fotograful de arta

Alexandra se marita. Vestea a circulat prin cartier ca o stire de senzatie. Dupa ca si-a zapacit bunica, mama si matusa cu desele vizite ale diversilor ei iubiti pe care-i invita la masa, in sfarsit, s-a decis. Daca tot a terminat fata facultatea si si-a gasit un serviciu intr-o firma micuta, e vremea sa aiba si un rost. Nu ca i-ar fi lipsit ceva. Unic copil intr-o familie numeroasa, cu multe femei protectoare, a fost tratata ca o rasfatata. Viitorul ei sot, un baiat instarit dar ceva mai necioplit stabilea detaliile pentru ceremonie. La discutia legata de fotografi si filmari, Alexandra isi aduse aminte de un fost iubit si propuse sa il contacteze ea. Mirele, Mihai, nu se impotrivi. Oricum, el era din start de acord cu toate propunerile ei. Probabil ca acesta era si motivul pentru care se inteleg foarte bine. Ea comanda sau propune, dupa caz, el executa sau se executa in toate cazurile. Astfel ca, viitoarea mireasa se duse la atelierul lui Alin sa se intelega in privinta filmarii si a fotografiilor si pretului. Astepta cuminte pana cand acesta finaliza discutiile cu un client. Apoi el dadu cu ochii de ea.

–         Buna! Ai ajuns? Si zi asa, te mariti?

–         Da. Te suprinde? El nu a stat mult pe ganduri si m-a cerut. Stie ca ne potrivim asa ca, de ce sa mai pierdem vremea?

–         Pai bine, nu-ti pare rau? O sa cam termini cu plimbarile, cu intalnirile. O sa te faci femeie de casa.

–         Hmm. Dar de ce nu m-as putea vedea cu nimeni in timpul acesta? Doar nu e sfarsitul lumii.

Alin zambi. Ii cunostea temperamentul fetei. Iar daca fusesera iubiti candva, stia chiar mai multe detalii. Asa ca se apropie de ea si ii sopti la ureche, stiind ca asta e punctul ei vulnerabil si ii starneste senzatii intense.

–         Dar asa, ca de ultima oara, vrei sa ne iubim?

Alexandra se inrosi. Ceda cu usurinta primelor lui mangaieri. El inchise usa atelierului si se intoarse spre ea. Ii descheie incet nasturii camasii rosii de matase. Celelalte lucruri se scursera usor de pe ea ca si cum abia asteptau sa coboare. Pantofii cazura ultimii, ca si un ultim obstacol in dezlantuirea furtunii. Degetele lui, sarutarile patimase si o usoara muscatura pe ceafa fura senzatiile pe care ea si le mai aduce aminte. Apoi a inceput nebunia. Nu mai stie  cum a plecat. Se inserase. Parul ii era in dezordine si un usor iz de transpiratie de risipea prin caldura parfumului pe care il emana. Ajunse acasa. Mihai era ingrijorat, dar ea ii spuse ca a fost prin oras sa incerce cateva rochii, dupa ce plecase de la fotograf si s-a luat cu vremea. Trecura cateva zile. Trecu si nunta. Alin, fotograful veni cu filmarile si cu albumul de fotografii. Mihai se uita la ele plin de satisfactie.

–         Extraordinar ce lucrare faina mi-ai facut ! Nici daca ti-as fi spus cum sa faci nu ai fi reusit mai bine. Pentru asta va trebui sa te cinstesc regeste.

Sotul scose banii si ii achita in plus fata de suma convenita.Alin se inrosi la fata. Isi aminti de “lucrarea” din atelier, adevarata opera de arta.

–         Lasa nu mai fi asa de timid. O sa te recomand si altora. Esti foarte bun!

Alin pleca usor multumit de satisfactia muncii implinite la calitatea dorita de el dar si jenat de intalnirea cu sotul care isi incepuse casnicia incornorat. Ba chiar si platise pentru asta! La ce lucrare i-a facut, nici ca se putea altfel.