Flori de Paste. Parfum de sarbatoare


Tata fusese un activist convins. Acesta e si motivul pentru care nu mergeam la biserica si poate ca intr-un fel ne-a indepartat de fanatismul religios. Dar in copilarie, adoram sa mergem la bunicii din partea mamei, la Rus, un sat in judetul Salaj, intre dealuri si paduri pline de legende si povesti despre haiduci. Bunicii erau niste oameni harnici, care-si facusera o situatie buna, muncind din greu. Aveau in sat, peste 50 de perechi de fini si se mandreau cu asta. Iar de sarbatori, casa le era plina de oaspeti. Pregatirile de Paste incepeau inca din intrarea in post. Cu doua saptamani bunica intorcea casa, facea curat, uneori zugravea. Se faceau cumparaturile. Mereu aveam hainute noi iar bunicul ne cumpara margele. Cateva siruri diferite pentru fiecare dintre noi si inele cu pietricele colorate. Toate acestea spre supararea tatalui meu care nu ne dadea voie sa purtam bijuterii, sa ne fardam, sa ne parfumam. Acolo era o alta lume, unde sobrietatea lui tata disparea si noi aveam voie sa facem tot ce ne trecea prin cap. Si ne treceau multe. Rareori bunica ne pedepsea. Uneori ne solicita la ajutor in casa. Ne intreba ca si cum ne-ar fi cerut parere.

–         Fetelor, care vreti sa dati putin cu matura in casa. O sa vina feciorii si o sa vada ce dezordonate sunteti si o sa fuga cat or vedea cu ochii.

Total dezinteresate si plictisite de cuvintele ordine si maturat, cat despre feciori, aveam doar 4-6 ani, deci erau departe de gandurile noastre, raspundeam amandoua in cor, fiecare indicand-o pe cealalta.

–         Gabi, zicea sora-mea.

–         Ani, ziceam eu.

Bunica zambea cu rabdare si blandete.

–         Noah bine. Cum vreti, doar ca eu vroiam sa dau 10 lei celei care va face curatenie.

Cand auzeam de asemenea recompensa saream amandoua ca arse si ne bateam pe matura si faras. Primeam amandoua cate 10 lei, ca sa nu ne suparam iar bucuria mea era sa-mi cumpar ciocolata Ambasador.

Inainte de Paste cu o saptamana, in Sambata Floriilor, in satul bunicilor e forfota mare. E o zi de comemorare a mortilor. Ziua, in amiaza mare, satenii se duc la citimir cu flori si dulciuri, cu vin si prajituri, pe care le ofera pomana si aprind lumanari de sufletul celor trecuti in lumea de dincolo. De acolo, pregatirile pentru cea mai mare sarbatoare religioasa din an intra in linie dreapta. Toata saptamana va mirosi a cozonaci, prajituri, e forfota de pregatira a oualor si a preparatelor din carne de miel. Bunicul era un mare  “ciocotar”. Ii placea sa mearga la biserica, iar la sfarsitul slujbei sa ciocneasca oua cu toti cei care ieseau din biserica. Vopsea oua in toate culorile, si ducea in cosuri, peste 200 de oua. Alegea oule din timp sa fie tari, iar daca ouale “partenerilor” se spargeau, trebuiau sa le cedeze invingatorului. Astfel ca bunicul venea mereu cu mai multe oua acasa decat se ducea. Mie imi placeau cele vopsite roz aprins. E culoarea care mi-a ramas impregnata in memorie si pentru mine oua cu adevarat de Paste, sunt cele ciclam. Acasa ne astepta masa festiva si musafirii. Bunica era o gospodina desavarsita si avea mereu masa plina, pentru urmatoarele cateva zile. Si cum nici o sarbatoare nu era perfecta fara flori, avea mereu o vaza mare cu lalele rosii, galbene, narcise si zambile.  Noi, ne bucuram de sarbatori. Tantose, cu rochite noi, cu pantofiorii de lac si margelele la gat, cu posetute asortate si parfumate, pieptanate si aranjate eram ca doua printese. Si bunicul ne ducea cu el, cu mandrie, oriunde mergea.

Au trecut de atunci, aproape 40 de ani. Bunicii dorm acum sub zambile si ne asteapta in Sambata Floriilor, in satul acela frumos, asezat intre paduri si Somes, unde viata curge lin, fara valuri. E primavara, se scutura prunii si ciresii intr-o ninsoare blanda sub razele de soare. Si iarba e cruda pictata cu papadii. Sarbatorile nu mai sunt la fel ca atunci, nu mai am aceleasi trairi inaltatoare si nu ma mai simt printesa bunicului dar parfumul lalelelor, narciselor si zambilelor, imi trezeste in suflet, povestile uitate si sentimentele copilariei.

 

Simtiti si voi in aer, ca o adiere usoara, parfumul Pastelui? Sunt sigura ca il veti simti daca veti citi si blogurile celor care au raspuns Provocarilor parfumate ale Mirelei si au scris despre Flori de Paste, Parfum de sarbatoare.

Mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/flori-de-pasti-parfum-de-sarbatoare

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/04/aceasta-este-povestea-mea-inscrisa-la.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/gradinita-anotimpurilor.html

Daniele Lupu

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html

Vera

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html

Gabi

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/04/03/povesti-cu-iepurasul-si-florile-de-pasti/

 

Anunțuri

Posted on 3 Aprilie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 21 comentarii.

  1. Ce amintiri frumoase! Gândul la chipurile dragi ale bunicilor, îmi dau în suflet lacrimi de dor. Aşa ce mult îmi lipsesc, dragii de ei! Şi vremurile minunate ale copilăriei, cu sărbătorile şi bucuriile de nespus! Mireasma cozonacului făcut de bunica, proaspăt scos din cuptor, ştiu că n-am să o mai regăsesc niciodată!
    Frumoasa mea bunică, cu ochii senini ca cerul….

  2. ”E primavara, se scutura prunii si ciresii intr-o ninsoare blanda sub razele de soare. Si iarba e cruda pictata cu papadii. Sarbatorile nu mai sunt la fel ca atunci, nu mai am aceleasi trairi inaltatoare si nu ma mai simt printesa bunicului dar parfumul lalelelor, narciselor si zambilelor, imi trezeste in suflet, povestile uitate si sentimentele copilariei.”
    Gabi, e atât de frumos scris, încât nu pot decât s-o iau (cu voia ta) și s-o alătur altor povești din Albumul meu aurit de blogger, pe care îl voi păstra ca pe o prețioasă amintire! Mulțumesc! 🙂

  3. minunata amintire a bunicilor si a vremurilor petrecute în preajma lor… minunate cuvintele tale, emotionanta poveste!

    • ma bucur ca ti-a placut. Bunicii nostri traiesc prin noi si prin felul in care noi, nepoteii cu ochii vioi, mereu gata de nazdravanii, i-am perceput.

      • Ai pus atâta candoare în vorbe, Gabriela!
        În toate satele noastre Paștele răspândește bunătate, dar în satul bunicilor se scriu poveștile fiecărui copil!
        Minunat ai scris!
        În oglinda firii tale , mi-am retrăit și eu un colț de copilărie!
        O zi bună!

      • cred ca toti copiii care au avut ori mai au inca bunici la tara se regasesc cate putin in povestioara aceasta. O zi frumoasa iti doresc si tie, Gina!

  4. Tare frumos ai mai scris, Gabriela, si tare m-am mai emotionat. Mi-ai inseninat ziua asta friguroasa si ploioasa. Ganduri bune.

    • Cati draga, la noi e soare azi. De maine va fi urat si la noi. E o poveste despre parfumul sarbatorilor, la bunici, intr-un sat in inima Transilvaniei. Sunt atat de frumosi anii copilariei si cred ca acolo se sadeste samanta personalitati fiecarui copil, marcat de frumusetile vietii la tara! Te mai astept cu drag. Si daca vrei sa te inveselesti de-a binelea, iti recomand postarea aceasta: https://gabrielailies.wordpress.com/2011/04/02/cutia-cu-pasari/ . In cazul in care n ai citit-o deja. 🙂 Te imbratisez si iti doresc o saptamana vesela si plina de succese!

  5. frumoase memorii…
    m-ai facut sa-mi fie dor de bunica..
    dar de fiecare data cand citesc ceva de aici, imi aduce aminte de multe lucruri…

  6. Amintiri frumoase din copilarie.Noi n-am avut unde sa mergem la tara, dar ai mei, parintii si bunicii care locuiau cu noi, se pregateau de Pasti, ne pregateau si pe noi.ce fain era cand stateam cu toti la masa si luam cate-o lingurita din pastele adus de tata de la biserica, apoi ciocneam oua si le mancam cu drob si cozonac.

    • Gabriela, cred ca momentele copilariei sunt frumoase pentru fiecare. Atunci incepi sa descoperi lumea, nu ai griji si toata lumea te trateaza cu atentie si caldura. Iar sarbatorile sunt niste evenimente cu totul si cu totul speciale. Copiii percep lumea altfel decat adultii si povestile copilariei merita evocate.

  7. Gabi, tema de sâmbătă-dumnică e aleasă de Gabi my heart to your heart: Parfumul prințeselor dragi ție (mie). Alege una, doua sau mai multe! Parfum, flori, arome de păduri, marea, câmpul, fructele, condimentele, etc.
    Ce zici? Să ne imaginam un parfum potrivit pentru prințesele din basmele care ne-au încântat copilăria… Belle (frumoasa și bestia), Aurora (frumoasa adormită), Piele de măgar, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Anastasia, Prințesele de Monaco, Lady Diana, Prințesea Victoria a Suediei, etc. Sau despre oricine se simte prințesă pentru o zi, pentru un an sau o viață! O adevărată prințesă devine prințesă, nu se naște așa. Alege, pentru prințesa din tine sau de lângă tine, un parfum , o floare, o aromă care să o caracterizeze! 🙂

  8. tare frumos si cu suflet ai scris, gabico :*

  1. Pingback: Flori de Paști. Parfum de sărbătoare « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: Povesti parfumate cu Iepurasul si florile de Pasti « my heart to your heart

  3. Pingback: Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 3 « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: DEXIGN. Prodecho și Promod. Broșuri de prezentare « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: