Monthly Archives: mai 2011

Tot timpul la dispozitie


Pufy stie care sunt locurile de neevitat din casa si cum ea e mereu la dispozitia noastra si-a plasat subtil, in spatele ei, o cutie cu un slogan sugestiv. Just call!

70 de pasi


Barbatul trecu pe langa ea si se opri busc, cautand sa se orienteze in zona. O intreba cu un suras atarnat in coltul buzelor si ea vru sa ii raspunda cu amabilitate.

Casca gura apoi o inchise brusc. Replica i se opri in coardele vocale.

–     Domnisoara, strada aceasta, care merge inainte, vine si inapoi?

Pe strada celor 70 de pasi e o zi senina, cum n-a mai fost demult, cu un cer de albastru fara sfarsit si soarele raspandind buchete de raze si lumina aurie.

Pe partea  dreapta, sunt 7 case albe, cu geamuri inalte si jaluzele vezi. Nu au garduri curtile lor doar niste boscheti de buxus, cu frunze rotunde. Fiecare casa are un mic parc, in care pasarelele se intrec ciripind.    Iarba matasoasa se asterne ca un covor fin ce te indeamna sa pasesti. Tufe de trandafiri iti intind parfumul in voaluri delicate. Vino!

Pe partea stanga sunt case rosii, imense, niste cuburi mari, cu geamuri mici acoperite de perdele bogate. Curtile lor largi, betonate nu au viata. Decorul e scump si straluceste. Nu se aude nici o respiratie. Totul e ermetic, inert. Portile somptuoase, din fier forjat. Cativa palmieri in ghivece imense s-au cocotat la inaltime si privesc cu superioritate.   leii din piatra ce le strajuiesc ii spun mimat. Stai!

Ea trecea mai departe privind cu uimire strada aceasta ciudata pe care mai trecuse. Timpul s-a oprit. Nu trecea nimeni pe drum. 70 de pasi. Se intreba de 14 ori. “Sa intru? Sa stau? Dreapta ori stanga?” Ajunse in capatul strazii. Dadu de o intersectie a 7 strazi. “Care e drumul meu? Inainte, inapoi, la intamplare? Strada nu vine inapoi.”

Ce o fi ales?

Lobelia- delicata si gratioasa in jardiniera


In cautare de flori albastre, am descoperit in piata o floare, care se numeste lobelia. Este o planta perena dar in general, se planteaza anual. Este originara din zonele temperate ale Africii si Americii. Inaltimea ei este cuprinsa intre 10 si 30 de cm. Seamana cu nemtisorii ori cu campanulele din a carui specie face parte. Poate fi alba, diferite nuante de albastru, violet sau bicolora, alb-albastru, rosie, indigo. Nu e pretentioasa. E ideala ca planta de jardiniera. Pentru ca de la insamantare pana la inflorire are nevoie de 2 luni, recomandabil este sa o cumparati gata inforita. Daca este curatata permanent si se mai tunde uneori, ea se dezvolta sub forma unei tufe. Are nevoie de lumina insa soarele puternic ii arde frunzele si florile. Are nevoie de umiditate moderata si necesita ingrasamant pentru plante cu flori, cam o data la 10 zile. V-o recomand cu placere. Ea da o nota aparte jardinierei sau ghiveciului in care este plantata.

bijuterii in lanuri


Vizavi de gară, peste Someş,aparţinând Gostatului, este o porţiune de teren nisipos, pe care, uneori când sunt ploi puternice, se revarsă apele învolburate ale râului, hrănind pământul. Terenul este utilizat la maxim şi deosebit de mănos. Şefii de la Gostat au văzut că e trecere mare la fructele acestea pe piaţa şi oamenii merg până la Satu Mare să le aducă în lădiţe, aşa că au înfiinţat aici o cultură de căpşuni. Şi a fost o idee inspirată. Zeci de hectare plantate cu capsuni, productivi, în două recolte pe an. Una la începutul verii alta în august- septembrie. Aşa că, daca treceai prin apropiere, din iunie până în septembrie simţeai aromecalde, de vară, de îmbătare a simţurilor. Adolescenţii, dar şi adulţii, mai dădeau iama în lanurile de căpşuni atraşi de minunatele fructe, riscând să fie prinşi de paznici dar cuceriţi de parfumul lor roşu.

Alex si Radu veneau de la o partidă de fotbal, pe dig, transpiraţi şi discutând în vervă despre noile cuceriri şi despre trăznăile făcute în ore, la liceu. Ideea încolţi  şi ieşi la lumina lunii cu viteză. Înserarea se aşternea blandă peste oraş şi peste campurile de dincolo de râu.

–          Alex, hai să mergem la furat de căpşuni.

–          Dacă ne prinde?

–          Nu ne prinde nimeni. E noapte. Mai dorm şi paznicii, dacă or fi pe acolo.

Cuprinşi de spiritul aventurii şi de gândul că îşi vor pune în buzunare minunatele bijuterii roşii, parfumate băieţii traversara Someşul pe o conductă de gaz, gata oricând să cadă în apele murdare si reci ale râului. Întăi se opresc lângă nişte tufe de răchită. Ascultă cu atenţie câteva minute. Nici o miscare. Undeva departe, se aud nişte câini. Ar fi căutat un loc mai ferit dar terenul e drept, ca-n palmă şi nici urmă de altă vegetaţie ori denivelări. Văzură nişte mogâldeţe. Tresăriră. Un bărbat şi o femeie, căutau orbeşte pe sub frunze şi îndesau într-o pungă de plastic. Imediat, solidari aceleiaşi cauze, cei doi se aratara prietenoşi.

–          Mergeţi măi băieţi mai încolo şi lăsati-vă pup să nu vă vadă careva.

Băieţii îşi găsiră în cele din urmă un loc. Lumina lunii transforma câmpul in culturi de frunze argintii. Fructele le cautau dupa simţuri. Daca erau prea tari, înseamnă ca erau verzi. Le plăceau cele moi, zemoase. Mâncau şi râdeau bucurandu-se de frumuseţea momentului amestecat cu câte o istorisire haioasă. Era aproape de miezul nopţii. Degetele le deveniseră lipicioase. Un tuşit înfundat îi făcu să observe lângă ei o mogâldeaţă.  Un bărbat stătea între căpşuni, in picioare, căutând din priviri ceva.

–          Bine măi, ce ne-ai speriat. Ti-ai pierdut ceva? Stai şi tu acolo jos şi fură. Şi mai stinge lanterna aceea.

–          Nu pot. Eu sunt paznicul.

In secunda urmatoare baietii fură în picioare. O luară la fugă, asa cum niciodată nu fugiseră ei pe terenul de fotbal. Câmpul devenise terenul lor acum, într-o încercare disperată, fantastică, de a alerga să marcheze un gol iar luna aurie, balonul lor rotund. Erau deja departe, prea departe ca sa mai poată vedea zâmbetul larg de pe faţa paznicului.

Sursa foto; aici

Emotie de primavara


Ploaia înmoaie paşii trecătorilor cu sunete coborâte din nori. În privirea lor citesc preocupare şi grabă. Tocurile mele înalte compun o piesă de percutie. Oamenii sunt previzibili, ca şi cei doi îndrăgostiţi. Plutesc într-o lume care nu îi vede. Ninsorile cireşului le acoperă paşii. Dragoste.Un cuvânt ce trăieşte cu durere în mine, în craterul unui vulcan stins. În faţa casei albe, cu coloane  şi cariatide mă simt privită. El. Lumina se reflectă de pe obrazul lui până în adâncul sufletului. Mi-a zambit. S-a apropiat de mine. Emoţie. Un parfum atât de delicat, mistic şi prospeţimea picăturilor de ploaie îl înconjoară. Nu l-am vazut de câţiva ani. M-am trezit întinzând mâna mea caldă peste atingerea lui rece. Dragoste? Am pornit amândoi, visând spre casă, înconjuraţi de fluturi şi de clipe efemere. Il privesc. Parfumul acela mă copleşeşte. Îmi apropii obrazul de al său ţi mă înfiorez de culoarea sa trandafirie.  Aud ca prin vis vocea unei femei, care ne studia de ceva vreme. “Ce bujor frumos aveţi, doamnă!”

Gura leului, o floare delicata


Gura leului (Antirrhinum majus) o intalnim cu gratie, in gradini.

Cu flori tubulare, terminate cu doua petale ce se deschid la o usoara presiune, floarea aceasta vesela si delicata o intalnim in gradinile pasionatilor de plante decorative. Are un colorit viu si spectaculos. Florile pot fi intr-o singura culoare ori varietati in mai multe culori, in spectrul  cald de la alb, galben, roz, oranj, rosu. Gura leului, este originara din bazinul mediteraneean si este o planta anuala. Nu este foarte pretentioasa. Ii place expunerea la soare si nu iubeste pamanturile uscate ci doar pe cele usor umede, cu un Ph neutru. Inaltimea ei difera de la 20 de cm pentru speciile pitice, pana la 60 cm cele inalte. Se seamana in rasadnite la inceputul lui martie iar apoi, cad plantele au crescut se transplanteaza in gradina. Uneori, gura leului se reproduce si prin semintele cazute pe sol din anul anterior. Pentru o inflorire abundenta, necesita igrasaminte specifice pentru plantele cu flori, si o curatare permanenta a plantei de florile trecute. Daca doriti sa obtineti tulpini cu multe ramificatii, ciupiti-i varful. Poate fi excelenta pentru ghiveci sau jardiniera dar si pentru cordoane de flori in parcuri si gradini.

Sursa foto:si aici