Posted on 2 aprilie 2011, in plante, flori si animalute and tagged animalute, pisoi. Bookmark the permalink. 33 comentarii.
-
-
Statcounter
-
rad din gradini si ghivece
nimeni nu e perfect
opinii pro si contra
Zina la Pe drum, accente de sufle… Alex la Pe drum, accente de sufle… Alex la Revedere ecoarta la Pe drum, accente de sufle… Mugur la Revedere folositi-va imaginatia proprie
numara neincetat
-
adorabili:)
ma uit la ei de cate ori am timp si ma fac sa uit de orice probleme. Copii animalelor sunt inocenti si te incarca de energie cu dragalasenia lor. 🙂
mai,deci ma uit ca lor nici nu le pasa de ce e in jur…iar mamica,se uita la ei si nu se baga cand se inghiontesc pe acolo….
sunt niste ghemotoace pufosoase frumoase.
ce vei face cu ei?
ii donez. E bine sa aiba stapani iubitori si o casa unde sa aiba teritoriu propriu. Am deja cateva solicitari. 🙂 Astept doar sa mai creasca. Au abia 3 saptamani. Sunt inca bebelusi. 🙂
e bine daca ai gasit sa ii dai.:)) sunt mumosi rau.
da…am eu grija sa nu ramana pe drumuri. 🙂
Sunt fericiți că ți-au fost în preajmă!
O seară frumoasă!
Da. Cineva are grija de ei si de mamica lor. 🙂
Gabi, azi am hoinărit prin urbe! 😉
Doamne, ce frumoși sunt, ce dulci, ce minunați, cu bucurie să îi ai! Să-i dai doar când ăi înțarcă mămicuța lor. Scumpii de ei, bine că au un viitor mai bun, sunt numai buni e iubit! 😛
Te pup, Gabriela!
Bineinteeles ca ii dau cand sunt mai marisori. Acum sunt bebelusi. Abia au invatat sa mearga. Ma amuz de ei in fiecare zi. Te pup si eu, Mirela!
Ce scumpi sunt ! Of, mi-e dor de pisoii mei :((
unde sunt pisoii tai?
hm, sunt niste jucausi 🙂 si ce frumusei!
sunt numai o jucarie si o veselie. 🙂
Aiaiaiaaiiiiiiiiii
Napocel, asta inseamna ca itit plac? Ai pierdut cuvintele? 😀
Draga Gabriela, tie nu-ti mai trebuie nici TV, nici Teatru, nici computer! Cu cele 4 ghemotoace gri, viata e total în roz! Adorabili! am privit filmuletul de trei ori! Fara griji,cei mici testeaza terenul, se joaca, se înghiontesc în mama si ea… priveste linistita, cu calm si întelegere… Un film de Oscar!
ma simt foarte bine cu ei si mi-s dragi. 🙂
Foarte drăguţ filmuleţul. Iar pisoii îmi vine să-i pup. Stângaci încă, dar dulci foc. 🙂
Carmen, abia au invatat sa umble singuri si sa se joace. Obosesc repede. Iar mamica lor e foarte rabdatoare si iubitoare. 🙂
Miao, salut, frumoşilor! Sunt încântat de cunoştinţă! 🙂
Se bucura si ei cand primesc vizitatori, chiar si virtuali. Abia stiu sa mearga si sa se joace dar au remarcat ca sunt admirati si de aceea isi manifesta astfel incantarea. 🙂
Foarte drăgălaşi! Să te bucuri de ei, dragă Gabriela!
ma bucur in fiecare zi. Ma uit ore in sir la ei si ma amuz. 🙂
Ca unul ce am fost un mare „pisicar”, iti dau o mica idee, inspirata din Ion Creanga: leaga-le o „şfară cu motocei” şi să vezi atunci joacă pe ei!Eu le-am făcut rost şi de şoricei şi tare încântaţi mai erau.
o sa le fac, doar ca ei abia au inceput sa mearga si sa se joace. Mai mult dorm si mananca. Sunt mititei.
Nu-mi trimiţi o poză cu cei patru pisoi, ca să-i pot face eroi de roman?
cu mare plăcere. Îţi trimit câteva.
Cu multa placere am vizionat filmuletul.Mi-era dor sa-mi descretesc fruntea.
Am avut si noi pui, doua generatii de pui!
Acum, cand scriu, sunt cu urechile ciulite. Eu. Pisoii isi fac de cap, alearga, se catara, se joaca, se musca. Nu au secunda de asteampar Dar mi-s dragi ca sunt o sursa vie de veselie.
Pingback: Pisikalia – 1 « Ioan Usca
Pingback: Pisikalia – 5 « Ioan Usca
Pingback: Protest in fata Camerei Deputatilor, luni 11 aprilie impotriva intentiei de a se adopta eutanasia in masa a cainilor comunitari. « my heart to your heart