Flori de Paste. Parfum de sarbatoare

Tata fusese un activist convins. Acesta e si motivul pentru care nu mergeam la biserica si poate ca intr-un fel ne-a indepartat de fanatismul religios. Dar in copilarie, adoram sa mergem la bunicii din partea mamei, la Rus, un sat in judetul Salaj, intre dealuri si paduri pline de legende si povesti despre haiduci. Bunicii erau niste oameni harnici, care-si facusera o situatie buna, muncind din greu. Aveau in sat, peste 50 de perechi de fini si se mandreau cu asta. Iar de sarbatori, casa le era plina de oaspeti. Pregatirile de Paste incepeau inca din intrarea in post. Cu doua saptamani bunica intorcea casa, facea curat, uneori zugravea. Se faceau cumparaturile. Mereu aveam hainute noi iar bunicul ne cumpara margele. Cateva siruri diferite pentru fiecare dintre noi si inele cu pietricele colorate. Toate acestea spre supararea tatalui meu care nu ne dadea voie sa purtam bijuterii, sa ne fardam, sa ne parfumam. Acolo era o alta lume, unde sobrietatea lui tata disparea si noi aveam voie sa facem tot ce ne trecea prin cap. Si ne treceau multe. Rareori bunica ne pedepsea. Uneori ne solicita la ajutor in casa. Ne intreba ca si cum ne-ar fi cerut parere.

–         Fetelor, care vreti sa dati putin cu matura in casa. O sa vina feciorii si o sa vada ce dezordonate sunteti si o sa fuga cat or vedea cu ochii.

Total dezinteresate si plictisite de cuvintele ordine si maturat, cat despre feciori, aveam doar 4-6 ani, deci erau departe de gandurile noastre, raspundeam amandoua in cor, fiecare indicand-o pe cealalta.

–         Gabi, zicea sora-mea.

–         Ani, ziceam eu.

Bunica zambea cu rabdare si blandete.

–         Noah bine. Cum vreti, doar ca eu vroiam sa dau 10 lei celei care va face curatenie.

Cand auzeam de asemenea recompensa saream amandoua ca arse si ne bateam pe matura si faras. Primeam amandoua cate 10 lei, ca sa nu ne suparam iar bucuria mea era sa-mi cumpar ciocolata Ambasador.

Inainte de Paste cu o saptamana, in Sambata Floriilor, in satul bunicilor e forfota mare. E o zi de comemorare a mortilor. Ziua, in amiaza mare, satenii se duc la citimir cu flori si dulciuri, cu vin si prajituri, pe care le ofera pomana si aprind lumanari de sufletul celor trecuti in lumea de dincolo. De acolo, pregatirile pentru cea mai mare sarbatoare religioasa din an intra in linie dreapta. Toata saptamana va mirosi a cozonaci, prajituri, e forfota de pregatira a oualor si a preparatelor din carne de miel. Bunicul era un mare  “ciocotar”. Ii placea sa mearga la biserica, iar la sfarsitul slujbei sa ciocneasca oua cu toti cei care ieseau din biserica. Vopsea oua in toate culorile, si ducea in cosuri, peste 200 de oua. Alegea oule din timp sa fie tari, iar daca ouale “partenerilor” se spargeau, trebuiau sa le cedeze invingatorului. Astfel ca bunicul venea mereu cu mai multe oua acasa decat se ducea. Mie imi placeau cele vopsite roz aprins. E culoarea care mi-a ramas impregnata in memorie si pentru mine oua cu adevarat de Paste, sunt cele ciclam. Acasa ne astepta masa festiva si musafirii. Bunica era o gospodina desavarsita si avea mereu masa plina, pentru urmatoarele cateva zile. Si cum nici o sarbatoare nu era perfecta fara flori, avea mereu o vaza mare cu lalele rosii, galbene, narcise si zambile.  Noi, ne bucuram de sarbatori. Tantose, cu rochite noi, cu pantofiorii de lac si margelele la gat, cu posetute asortate si parfumate, pieptanate si aranjate eram ca doua printese. Si bunicul ne ducea cu el, cu mandrie, oriunde mergea.

Au trecut de atunci, aproape 40 de ani. Bunicii dorm acum sub zambile si ne asteapta in Sambata Floriilor, in satul acela frumos, asezat intre paduri si Somes, unde viata curge lin, fara valuri. E primavara, se scutura prunii si ciresii intr-o ninsoare blanda sub razele de soare. Si iarba e cruda pictata cu papadii. Sarbatorile nu mai sunt la fel ca atunci, nu mai am aceleasi trairi inaltatoare si nu ma mai simt printesa bunicului dar parfumul lalelelor, narciselor si zambilelor, imi trezeste in suflet, povestile uitate si sentimentele copilariei.

 

Simtiti si voi in aer, ca o adiere usoara, parfumul Pastelui? Sunt sigura ca il veti simti daca veti citi si blogurile celor care au raspuns Provocarilor parfumate ale Mirelei si au scris despre Flori de Paste, Parfum de sarbatoare.

Mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/flori-de-pasti-parfum-de-sarbatoare

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/04/aceasta-este-povestea-mea-inscrisa-la.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/gradinita-anotimpurilor.html

Daniele Lupu

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html

Vera

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html

Gabi

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/04/03/povesti-cu-iepurasul-si-florile-de-pasti/