Category Archives: Antologia gafelor

O culegere de texte ale celor care sunt suficient de umani sa gafeze si sa recunoasca.

Senzationala descoperire pe bloguri!


Am avut o revelatie zilele acestea si simt ca trebuie sa v-o impartasesc. S-a descoperit omul perfect sau mai bine zis, femeia perfecta. Nu zambiti. E o certitudine acum. Ea, distinsa doamna, cu ochelarii pe nas, sau fara ochelari, mai draguta ori mai urata, mai inteligenta ori mai putin,( pot continua cu atributele) a descoperit ca realitatea are corespondent in lumea virtuala. Si cum ea, femeia aceasta fara nume, pentru ca nu e una anume, e foarte activa din unele puncte de vedere a trecut la treaba. Si-a dat parul dupa ureche, si-a intins un pic degetele ca un pianist ce se pregateste de reprezentatie si s-a pus pe scris. Si-a facut un blog ori mai multe, profil pe facebook ori pe alte site-uri. Munceste, gandeste, socializeaza, cunoaste alte persoane care au preocupari cel putin asemanatoare dar nimeni nu e ca ea, Perfecta. (Uite ca i-am gasit si un nume). Dincolo de ce apare pe monitor, oamenii cu care intra in contact au si ei nume, au vieti, profesii, cunostinte, drame si bucurii. Perfecta, incepe sa ii cunoasa, sa intre in contact cu ei, sa cmunice la telefon, sa se imprieteneasca. Interesant? Nu. E doar viata osciland intre dimensiunea reala si virtuala. Oamenii acestia, impreuna cu Perfecta, ajung sa se intalneasca uneori, in realitate, devin cunostinte bune, se sprijina in proiecte. Lucrurile par in regula pana cand, ”telefonul meu” intercepteaza o conversatie.
– Auzi tu, o stii pe tipa aia cu blogul X? Sa-ti povestesc ce am aflat. Si incepe sa spune verzi si uscate, minciuni si adevaruri de-a valma. Tipa cu blogul X e desfiintata. Dar o stii pe cealalta care are blogul Y si e plecata in cutare tara straina? Aia e o fomista si singurul ei noroc a fost ca…. Dar o stii si pe cealalta care e scriitoare? Pai sa-ti spun eu…are noroc cu barbatu-sau ca altfel… Dar pe cealalta care are blogul XYZ? Aia am vazut-o eu la o intalnire cu blogherii si e obsedata de barbati. O stii pe aia cu Editura care m-a ajutat sa scot cartea mea despre animale si alte pasari mici? Aia e o grasa si o infatuata. …Dar pe blogherul ala ce e plecat de multi ani in Japonia? Ala a plecat din cauza datoriilor si nu se mai poate intoarce…Si asa, lista blogerilor desfiinati, trecuri prin ciur si ciurel e nesfarsita iar Perfecta comenteaza zilnic. Se trezeste devreme, munceste, scrie, da telefoane ”prietenelor”, analizeaza, profile umane, profile de bloguri, face revista presei, citeste ”false tratate de vanatoare”.
Ati remarcat ceva? Perfecta e perfecta. (Pleonasm? Ma iertati de data aceasta.) Nu are probleme. Nici datorii, e fotomodel, e superinteligenta si cultivata, relatia cu consortul e ideala, viata ei e cea mai minuanta din univers iar fiinta si actiunile ei dincolo de critica. Va vorbesc de ceva cunoscut? Va povestesc toate acestea pentru ca am si eu dreptul la micile mele descoperiri. In urma cu cativa ani, cunoscusem si eu o astfel de persoana pana cand am inteles, destul de repede, ca distanta impusa ei e cea mai buna atitudine. Recent, o prietena imi relata un episod asemanator. Nu-mi permit sa dau recomandari, nici ce sa faceti, nici ce sa spuneti, nici ce sa scrieti pe blogurile voastre ori a altora, nici macar pe al meu. Eu am posbilitatea sa cenzurez daca ceva nu e in regula cu ceeaa ce consider eu ca e decent si corect. Poate ca, postarea mea va atrage putin atentia la oamenii din jur, pe care ii considerati de incredere doar pentru faptul ca sunt postati in lumea invizibila, de dincolo de monitor. Sa nu va lasati furati de aparente. Chiar si acolo, ei va urmaresc, va judeca si unde au mari lacune, improvizeaza traind in lumea lor ”perfecta” in jurul carora se invarte universul. Hmmm….!

Se mai gafeaza!


Inspiratia mi-a dat-o Napocel care pare-se se pricepe tare bine la gafe dar nici eu nu ma las mai prejos. Cei care ma cititi de ceva vreme stiti cate prostioare fac. Asa ca mai in gluma mai in serios o sa va povestesc o gafa facuta cu ceva timp in urma care se leaga tare bine de aceasta perioada a anului, de anotimpul curateniei.

Era dimineata, pe vremea aceea mergem pe ora 7 la job, si cum bajbaiam prin camera inainte sa ies din casa, m-am gandit eu ca n-ar fi rau sa mananc niste cereale cu lapte, ca sa am energie intreaga zi sau macar sa ma inviorez putin.

Am luat cana, am pus cerealele si apoi am turnat laptele care l-am incalzit in prealabil. Nu prea beau lapte rece, imi place laptele caldut.

Mi-am luat cana si am inceput sa mananc cerealele care se adunasera deasupra. Avea un gust si un miros tare interesant si in acelasi timp cunoscut. Dar nu-mi puteam da seama ce este. Parca ducea  a lamaie, dar de unde lamaie? erau bilute de cacao si lapte, eventual vanilie dar nu lamaie.

Dupa cateva linguri de cereale si o inghititura de lapte imi dau seama ca ceva nu-i ok, buzele deja inceapeau sa ma usture, limba ma pisca de-a binelea si mirosul era tot mai intens.

Am verificat punga de cereale care era ok, am verificat cutia de lapte care mirosea a lapte, nicidecum a lamaie, si dupa cateva minute de incercari nereusite de a elucida misterul mi-am dat seama. Era CIF crema lemon.

Seara am pus niste cif in cana ca sa inlatur depunerile de piatra, cana am lasat-o pe blatul din bucatarie n-am pus-o in chiuveta, cu gandul ca dimineata sa o spal, si am reusit astfel performant de  a indeparta  toate depunerile de piatra de pe tractul digestiv.

Buzele imi erau arse, limba ma pisca, evident ca m-am tot spalat eu si am incercat sa mananc ceva care sa inlature gustul parfumat al cifului din stomac. N-am patit nimic, doar in anul 4 de facultate am baut si niste reactiv Fehling 2 pipetand cu gura. Doar niste arsuri minore.

 

primita de la kidlilly

 



Antologia gafelor


Degustare

primita de la Napocel

Gafe, pozne și prostii… cred că toți suntem încărcați cu ele. :mrgreen: Gabriela mi-a deschis amintirile prin acțiunea drăguță la care m-a invitat.
Nu demult m-a chemat un vecin la o cafă; cafă primită din state, ce mai! Bună, lăudată și preparată pentru mine ca să mă dau cu părerea. Pe la amiaz’ a fost. Povești despre toate cu vecinul în bucătăria inundată de un soare frumos de-nceput al iernii, în dispozițe bună toți.
Cafeaua sub nasul meu, îmi aprind o țigară și liniștit cu țigara-n gură, privind spre vecinul duc ceașca la gură… ‘n loc ca limba mea să simtă aroma cafelei lăudate, țigara mi-a luat-o-nainte. 😆 Amândoi au rămas blocați… pe mine m-a umflat râsul, ei înghețați încă. Soția vecinului a reacționat prima: „-Arthure, tare dragă îți e țigara ori nu te-ai trezit încă.” I-am răspuns: „-No, păi de pune’i un clonțuc de țuică nu pățe’m așe.” 😆 Bine că n-a fost la vreo petrecere… 😆

Antologia gafelor


A venit, a venit si la noi!

primita de la Carmen

Ca în fiecare iarna, la început de decembrie, prescolaritele mele, desenau si încercau prin simboluri sa întocmeasca scrisorele pentru Mos Nicolae si Mos Craciun. Magia momentului a fost tulburata de o fetita din vecini, care venita la joaca, le-a explicat fetitelor ca “parintii pregatesc cadourile; nu exista niciun Mos!” Am fost imediat înstiintata si… am reusit sa dreg situatia, explicând ca Ruxi – recunoscuta ca rea, batausa si cam baietoasa, este ocolita de Mos Craciun -pentru ca EL vine doar la copiii cuminti. Pentru ca totusi obiceiul este ca fiecare copil sa primeasca un cadou, în situatii de genul acesta, parintii preiau sarcina. Am folosit atât de bine exemplele, ca fetitelor le-a fost imediat clar ca am dreptate!
Pe Ruxi – fetita din vecini, am mustrat-o si am rugat-o sa-mi lase fetitele sa mai fie copii!
Ruxandra si-a cerut scuze si si-a tinut promisiunea.
Câteva zile înainte de Anul Nou, am întâlnit-o pe Ruxi îmbracata cu o minunata jacheta. I-am facut compliment si am întrebat de unde o are? Pentru ca fetitele mele erau de fata, a raspuns “De la… cum îi spuneti dumneavoastra, Mos Craciun?!” :) )

Antologia gafelor


primita de la Alexandra
Diferente de varsta
Daca stau sa ma gandesc, nici macar nu eate gafa mea, ci a fostului meu sot, dar pentru ca n-am reusit sa o impiedic la timp, ma fac si eu partasa.
Nasa mea de cununie s-a maritat tarziu, pe la 40 de ani, iar sotul ei, nasul este cu 11 ani mai tanar. Atunci mi se parea o grozavie chestia asta, acum insa, consider ceva banal. In acelasi timp, cumnatul meu , fratele sotului, se combina cu o tipa cu 25 de ani mai mare, care va sa zica el avea 25, iar ea 50. Se pare ca a fost prima lui iubita, deci e oarecum scuzabil…Sigur, in familie s-au iscat discutii  dintre cele mai aprinse, dar baiatul era indragostit lulea si n-aveai ce-i face. Chiar voia la un moment dat sa o ia de nevasta pe tanti. Buun. Mergem noi la mare, eu si sotul de atunci si ne intalnim cu nasii, care sunt din Craiova. Nu ne mai vazusem de ceva vreme si nu erau la curent cu noutatile. Cand nasa l-a intrebat pe barbatu-meu: ” ce mai face Aurel”, m-a strafulgerat imediat: sa vezi ca incepe sa turuie ca o moara stricata cum s-a incurcat frate-sau cu o baba, nasa, cum va zisei, avand ceva anisori mai mult ca nasul. Am apucat doar sa-i trag un sut in fluierul piciorului, pe sub masa,iar el  mi-a aruncat la repezeala o privire uimita, dupa care a inceput sa turuie: Aaa, Aurel s-a incurcat cu o baba, e mai mare mult decat el, he, he, cred ca are de gand sa o ia si de nevasta! Ar putea sa-i fie mama, ce mai, a innebunit de tot! Toata lumea ii spune sa-si gaseasca o fata de varsta lui, da’ el nu si nu, o vrea pe hodoroaga! Ce dracu o fi vazut la ea nu stiu, cand ii vezi alaturi iti vine greata! Si brusc a tacut, dar nu pentru ca si-ar fi dat seama de gafa, ci pentru ca i se terminasera ideile. Nasa si-a aprins o tigara,am vazut cum ii tremura mana, nasul i-a mai turnat o suta de vodca, iar conversatia s-a reluat de unde se intrerupsese, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Eu simt si acum roseata din obraji si bataile accelerate ale inimii.  Daca nu i-as fi spus eu fostului  meu sot dupa aceea ce gafa a facut, n-ar fi realizat nici pana in ziua de azi.

Antologia gafelor


primita de la Elfa

In Familie 2

Sora mea e mai mare cu 10 ani decat mine. Cand eram eu de vreo 11-12 ani, o chemam sa vina cu mine la bazin, dar ea refuza mereu deoarece e mai plinuta de felul ei si avea complexe pe tema asta. Ca sa o consolez si conving ( era iarna) i-am spus:
” Tu Cora, dar poti veni linistita! Doamne fereste.. tu ce crezi, ca acolo nu mai sunt si alte obeze?! Azi am vazut pe partie o grasana aproape cat tine, si nu ii era rusine sa mearga pe skiuri!”

Sora mea rade cu lacrimi si in ziua de azi, cand isi aduce aminte :P