Daily Archives: 14 octombrie 2010

flori albastre cu dragoste


Am mai scris despre plata aceasta cu flori albastre-Plumbago. E o frumusete. Cand ma uit la ea mi se lumineaza ochii.

Reclame

roz delicat la birou


Am cumparat mai demult un ghiveci cu impatiens si acum in plina toamna s-a hotarat sa infloreasca. A fost greu sa-i gasesc locul potrivit. Va invit si pe voi sa va delectati cu o doza de roz delicat.

Avertisment


De grabit ce era sa plece de la scoala si-a uitat ghizodanul in banca. S-a intors dupa el, cand aproape ajunsese acasa asa ca, a ajuns cu intarziere. Nu ca ar fi fost ceva neobisnuit. Dar regulile, diciplina si punctualitatea erau niste notiuni fara valoare pentru Mirciulica, el care fusese de mic un spirit liber, gata sa descopere lumea si sa o faca sa functioneze dupa felul sau de a vedea lucrurile. Tata era acasa ca primise cateva zile libere de la serviciu, in mod neobisnuit.

–         Salut! Ce faci voinicule? Ai ajuns?

–         Da tati. Stiu ca am intarziat dar mi-am uitat ghiozdanul.

–         La cat de draga ti-e scoala nici nu ma asteptam la altceva. Hai sa vad ce ati facut azi. Da-mi si carnetul.

Cu ingrijorare, Mirciulica scoase carnetul si il deschise la note.

–         Pai, lasa ca il deschid eu. Sau ai facut ceva ce noi nu stim?Ia sa vad!

Tacerea lui Mirciulica dovedi ca intuitia tatalui avea dreptate. La sfarsitul carnetului, erau vreo 3 pagini de insemnari facute de invatator, in cateva zile la rand. Ultima dintre ele era chiar imperativa. “Doamna Gabriela. Va rog sa treceti pe la scoala neaparat. L-am rugat pe Mirciulica in repetate randuri sa va comunice sa veniti. In cele din urma, pentru ca am devenit insistent, m-a amenintat ca ma da in judecata. Va rog sa veniti sa lamurim aceste aspecte.”

–         Ia spune-mi te rog ce s-a intamplat, il lua tatal la rost.

–         Pai ce sa se intample? Am gasit in clasa 2 lei. Am cumparat de toti banii guma de mestecat cu suprize, Kukla-Mukla. Eu mi-am tinut suprizele dar guma am impartit-o cu colegii. Apoi Diana i-a zis domnului invatator ca erau banii ei si invatatorul m-a pus sa ii aduc de acasa.

–         Aha.

Tatal se stradui sa nu rada. Mirciulica nu avea voie sa aiba bani, de cand luase 500 de lei, fara stirea parintilor si isi cumparase 30 de oua Kinder cu suprize. Pedeapsa nu expirase. Nu trecusera decat vre 5 zile. Si cum tentatia fusese mare iar norocul ii surase, cum era sa rateze.

–         Uita-te si tu in carnet, ii zise tatal, mamei care se intorsese acasa de la serviciu pe inserat.

–         Pai bine mai copile, dar nu te-a intrebat invatatorul de ce nu mergem la scoala?

–         Ba da.

–         Si tu ce i-ai raspuns?

–         Ca nu aveti timp. Ca tata vine cu mine pana la colt iar pe mama nu o lasa nenea sefu!

–         Foaaaarte frumos! Mai mare rusinea! Cum o sa dau eu ochii maine cu domnul invatator?

Dimineata urmatoare, mama fu prezenta la scoala cu cei 2 lei si cu scuzele de rigoare. Invatatorul, un domn de vreo 60 de ani, fusese coleg cu bunicul baietelului. Predau pe vremuri, la aceeasi scoala. Invatatorul stia ca doamna lucreaza la judecatorie asa a inteles repede de unde venise replica lui Mirciulica. Cu lacrimi in ochi de ras, pentru ca ii era drag copilasul plin de nazbatii ii spuse mamei:

–   E primul elev din toata cariera, si peste 3 ani ies la pensie, care m-a amenintat ca ma da in judecata!