Daily Archives: 2 octombrie 2010

citind oamenii orasului


Are priviri patrunzatoare. Cu toate acestea, cand merge pe strada nu se uita la oameni. Vede doar florile, animalele,cerul, culorile. E mai simplu sa asculti viata si sa vezi culori. Cand nu i se preling printre trecatori, ca si cum ei nu ar exista, privirile ei ii fixeaza si citesc dincolo de ei, strapungand poza lor cotidiana. O fata flusturatica in fusta scurta si cu ochii stralucind spre orice masina luxoasa, o mama obosita, privind in gol, gandidu-se cum va trece si luna asta cu datorii si necazuri, o batranica obraznica apostrofand generatia tanara, un sot fidel caruia ii e rusine sa se uite fix in ochii unei femei, un batranel care abia asteapta sa intre undeva sa bea un paharel, elevul care e fericit si usor ingrijorat ca a chiulit de la scoala, studentul care se gandeste la orele de dimineata si la cheful de seara. Citindu-le privirea trecatorilor ochii ei negri fac o radiografie. Ochii nu poti minti iar sufletul lor se vede perfect in privire. Ei sunt oamenii orasului in forfota strazii.

Reclame

daca e popa


Mirciulica are 5 anisori. Parintii sunt mereu ocupati cu serviciul si el a invatat sa se descurce in situatii extreme. Stie sa salute frumos, sa multumeasca iar cand e singur acasa stie ca e interzis sa deschida usa. Cum afara e foarte frig, inceput de ianuarie si ca sa poata merge la cumparaturi, cu gandul ca se intorc repede, l-au lasat in casa singur. O ora. Cand au intrat pe usa au fost intampinati imediat.

–          Ce mi-ai adus? O masinuta? Fata lui era radioasa.

–          Ai fost cuminte? L-a intrebat mama.

–          Da.

–          Si nu ai lasat pe nimeni in  casa in lipsa mea?

–          Nu. A fost doar popa.

–          Cum asa? De unde ai stiut ca e popa, doar nu ajungi la vizor?

–          Pai a sunat la usa si eu am intrebat cine e. Si a zis ca e popa catolic, cu Iordanul. Atunci am deschis usa.

–          Da? Si ce ai zis?

–          Am zis ca, “daca e popa, poti sa intri dar sa nu-ti bagi nasul” !

–          Si a ascultat? intreba mama stapanindu-si rasul. Copilul intelesese ca mamei nu-i place sa ii umble nimeni cu lucrurile si nici sa inspecteze casa, asa ca a tinut sa precizeze asta.

–          Da. A stropit putin cu o maturica, mi-a dat sa sarut crucea si m-a pupat pe obraji. M-a batut un pic cu maturica uda pe cap. Apoi mi-a spus ca va doreste multa sanatate si mie sa cresc mare si cuminte.

–          Atat?

–          Am intrebat cat costa dar a zis ca nu ia bani.

–          Aha. Foarte bine. Azi te-ai descurcat, dar te rog sa nu mai dai drumul nimanui in casa.