Monthly Archives: septembrie 2010

Outlandish, niste baieti care imi plac


Reclame

garsoniera pentru fete


„Persoana fizica dau in chirie garsoniera, in Manastur, Calea Floresti, etaj intermediar, superfinisat, parchet, gresie, faianta, zugravit lavabil, modificari interioare, usa antiefractie, geamuri termopan, contoare apa, contoare gaz, tv cablu. Pret 100 EUR. Garsoniera se afla vizavi de Bila zona foarte buna, 2 magazine non-stop, farmacie, statie de autobuz si taxi la doar 2 min de toate acestea. Este proaspat zugravita nu a locuit nimeni, mobila facuta la comanda, coplet contorizata. Pretul este de doar 100E iar chiriasa trebuie sa fie amabila cu proprietarul de 2 ori pe luna. Pentru discretie de ambele parti corespondenta de inceput doar prin mail.”

Citesc acest anunt pe site-ul unui ziar local si ma minunez. Pe zona respectiva, o garsoniera se inchiriaza la 150 euro. Deci chiriasa, va presta oarece munci, nu se spune ce, cat, ce durata, contra sumei de 50 de euro. Hmmm. Iar proprietarul, in generozitatea lui, isi rezolva astfel neputinta de a-si gasi o partenera de sex. E adevarat ca nu se specifica varsta lui. Dar daca ma gandesc binisor, ar putea avea peste 50 de ani in timp ce el cauta o fata de 20+.  Cam asta ar fi profilul lor.

Din partea firmei


Munca intr-un saptamanal nu e foarte agitata. Ai timp o saptamana sa culegi datele, sa le prelucrezi, sa scrii articolele, sa faci corectura. Teoretic. Munca in media te propulseaza insa intr-o lume fascinanta, cunosti oameni, esti invitat la tot felul de intalniri si evenimente, in tot felul de institutii in care nu credeai ca vei intra vreodata. Si incepi sa constati ca saptamana e incarcata si nu iti mai ajunge timpul. Pentru ca ziarul apare saptamanal si stirile nu mai pot fi numite stiri dupa o saptamana, redactorii s-au axat pe povestioare de viata, relatari, reportaje, comentarii. E vara si cald. Tinerii sunt in vacanta, adultii sunt in concediu. Atmosfera pasnica a oraselului a fost zguduita zilele trecute de drama unei familii careia i s-a inecat fiul intr-un lac cu apa sarata din apropiere. Zona e una cunoscuta pentru exploatarile de sare de pe vremea romanilor. Lacul sarat, are o latime de vreo 30 de metri insa adancimea lui depaseste 150. Nu se stie cu precizie cati metri, pentru ca s-a format din surparea unei mine, la inceputul secolului trecut. Exista o legenda care spune ca acolo, in mina aceea rudimentara, au fost prinsi cativa mineri. Nu a fost chip sa se mai ajunga la ei iar strigatele lor de ajutor s-au auzit de sub pamant timp de cateva zile. Apoi apa care se revarsa, probabil intr-un rau subteran sau din panza freatica, a acoperit glasul lor. Lacul se numeste acum Torok. Trecura trei zile de cand tanarul s-a inecat iar corpul lui nu iesise la suprafata. Probabil era agatat in radacinile de pe malurile lacului. Cu scafandri nu se poate intra. Salinitatea ridicata a apei nu permite scufundarea la adancime. O echipa e televiziunii regionala a ajuns in zona. Dupa ce s-a interesat de eveniment si de povestile legate de lac s-au dus acolo la filmari. Bucurosi de colaborarea jurnalistelor de la ziarul local, le-au luat pe trei dintre ele drept ghizi. Fetele, vesele nevoie mare, cu costumul de baie in posetuta, pentru orice eventualitate, au acceptat cu draga inima. Dupa trei ore, ele erau tot la Torok.

Directorul ziarului, trecu pe acolo si remarca absenta trupei. Vazu ca ele s-au dus la plaja si le suna enervat si incruntat. Cum se poate ca ele sa mearga sa piarda vremea in timpul servciului? Sunt platite sa munceasca nu sa se distreze. Acum, e adevarat ca avea pe undeva dreptate. Dar cine poate rezista tentatiei unei zile toride de vara, a unei companii placute si a unei oferte de baie, chiar daca doar de soare.

–         Alina! Unde sunteti! -Vocea lui vroia sa fie autoritara.- La Torok? Dar ce faceti acolo? Stati pe malul lacului? Ia haideti imediat la birou! Avem sedinta de redactie. Cum peste o ora? Nu peste o ora. Imediat!

Peste 30 de minute, in fata redactiei parca masina televiziunii. Sorin Grecu, un redactor cunoscut pentru dezinvoltura si reportajele spectaculoase, la conduse pe fete. Acestea intrara in sir indian, desculte, cu sandalele legandu-se  in mana, cu ochelarii de soare pe ochi, ca si cum tocmai atunci s-au intors de pe o plaja insorita in plin concediu. Sorin o saluta pe Dana, redactorul sef, cu care se cunostea de cativa ani si ea il primi zambind.

–         Buna Dana. Ce mai faci? E asa de cald, nu veniti cu noi la o bere?

–         Nu chiar acum. Avem o sedinta. Peste o ora, daca vrei.

–         Nu pot sta atat. La 13 trebuie sa intru cu stirile locale si nu am timp.

Introcandu-se spre iesire, dadu cu ochii de directorul care statea pe un scaun, in spatele usii, ca un copil pus la colt, micut si bland. Il batu usor pe chelia lucioasa si ii zise.

–         Si tu micutule, scuza-ma ca nu te-am scanat din prima. Haide macar tu cu noi la o bere. Din partea firmei.

–         Nu pot sa vin din partea firmei, zise acesta, jenat si enervat ca nu e tratat la nivelul exigentei functiei pe care o ocupa.             

Echipa televiziunii pleca. Directorul rosu la fata, nu se prezentase musafirilor, dar enervat pleca si el, lasandu-le pe fete in sedinta dar bucuros ca le scosese macar de la “sedinta de plaja”. Asa ca se duse  si el acasa, linistit ca toata lumea munceste si nu e platita degeaba.

Dupa o zi, fetele dadura inca un raid pe la lac, doar intr-o scurta trecere, si fura de fata cand, corpul baiatului se ridica la suprafata. Dadura telefon la politie si ii anuntara pe cei de la criminalistica sa vina.

–         Domnisoara Alina, cum faceti de sunteti mereu cu un pas inaintea noastra? Parca stiti ce pregateste providenta. Mereu ajungem dupa dvs.

–         Cineva acolo sus, ne iubeste, zise Alina zambind.

banii nu sunt totul


Taximetristul le privi in oglinda pe cele doua femei care se urcara pe locurile din spate. Una de vreo 40 de ani, cealalta trecuta de 60. Erau amandoua in haine de culoare inchisa, desi afara e cald. Ultimele zile de vara. El se gandi ca femeile poarta haine cernite. Ii cerura sa le duca la un notar, in zona centrala dupa care il ignorara total. Ele erau triste si preocupate ca sa mai observe ca el era atent la conversatia lor.

–            Mama, Ionut a devenit de neinteles. Oricate as face pentru el, parca nu e de ajuns. Iar acum, povestea aceasta cu masina a pus capac. La 18 ani i-am cumparat masina cand eu, la varsta lui abia ma puteam gandi la o pereche de blugi. Iar acum, nu mai e buna masina aceea. Vrea una noua. Ma ameninta ca se sinucide si dupa cat l-am vazut de pornit ma tem sa nu faca vreo prostie.

–            Pacat ca nu mai traieste tatal sau. Poate ca atunci situatia ar fi fost alta. Ce ai de gand sa faci? Chiar vrei sa vinzi terenul acela?

–            Da. Nu am de ales. Tatal sau vroia sa il pastrez ca Ionut sa isi construiasca o casa acolo. Acum sunt nevoita sa il vand si sa ii iau masina. Imi reproseaza ca rad prietenii de el ca umbla cu vechituri. Auzi, vechitura o masina de 6 ani? Taica-sau nu si-a permis masina. A muncit din greu toata viata, a circulat doar cu autobuzul. Noi nu am fost instariti sa ne permitem lux dar am trait decent si am pus ceva deoparte pentru viitorul lui.

–            Si dupa moftul cu masina, ce o sa faci? O sa ajungi pe strada daca o tii asa. Copilului nu trebuie sa ii pui totul sub nas. Noi nu asa v-am crescut. Trebuie sa munceasca si el, sa castige banii munciti de el si sa isi faca planuri pe ceea ce realizeaza. A invatat insa ca santajul il aduce repede la rezultatul dorit.

–            NU stiu. Abia astept sa termine scoala. La facultate abia a trecut anul si are restante din anii trecuti. Poate a da Dumnezeu si a termina sa isi caute un serviciu ca lumea. Ca altfel e baiat bun.

–            Draguta. Acum nu te mai angajeaza nimeni ca esti baiat bun. Trebuie sa faci fata. Vezi ca sunt atatia someri. Dar dupa cum il vad eu pe el, va fi un vesnic candidat cu CV-ul in mana, cautand pe cineva care sa il angajeze. Asta va fi profesia lui.

Femeile ii cerura taximetristului sa opreasca. Ii platira cursa si intrara in curtea notarului. Taximetristul deduse ca merg sa vanda terenul cu pricina. Ce o fi cu tinerii din ziua de azi? Copilul lui are doar 12 ani. Asa va face si el peste cativa ani? Sigur nu. El il va tine din scurt si il va invata ca important este sa fii responsabil si ca in viata trebuie sa obtii singur, cu efort propriu, lucrurile de care ai nevoie. Banii nu sunt totul si un barbat adevarat e cel care are prioritare in gand principiile, onoarea, responsabilitatea. Iar acestea nu se cumpara!

acopera-ma cu o floare


A privit-o in ochi si i-a spus senin care e dorinta lui cea mai puternica.

– Te voi face sa ai incredere in mine! Nu stiu ce ti s-a intamplat dar eu iti voi arata ca merita sa ai incredere in oameni.

S-a straduit foarte mult pana cand ea i-a oferit gandurile, sufletul, sentimentele. Totul. Apoi el i-a spus cu o privire trista.

–  Nu-ti pot oferi nimic. Cauta-ti pe altul. Eu nu am suflet, nu am sentimente, nu am dorinte.

–  Si increderea? De ce aveai nevoie de ea?

–   Acum nu mai am.

El a plecat ratacind catre alte suflete neincrezatoare. In loc de inima,ea a descoperit ca i-a ramas un gol si ca sa nu vada nimeni cata tristete si deziluzie, l-a acoperit cu o floare uriasa.

florile toamnei


Florile toamnei sunt vesele in balcon. Muscatele infloresc nebunatice, crizantema alba e incarcata de boboci iar craitele isi fac de cap. In casa insa, e vara. Anthurium are acum vreo 10 flori roz, bougainvillea a inflorit iar begoniile sunt inca pline de de flori. Gherbera, dipladenia si torenia ocupa singure o fereastra intreaga.

Această prezentare necesită JavaScript.