Despre Om și taina lui în Berăria Culturală


M-am întors miercuri seara în Berăria Cluturală, pregătită să urmăresc o discuție despre ”Omul și taina sa”. Evenimentul este organizat de Ion Novăcescu, scriitor și jurnalist, un om care mai crede că suntem o națiune iubitoare de cultură. Prezența publicului în sală o demonstrează pe deplin. Invitații au fost ca de fiecare dată, speciali. Cunoscutul actor Dorel Vișan, aproape ca nu mai are nevoie de prezentare. E un nume ce se recomandă singur, eu i-aș spune că e chiar, un brand de Cluj. Alături de el s-a aflat, Costi Cămărășan, o legendă vie a rock-ului clujan, fondatorul grupului Compact a cărui piesă, Fata din vis, m-a inspirat la un moment dat. M-am gândit cum anumemaestru_img s-ar putea trata această temă amplă, încercând să întrezăresc ceva. Credeam că fiecare dintre invitați va aborda subiectul prin prisma profesiunii sale, prin înțelepciunea dobândită pe drumul lor lung, printre mii și mii de oameni și destine. Dar nimic nu a fost cum am încercat să anticipez, de aceea atmosfera din acea seară a fost mult mai frumoasă.
Mai puțini sunt cei care știu că, actorul Dorel Vișan, trecând printr-o experiență de viață mai dificilă, luptând cu o boală grea, a apelat la terapii orientale, de autovindecare. La îndelunga sa experiență de viață s-a adaugat un nou și fascinant drum, calea spre autocunoaștere. Perspectiva omului, ancorat în realitate, lumesc și material a găsit calea de a se întoarce spre spirtualitate și spre minunatul univers interior.

Om. Ce cuvânt frumos reprezentând o ființă Dumnezeiască, pendulând între sublim și mizerabil, clădit din spirit și materie, ca elemente distincte, veșnic instabilă, căutând cunoașterea în afară și in interior! Una dintre problemele și neliniștile lui se datorează faptului că, de mic, este obșnuit să gândească doar pentru partea de material, pentru lumea de afară, pentru societate și contactul cu ceilalți. Trăind doar pentru exterior, omul este mereu frustrat si nemulțumit, pentru că asta nu face parte din firea lui. Societatea însă îl vrea așa, tocmai în contextul consumerismului. Mintea umană are capacitatea uimitoare de a percepe realitatea și de a-și construi propria realitate. În acest context, mintea este cel mai mare dușman al omului modern. Cunoscându-se acest lucru i se creează ideea unor nevoi, necesități materiale, tehnologice. Pentru a le îndeplini maestru 27mintea lui începe să caute soluții. De aici începe o adevarată zbatere interioară ce generează o boală modernă, foarte gravă, numită stres. Dacă omul ar lăsa mintea deoparte și s-ar întoarce spre ființa sa, spre universul sau interior, va descoperi o minunată lume. Acele nevoi vor dispare și se va regăsi în ființa de lumina zidită cu pricepere și iubire de creator.
In Orient, oamenii sunt învațați din ce în ce mai mult, să gândească nu numai în plan material ci și spiritual. Asta ne lipsește nouă occidentalilor. Dar începem și noi să înțelegem încet, că omul și viața sunt altceva decat “a avea”. Omul înseamnă “a fi”.
Deși tema a fost una filozofică, am fost impresionată să văd că participanții au rezonat perfect cu ea și au trăit momentul la întreaga sa vibrație. Vocea calmă a lui Dorel Vișan, lumina caldă a expresiei sale, reflectată peste o sala întreagă a fascinat audiența. Actorul nu mai era actor. E omul viu, palpabil, legănându-se între prezența sa materială, coborât de pe scenă, între cei care erau odată spectatori și spiritualitatea, vocea conștiinței, vocea ”îngerului interior” ce se revărsa asupra audienței. Miercuri seara am avut senzația deplină că trăiesc între oameni cu suflete de lumină. Poezia recitată de Costi Camarașan și discuțiile vorbitorilor din public au completat perfect armonia acestei întâlniri.F B Maestru-10
Uneori, cuvintele sunt sărace, pentru a descrie frumusețea unor momente. Trebuie să fii acolo, în miezul lor, ca să le înțelegi. Pe cei care sunteți din Cluj sau aveți drum prin Cluj, vă invit cu drag, să participați la o astfel de întâlnire. Vă mărturisesc sincer că, de la fiecare am plecat mult mai bogată sufletește și am simțit că sufletul meu ar fi fost mai sărac dacă nu m-aș fi aflat acolo. Dacă ești cu adevărat un iubitor de cultură nu se poate să nu treci, măcar o dată pragul Berăriei Culturale care este un fenomen unic. Vă asigur că o să fiți dependenți de acest loc, de frumusețea oamenilor, a discuțiilor și a ideilor.

Fotografiile mi-au fost puse la dispoziție prin generozitatea unui profesionist al imaginii, domnul Cosmin Ignat.

Posted on 10 Octombrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 25 comentarii.

  1. Admirabila pledoarie pentru control asupra propriului corp, a intregii noastre fiinte prin autocunoastere! Am citit si recitit fiecare rand cu bucuria desoperitorului. Imi pare nespus de rau ca sunt atat de departe de Cluj, dar cred ca sunt in stare sa fac un drum pana acolo daca stiu din timp despre un eveniment de acest fel (nu in timpul zapezilor)
    Si da, este un mare adevar: prin vointa, este posibila autovindecarea. Stiu din proprie experienta si cunosc si alte persoane care au trecut astfel peste situatii extreme.
    O postare care m-a cucerit!Felicitari.

    • Mulțumesc de aprecieri Aura. Berăria Culturală a domnului Novăcescu este un fenomen unic. Fiecare întâlnire este specială. Dar poate ne povestești din propria ta experiența in ce a constat vindecarea. Sunt curioasă cum a funcționat la tine.

  2. Nu sunt de acord cu ideea ca oamenii contemporani din occident sunt invatati sa gandeasca mai mult material decat spiritual spre deosebire de cei din orient. In plus doresc sa comentez ca am impresia deosebit de vaga ca aceasta perspectiva este una oarecum inclinata politic si mai degraba artistica partiala sau partizana plus considerata simplista si infantila si needucata de catre majoritatea ganditorilor de tip intelectual contemporani. Dupa parerea mea total subiectiv personala de consumator superficial de gandire si cultura contemporana reprezentata in principal de produsele si publicatiile corporatiilor Disney si Conde Nast, si cand eram copil si a publicatiilor Casei Scanteii, ea totusi reprezinta o parte din istoria opiniilor politice si culturale ale lumii care au existat in zona europeeana inca de la vremea grecilor antici, desi s-a accentuat probabil dupa vremurile in care a trait Marco Polo, plus a existat sub dezbatere si in perioada inceputurilor istoriei moderne din UE prin sec 18, si 19, desi dupa ce s-a dezvoltat turismul de masa si presa si informarea mai larga a publicului prin diverse metode de popularizare si educatie publica de masa, a inceput sa cada oarecum in desuetudine chiar si in randul publicului larg, nu numai la nivel mai intelectual academic, dar facand totusi parte din istoria gandirii si culturii umane e bine sa stim si despre ea, mai ales daca ne place literatura si istoria literaturii si a artelor.

    • Rudolph, nu vreau sa iti spulber niste convingeri pe care le ai deja. Vei trece de ele cand va fi momentul, daca va fi vreodata. Faci exercitii de meditatie? Prietenii ori cunoscutii tai fac? iti cunosti capacitatile interioare? Nu ma refer la cunoasterea mediului in care traiesti ori la folosirea mintii in scopul traditional, intelectual. Nefacand nimic din toate acestea este normal sa gandesti asa. Un om care are langa el un zid, are senzatia ca universul se termina acolo, langa acel zid. In momentul in care trece de el, descopera altceva: o intreagă lume.
      Esti de acord ca exista o practica a comsumerismului? Omului i se creeaza niste ”jucarii”, produse, de care devine dependent. Le va cumpara pentru ca ii fac viata mai usoara si pentru ca crede ca nu se poate trai fara ele, sunt vitale. Va munci mai mult ca sa le obtina, uneori nu va reusi, dar se va ambitiona. Se va stresa pentru asta, va suferi. E dependent. Poate se va indatora si tot le va cumpara. In plus, cei care vand, produc, scot bani din aceste produse vor gasi tehnici, metode sa ademeneasca omul si sa il determine sa cumpere. Politicile de marketing si publicitate asta fac.
      Centrat pe ”a aduna”, ” a avea”, alergand nebun zi de zi dupa asta nu mai are timp de spiritualitate. Nu ma refer aici la lectura unor carti ci la meditatie, intoarcerea spre univesrul interior, spre suflet pentru ca omul este o fiinta duala, construita din spirit si materie.

      • De unde din comentariul meu de mai sus reiese ca eu am vreo convingere ?
        Adica totusi am avut grija sa zic pana si „impresia deosebit de vaga”, in plus sa citez sursele de informare cf carora eu mi-am formulat parerea subiectiva ca este bine sa cunoastem si acest fel de pareri, adica sa nu le dam la o parte. Zau, dar efectiv nu am povestit despre absolut nici o convingere nicaieri, dar ca de obicei nu e absolut nimeni atent vreodata la ce zic eu, cam la fel ca aia care ma cred un „ungur stralucit” (precizez, bazat pe calitatile mele de lucrator profesionist domestic de serviciu) mai degraba decat un roman banal.

      • „…ca de obicei nu e absolut nimeni atent vreodata la ce zic eu.” Draga Rudolph, aici cred ca ai exagerat un pic!

      • Despre unguri si consumerism scrisesem pe blogul lui Decenu, sub un articol recent anterior. De fapt si tot comentariul de mai sus ar fi trebuit sa fie pe blogul lui unde daduse reblog la articol, dar am apasat gresit si a iesit aici, nu ca nu as fi vrut sa comentez pe blogul tau, dar pt ca acolo era un soi de raspuns la alt comentariu, plus acolo ar fi fost mai inteligibila faza cu ungurul si cu grecii antici, plus ca pe blogul tau asfi preferat sa comentez articolul dintr-o perspectiva oarecum literar artistica, mai degraba decat contradictorie principiala.

      • Zau, nimic nu mi-a iesit astazi cf program, am apasat numai pe butoane gresite sau in mod gresit plus am stat in metrou langa unul infectios cu transmisie aeropurtata…

      • Rudolph, nici tu nu citesti foarte atent.🙂 cand faci niste afirmatii, le faci pe baza unor convingeri proprii. Nu e nimic rau in asta.

  3. EXCELENT! Mulţumesc, Gabriela Ilieş! acesta mi-a fost unul dintre scopuri, atunci când am gândit proiectul dezbaterilor de la Berăria Culturală. Să dăruim Sufletului, ce-i al sufletului şi să ne Iluminăm. Că trupului îi suntem robi zi de zi. Îndemnul tău e boieresc, însă aici vin doar cei care simt ce am scris eu mai sus. Aşa se explică părerile de rău ale unor oameni care sunt departe de Cluj şi ar veni şi aşa se explică prezenţa unor oameni, la dezbaterile noastre, veniţi din Tg Mureş sau Turda. Ion Novăcescu

    • Cea mai grea misiune este întotdeauna a deschizătorului de drum. Ceea ce faceți în Berăria Culturală, domnule Novacescu, este un drum nou, deschis catre inima clujenilor dar nu numai. Nu mai știu pe nimeni, cel puțin in Cluj dar nici în alt loc din România, care să adune, într-un spațiu degajat, informal, mințile luminate alături de public și să participe la o discuție într-un spațiu al dezbaterii ideilor. Am spus mereu că oamenii în societate sunt altfel decât în spațiu privat. Berăria aduce oarecum o notă de intimitate între cei prezenți, granițele sociale se estompează și gândurile, ideile scânteie și se intersectează. Vă doresc ca acest proiect să continue pentru că are de acum un adevărat succes iar noi câștigăm spiritual și intelectual din tot ce se întâmplă acolo.

  4. Faine „taifasurile” astea cu tine, prilejuite de întâlniri cu oameni deosebiți. Fiindcă ei spun ceva care îți amintesc de tine, și dialogul exterior inițial se transformă încetul cu încetul într-un monolog interior, cu care pleci acasă.

    • Pot să spun că, de fiecare dată am trăit momentele Berăriei Culturale, minunat dar atât de diferit. Merită să mergi o dată să vezi. Sentimentul că vii încărcat cu noi gânduri scânteietoare este unic și indescriptibil. E o experiență proprie ce nu poate fi împărtășită deplin.

  5. Frumoase si necesare aceste întâlniri al căror efect benefic sunt convins ca se raspandesc precum inelele pe apa. Felicitări organizatorilor si sa le fie de bucurie participantilor. Nu e nevoie ca părerile sa fie unanime. Important este dialogul, șansa oferită fiecarui participant de a se întoarce asupra propriului suflet si, eventual, de a-si pune in chestiune convingerile. Multumesc pt „raportul” tau, Gabriela! Prin intermediul lui, parca am fost si eu prezent la acea fericita… întâmplare.😉

    • Daniel, a fost o cronică de suflet, pentru o întâmplare minunată, într-o seară de toamnă clujană iar dacă ai simțit parfumul ei atât de departe, nu poate decâ să mă bucure. Dacă pașii te vor purta vreodată prin Cluj îți recomand cu drag, o miercuri seara, la Berăria Culturală, de la Fabrica de Bere.

  6. Aş participa cu sufletul deschis şi cu mare drag la un astfel de eveniment. Faptul că mi-am făcut un blog şi încerc să scriu, sau ce o fi acolo… e modul meu de a evada…

  1. Pingback: Prima decadă | Iubesc Viaţa

  2. Pingback: JURNAL DE FEMEIE - Pagina 18 - Zinnaida

  3. Pingback: Turism in Praga. PODUL CAROL - Zinnaida

  4. Pingback: PRAGA. PODUL CAROL | Zinnaida

  5. Pingback: JURNAL (18) Bruschete, cărți și biblioteci | Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: