Sufletul meu, pasăre cântătoare

Azi am vorbit cu cineva. O cunoșteam din școala generală. O fată frumoasă, delicată, sofisticată, cu un părul un val tremurător ce îi ajungea pe talie. Mintea îi era toată o scânteiere. Nu am fost prietene. O cunoșteam, doar atât dar azi, ne-am redescoperit, după ani, între spații. Am fost mereu împreună și apropiate fără ca măcar să realizăm asta. Apoi mi-a spus ceva minunat. ” Ai vrea să trăiești dicolo de timp cu mine? Să căutăm cuvinte care nu s-au inventat și rime?” I-am răspuns repede, fără să-mi strunesc gândul. ” Bineânțeles!” ”Nu așa. Acesta e un răspuns pe care îl poți da oricui” mi-a spus fata de la capătul cuvintelor. ”Mie să-mi răspunzi cu Da sau Nu.” ”Da!” am zis eu și sufletul meu și-a desfăcut aripile, ca o pasăre cântatoare, umplând universul de triluri. Nu-i așa că le auziți și voi?

Publicitate

Scantei

visul în care tu
nu apari
curăţă trotuarele
cu mături de ploaie
şi în urma lui rămâne un câine
mestend inimi de porumbei

nimeni nu doarme
ochii muşcă-ntunericul
ca nişte lămpi uriaşe
îmi împletesc cozile
într-un kilometru de lumină
un fel de Hristos a-nviat
la o oră târzie
prea târzie să mai citim prin ziare
sau prin bileţele de-amor
despre cum despre de unde despre când

şi uite aşa tu nu apari nici grăbită
nici dornică
pe nimeni să-ntreb

doar scântei

autorul acestei poezii este Costin Tanasescu

scrisa la 04. 03. 2010

Costin Tanasescu regasit printre versuri

  Cautam poezia mereu, in fiecare clipa ce trece fugar, pe langa noi, cu parfumul unei dulci amintiri.