Umbra omului- Psiluneli


Cu pași apăsați, Gheorghe urcă panta către blocul cu 10 etaje. Se întoarce cu misiunea îndeplinită. Și-a plătit taxele, așa cum face de ani de zile, în prima zi după ce primește pensia. Așteaptă să ajungă acasă, să îi spună și nevestei, pe care o lăsase în garsoniera lor modestă. Soarele toamnei se răsfiră printre ramurile copacilor, cu raze aurii, mângâind blând silueta bărbatului, înaltă și ușor adusă de spate. Cu un pas în fața lui, umbra îl însoțește tăcută, din ce în ce mai lungă. ” Ea mi-a fost prietena de-o viață. Nu m-a părăsit niciodată și mi-a arătat mereu, că nu există lumină, fără întuneric.”- gândi el. În holul blocului chemă liftul. În ultimul moment, un bărbat se repezi în interior, fără să salute. La etajul patru, Gheorghe iese pe culoar. A cincea ușă pe dreapta, e a lui. ” În sfârșit, am ajuns! Sunt frânt. La 75 de ani sunt mereu pe drumuri iar amărâta de nevastă, nu mă mai poate ajuta.” Apasă butonul soneriei, aștepând ca pașii femeii să se apropie. Nu aude nimic însă, dincolo de ușă. Mai apasă pe buton, insistând. Știe că ea nu pleacă de acasă. Nu poate merge singură. Are dureri cumplite, de picioare și nici nu mai vede bine. Uneori se uită la ea cu milă, că până și vasele în care pregătește de mâncare, le scapă pe jos. Dar acum îl îngrijorează tăcerea ei. Încearcă să deschidă usa cu cheia lui. Broasca e însă înțepenită. Pe dinăuntru e cheia Anetei. Bate și sună din nou, la sonerie. Nimic. Mintea începe să îi lucreze cu febrilitate. Sigur, femeii i s-a făcut rău în baie și a pățit ceva. Ori a căzut prin casă, fără să fie nimeni langă ea. Gheorghe începe să tremure și ochii i se încețoșează. Nu știe ce să facă. Ca prin vis ajunge la o ușă vecină și uitând să sune, pune mâna pe clanță și intră. Dinspre bucătărie, sosește brusc o aromă caldă și grea, de gem de prune iar femeia, o asistentă pensionată de mulți ani, îl privește cu curiozitate din fotoliu, în care urmărea un serial turcesc. Gura lui Georghe îi e de iască și refuză să scoată vreun sunet. Nina bănuie că bărbatului îi este rău ori, poate că a făcut un atac de cord. Îl vede bâjbâind iar barba îi tremură, în timp ce încearcă să aticuleze câteva cuvinte.
– Ce e? Să chem Salvarea?
– Nu….Nu știu… Aneta.
– Ce e cu Aneta?
– A murit.
– Cum a murit?
Gheorghe reușește cu greu să explice. Nina înțelege mai mult din sugestii.
– Stai. Liniștește-te. Vin să văd despre ce e vorba. Du-te până atunci la vărul tău, în blocul vecin și spune să vină, să spargeți ușa. Sunați între timp la 112. Dacă nu reușiți vă ajută Pompierii.
Gheorghe iese împleticindu-se. Nu mai are aer. Ce se face el acum fără femeia lui? E a doua nevastă dar a avut grijă de el, cu toate bolile ei. Cum să rămână singur? Lacrimile i se pornesc și îi curg pe obraz, împletindu-se sub bărbie. De acum a rămas doar el și umbra lui. În câteva minute se întoarce însoțit de un bărbat și o femeie. Deja Echipajul SMURD e pe drum. De zece minute, Nina, stă cu degetul înfipt în sonerie și cu pumnul bate în ușă. La un moment dat, aude un zgomot și ușa se deschide. În același timp se deschide și ușa de la lift. Aneta apăru în prag zâmbind a supriză.
– Doamne, ce spaima am tras! Dar ce s-a întâmplat? Ai pățit ceva?
– Eram în bucătărie și am stat cu ușa închisă. Nu am auzit.
– Bine că nu a trebuit să spargem ușa și că ești bine.
Gheorghe o zărește de departe și printre hohote de plâns, se repede la ea. O îmbrățișează fără să spună un cuvânt. Apoi se întoarce către Nina.
– Ce o sa le spun celor de la SMURD, că i-am chemat degeaba?
– Că e bine și vă bucurați toți de asta.
Două zile mai târziu, Gheorghe și Aneta, la braț pe aleile parcului, pluteau în lumina toamnei. În fața lor, două umbre, braț la braț, înaintau prin lumina aurie. ”Tu umbră străină și dragă/ Așaza-mi fularul la gât”.- își aminti el niște versuri auzite undeva.
Alte postări pe aceeași tema Psiluneli, au mai scris în Clubul Psi: Matilda, Alma Nahe, Scorpio, Adriana, Anacondele, Roxana, Jora, Dan(Hipertensiv), Carmen Pricop, Dagatha

Posted on 21 Octombrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 27 comentarii.

  1. Frumos răspunsul umbrei la frământările omenești!

  2. O întâmplare din care a ieșit câștigător omul și nu umbra sa. Din fericire…Din păcate, se întâmplă că câteodat’ ușa nu se mai deschide din interior.😦

    • Eu nu văd umbra ca pe o amenințare ori ca pe un avertiment. Umbra e caldă și blândă, îți ține de urât când ești singur, îți amintește mereu că lumina și întunericul sunt frati și aparțin aceluiași univers. Umbra are o întreagă poveste. Viața în esența ei e un amestec de umbre si lumini. Iar când ușa nu se mai deschide spre interior, oricât ne-ar durea, învțăm să acceptăm că s-a încheiat o etapă.

  3. poveste de viață. Cu fular propriu!

  4. ….voi fi umbră de aproape a tot ce scrii, ce aproape imi e textul ăsta, nici nu ştii! Ţi-aş spune cât mi-eşti de dragă dar mi-e şi teamă să mai zic ceva în lumea asta a umbrelor rătăcite. Mulţumesc, Gabriela!

    • Adriana, știi că sentimentele sunt reciproce. Lumina și întunericul nu pot trăi separate. Și mie imi place cum scrii. Pe undeva ne asemănăm. Povestirile noastre sunt inspirate din viață și din fascinația clipei trăite. Povestea aceasta s-a întâmplat zilele trecute. Am râs printre lacrimi de emoțiile bătrânului.

  5. Gabriela, Gabriela! Stii ca povestile tale imi fac pielea de gaina? intotdeauna finalul ma ia pe nepregatite.🙂
    Ma vei ierta ca vin atat de rar pe la tine? Competitia asta nu imi mai lasa prea mult timp. Nici macar povestea din redactie nu am reusit sa o termin de citit si nici nu vreau sa intru in ea doar asa, de ochii lumii. Vreau sa imi ofer timp, sa o citesc in liniste, fara graba.

  6. De unde se poate intelege si ca poti sa-ti dai seama de valoarea cuiva, in momentul in care-l pierzi, sau crezi ca l-ai pierdut.

  7. Dacă după o sticlă cu vin și un articol scris pe blog, am mai putut să-ți citesc povestioara, înseamna că mi-ai captat atenția!

  8. Încă o emoție de-asta sau două, și o ia Gheorghe înaintea nevestei spre loc de verdeață…🙂

  9. Cred ca este o poveste adevarata,iar umbra e mereu prezenta,e o parte din noi..Mi s-au intamplat situatii asemanatoare si le-am trait cu inima in gat !

  10. Intamplari care te imbatranesc cu un deceniu.
    M-am cutremurat citind povestea celor doua umbre, ce se temeau sa nu ramana singure.
    Mi-am amintit ce inseamna spaima nebuneasca, spaima care iti face inima sa explodeze. Aveam baiatul la scoala, prin clasele primare. Venea primul acasa, manca singur, apoi el stie ce facea pana veneam eu. Intr-o zi, sosesc acasa si, de la usa apartamentului, vad prelinsa pe sub usa din bucatarie o balta de sange deja inchegata. La ce ma puteam gandi ? ”S-a taiat cu cutitul cand si-a luat paine !” Era sa mor in hol. Deschid usa bucatariei: pus direct pe masa, un pachet de ficatei de pasare, scos din congelator, in graba, de sotul meu, in acea dimineata. Din el se scursese sangele care ma adusese in pragul infarctului.
    Totusi, de ce intotdeauna ne gandim mai intai la rau ?…

    • Zina, e si asta o intamplare de viata. De ce ne gandim la rau? Buna intrebare. Nu stiu sa raspund. Probabil ca e vorba de instinctul de supravietuire, de conservare, pe care il are orice fiinta vie. El actioneaza primul si ne salveaza de foarte multe ori, fara sa realizam. Nu suntem negativisti in esenta noastra. Dar suntem protectori cu cei dragi. Sangele e mereu asociat cu viata. In subconstient primul gand te-a condus la ceva rau, Ce altceva ti-ai putea altceva imagina cand vezi sange rispit pe pardoseala?

  11. Admirabil modul cum ai reușit nu numai să surprinzi un adevăr de viață dar să și transmiți succesiunea unor stări sufletești. Ingenioasă constructie.

  1. Pingback: Psiluneli- Umbra omului | Cățărătorii

  2. Pingback: Reflexii in pictura - Paul Cézanne - Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: