Pasiuni ascunse


Barbatul se uita la usa metalica a apartamentului. Incerca sa gandeasca, sa isi imagineze ce se ascundea dincolo, si sa perceapa, cu toate simturile, parfumuri, mirosuri,sunete. Nimic. Parca avea in fata un zid. Pe casa scarii nici tipenie de om. Batraneii care vor fi locuind, cu siguranta ca stau ascunsi la umbra sa nu ii bata soarele. Ori poate vor fi facand parte din categoria celor activi, gata sa dea ture prin oras cu autobuzul. Nimeni nu mai sta la panda cu ochiul pe vizor. Barbatul, un tanar in jur de 35-38 de ani se mai analiza inca o data, isi studie cu grija tinuta sa nu aiba scame, isi privi pantofii sport din piele gri, isi verifica bratara de la mana, din aur masiv, sa stea in pozitia preferata. Un ultim retus, isi trecu degetele prin par. Apasa pe butonul soneriei si melodia ei suna in triluri, sparahnd in fragmente de cristal, tacerea amiezii. Auzi pasi si usa se deshise. O tanara bruneta, mladioasa, ii deschise studiindu-l din priviri. Se fastaci putin, suprins de atitudinea ei directa,

– Buna ziua! Poftiti! Sunteti domnul care ati sunat dimineata?

– Da. Am crezut ca am nimerit gresit.

– Nu. Cu mine ati vorbit.

Barbatul o studie atent. Avea un halat din matase in nuante de albastru. Parul i se revarsa pe spate, intr-un contrast placut. Ii vazu degetele lungi si delicate, cu unghii colorate intr-un roz prea strident fata de nota initiala a imbracamintii.

– Mi-ati pregatit ce am discutat?

– Da. Am aici un pachet. Ii intinse o cutie gri, legata cu o funda violet.

Tanarul o deschise, se uita inauntru si se apropie cu obrazul de continutul cutiei incercand parca sa inspire parfumul ce venea dinauntru. Accepta o cafea. Intreba de cost. Fata il asigura ca ii ofera cadou si nu implica mari costuri. Avea totusi o pretentie. Era singura de ceva vreme si simtea nevoie uni mangaieri, a atingerii unei maini de barbat. Din nou fusese luat prin suprindere. Intinse mana spre ea si dadu deoparte halatul, dezvelindu-i intai un picior. O studie si ea se lasa studiata. Se dezbracara incet, ca intr-o continua prospectare. ea observa ca el nu poarta lenjerie. El o lasa sa isi scoata incet chilotii din dantela roz, apoi ii ceru.

-te deranjeaza daca ii imbrac? oricum nu ii mai porti.

Ea accepta fara cuvinte. Fu curioasa sa vada ce va face. Dorintele ei insa erau mai puternice decat curiozitatea. Facura dragoste cu pasiune, fara inhibitii , ca intre doi vechi amanti. Nu mai stiau dimensiunea timpului. Cat timp va fi trecut? Cate minute? Cateva ore? Se insera. Zarira umbrele noptii prin draperia intredeschisa. El iesi din baie, mirosind proaspat si se pregati de plecare. Lua cutia de pe masuta din sufragerie. 

– Daca mai doresti iti mai pot pregati un nou pachet.

– Saptamana viitoare.

– Atunci suna-ma marti. La aceeasi ora. Ma bucur ca am citit anuntul tau.

El surase si confirma. Pleca, fara sa intoarca privirea. Ea se aseza in fotoliu si isi aprinse o tigara. Se uita peste ziarul deschis la mica publicitate si vazu anuntul pe care il incercuise ieri, cu un marker negru:’ cumpar chiloti de dama, folositi’. Asta purta el in cutia aceea cu funda violet, in drumul spre casa. Caldura inabusitoare fusese inlocuita cu o racoare placuta si umbre.

About Gabriela

Pasionată de cunoaștere, de literatură și scris.

Posted on 18 august 2012, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 25 comentarii.

  1. Chiar mă tot întrebam ce naiba este în cutia aceea, apoi am bufnit în rîs.
    Chiar o fi adevărat? Dacă da, mare ţi-e grădina. 😀

  2. Gabriela, ești fenomenală 🙂

  3. multumesc de apreciere. trebuie doar sa deschid ochii la ce in jur. 🙂

  4. ma asteptam sa fie orice in cutie numai asta nu…cu adevarat surprinzator

  5. mirceavladut

    Fictiune-fictiune, dar undeva in tine exista deja fictiunea asta. 🙂
    Anuntul de mica publicitate doar a scos-o la suprafata.

  6. Mircea, ca sa fiu sincera, am impletit in ea trei povesti adevarate. 🙂 Pe mine m-a amuzat anuntul si am incercat sa-mi maginez situatia.

  7. Hmm. Riscant să ai o asemenea relație, chiar pasageră și intempestivă! Cam kinky personajul masculin. Dar nici cu cel feminin nu mi-e rușine.

  8. 🙂 uite cum vorbeste medicul din tine. Crezi ca ei s-au mai gandit la cat e de rsicant? Poate au folosit prezervativ…cine stie. Cert e ca amandoi au fost multumiti si si-au realizat dorintele. Oamenii sunt foarte ciudati in intimitate. Eu as spune ca abia acolo le cunosti adevarata fata nu cea pe care o expun public, pentru poza sociala.

  9. Na ! M-ai lăsat paf ! :)) Mare e grădina Domnului !

  10. Pai nu acesta e rolul unei povestiri? Sa tina in suspans cititorii si sa-i surpinda?

  11. ;)) teribila poveste!
    Oare nu era o greseala de tipar?! cine si pentru ce sa cumpere chiloti de dama folositi? :)))

    sa ai o duminica minunata!

    • Nu era nici o greseala de tipar, Carmen. Omul asta cauta. Sunt probabil barbati care sunt fascinati de mirosul lenjeriei de dama. O zi frumoasa iti doresc, si vesela. 🙂

  12. Ha, ha! Tare povestea! Iar cine „studiază” mica publicitate, câte „minunăţii” de-astea nu mai găseşte! 🙂
    Numai bine, Gabriela!

  13. Victor Arghezi scrisese parca, inspirat de articolele matrimoniale de mica publicitate ”Unde ni sunt visatorii”. 🙂

  14. vai, mi-e rau :))))))))))))))
    ma asteptam la orice numai la asta nu!
    superb postul , gabico!

  15. ma, rog fiecare cu pasiunile lui! 🙂
    in schimb tu esti un izvor de inspiratie!

  16. Ma bucur ca ti-a placut povestirea. 🙂 Iar daca zici ca sunt izvor de inspiratie, e posibil sa fie asa. Inseamna ca sunt utila. 😉 Sa o o zi minunata!

  17. Nu ma mai mira aproape nimic la semenii mei…
    Dar faptul acela marunt, de mica publicitate l-ai „imbracat” extrem de placut intr-o „cutie gri, legata cu o funda violet”. Mi-a placut.

  18. 🙂 Am spus de multe ori ca am avzut si am trait atatea incat nimic nu ma va mai putea suprinde ori uimi. Acum realizez ca sunt mereu lucruri noi de vazut, inclusiv in ceea ce priveste universul caracterului si intimitatii umane.

  1. Pingback: contract « Everyday I Work so I am Alive!

  2. Pingback: Revărsarea… | pensionarul

Lasă un comentariu