din dragoste pentru fluturi


Povestea aceasta de dragoste, pe care o traia cu intensitatea ultimei clipe, ii schimbase total viziunea despre sentimente, iubire, viata, barbati. Filozofia ei, de a crede ca dragostea e doar un concept, se spulberase. Iubirea adevarata, flacara aceea mistuitoare care te face sa arzi la cote nebanuite, ca un vulcan, sentimentele acelea unice ce iti strabat fiecare fibra si fiecare picatura de sange iti pun in fata argumentul ca este unul dintre adevaratele motive pentru care trebuie sa traiesti. Cand iubesti, asa cum iubea Camelia, nimic altceva nu mai conteaza. Universul s-a oprit in loc, in jurul ei si a omului pe care il iubea cu pasiunea varstei. La 40 de ani, e o femeie frumoasa, inalta, blonda cu ochi albastri. O femeie ajunsa la varsta maturitatii, care priveste de lumea de la inaltimea experientelor personale. II sunt perfect definite dorintele, idealurile si asteptarile si nu mai poate fi amagita cu cuvinte dulci ori promisiuni, ca fetele tinere si inocente. Singurul ei regret si mare suferinta este ca, barbatul iubit este insurat…cu alta. Are o familie, copii si responsabilitati, ceea ce il va tine mereu la distanta de ea. La inceput nu i-a pasat. A fost doar un amic, un prieten bun cu care impartasea ganduri si senzatii comune. Apoi au urmat intalniri, fiecare promitandu-si in gand ca nu va fi mai mult de atat si ca nu se vor implica emotional. Dar nici aici nu au reusit sa detina controlul. S-au indragostit, putin cate putin. Si sufera fiecare, in tacere, consumandu-se in interior lasand sa se vada zbuciumul lor, abia in momentele in care se intalnesc. El e gelos si uraste faptul ca ea s-ar putea vedea si cu altii. Ea e geloasa stiind ca el doarme in pat cu ea, femeia aceea care are doar meritul ca i-a crescut copii si a avut grija de gospodarie. Nici unul dintre ei nu poate renunta la relatia aceasta. Dar nici nu intrevad o iesire. El nu-si poate lasa familia si copiii care trebuie sa aiba niste valori morale si repere in tatal lor. Viata e frumoasa si dura in acelasi timp. Nu exista frumusete fara suferinta si nici lucruri bune fara durere si sacrificii. Camelia astepta telefonul lui cu nerabdare. Nu o sunase la ora obisnuita si se temea sa nu i se fi intamplat ceva. In cele din urma auzi soneria aparatului si se bucura. Cu un zambet cald intins pe toata fata si cu blandete in voce raspunse.

–             Alo.

–             Salut! Sunt eu! Ce faci?

–             Asteptam telefonul tau. S-a intamplat ceva? Simt pe vocea ta ca nu e ceva in regula.

–             Da. Ieri tineam messengerul deschis si trecand pe langa computer, nevasta mea si-a aruncat o privire. A vazut ca la statusul Id-ul tau scria:” fluturasule, da-mi un buzz cand apari”.

–             Asa si? Care era problema?

–             Pai m-a luat la intrebari. Cine esti? De ce imi zici fluturas?

–             Dar de unde stia ca pentru tine?

–             Pentru ca si ea imi zice la fel. Si eu ii zic fluturasa.

–             Adica ai acelasi apelativ pentru amandoua? Ca sa nu ne incurci? Deci suntem un trio de fluturasi!

–             In orice caz, daca mai am subiecte de discutie cu ea pe tema asta, relatia noastra va trebui sa inceteze. Te sfatuiesc sa iei ceva pastile antistress.

Camelia se infurie la maxim. Nu-i venea sa creada ce-si aude urechilor. Ea care acceptase atatea, care tolerase atatea. Si sa primeasca o astfel de replica! Cumplit! Adica ea, nu era importanta? Era doar o figuranta intr-ul rol pe care si-l asumase gratuit? Asta se intampla cand primesti ceva  atat de simplu, fara obligatii. Lucrurile simple, ieftine nu au valoare. Nu sunt pretuite pentru ca sunt accesibile oricand. Dragostea aceea mare, a fost doar o prostie, o iluzie in capul ei. Ea putea fi oricand pusa pe liber, cu un simplu telefon, ca acesta si sa i se spuna:” de azi nu mai esti iubita mea”. In ce se bagase? Ea care-si promisese sa nu aiba astfel de relatii, nu cu barbati insurati, ea care-si calcase principiile, mandria, sentimentele, ea care sacrificase totul in schimbul a ce? A unei mari doze de nesigurnata si a unor clipe efemere de iubire.  Se auzi vocea lui in difuzorul telefonului.

–             Mai esti aici? De ce nu zici nimic?

–             Am dat o fuga la farmacie sa iau pastile antistress.

Si ii inchise telefonul. Camelia privea in gol la displayul aparatului care se lumina la apelurile lui pana cand acesta intelese ca fluturasa nr. 2 si-a luat zborul.

Anunțuri

Posted on 3 Aprilie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. Oh ce trist! povestea unui fluturas cu aripile retezate…

  2. Cu mici retusuri sunt acelasi fluture.Noroc de pulberea de pe aripioare, asa nu am nevoie de pastile antistres.
    Trist , greu, aiurea cand constiinta se lupta din rasputeri si inima nu asculta.Nedrept caci unii se joaca cu sentimentele altora precum un copil cu o galetusa de nisip.O umpli si o rastorni la prima movila iesita in cale.

  3. De-asta este cea mai proastă idee varianta „triunghiului conjugal”. Mai devreme sau mai târziu, una dintre „fluturaşe” rămâne pe dinafară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: