Miercurea fara cuvinte- O femeie simpla
Destinul ei e munca. E imaginea unei femei simple, de la tara, suprinsa de obiectivul unui bun prieten, Ioan Ghira, in muntii Devei, intr-un peisaj de vis.
Mai multe despre miercurea fără cuvinte, găsiţi la Carmen.
Like this:
Posted on 29 iunie 2011, in diverse and tagged femeie, fotografii, miercurea, tarani. Bookmark the permalink. 34 comentarii.
ce peisaj superb! te elibereaza,te înalta, te face sa simti ca ai aripi…
Cand te gandesti ca Romania e plina de astfel de peisaje. Iar taranii nostri simpli traiesc acolo.
O bunicuţă cu chipul blând! Frumoase poze, Gabriela! Iar peisajul…ne duce cu gândul la o retragere în mijlocul naturii. Ar fi cu mult mai bine decât tot “confortul” de la oraş!
Îţi doresc o zi minunată!
E o bunicuta care a avut parte de un destin incarcat de poveri. O zi minunata si tie, Alex!
Romănia e plina de peisaje mirifice si de bunicute incarcate de poveri zilnice .Dar sa admiram peisajul fara cuvinte doar e miercuri
ai perfecta draptate Iulisa. Sa ai o zi de miercuri frumoasa!
Ce fotografii frumoase ! O femeie muncită, dar cu zâmbetul întipărit pe chip şi un peisaj mirific…
Ai suprins perfect. Dincolo de zambetul ei e povestea unei vieti de om muncit si incercat de viata.
Se vede pe chipul ei, biata, ca munceste de-o viata intreaga…. sper doar ca in timpul asta barbatul/fiul ei sa nu fie la birtul din sat…..
Barbatul i-a murit demult. Link-ul face trimitere la povestea impresionanta a acestei femei.
Un zâmbet cald şi curajos pe un chip obosit…
Şi un peisaj de basm…
E o descriere perfecta a celor doua imagini. Multumesc pentru trecere, Vera. Sa ai o zi frumoasa!
imi plac oamenii acestia. ma incarca pozitiv.
fiecare dintre ei e o lectie de viata si un vulcan de energie.
Ma bucur de vizita Costin. Nu ne-am mai “vazut” demult. Am cam lipsit si acum recuperez. Te mai astept cu drag.
Simplitatea, uneori, este fascinanta, frumoasa, iti inunda simturile. Exact cum este si doamna din imagine.
oamenii nostri de la tara sunt atat de frumosi si de simpli. De aceea mi-s dragi si merita descoperiti.
fotografia…emblematica pentru femeia de la sat care isi accepta soarta…”asta ne e datul” mi-a spus o data o astfel de femeie…oftand si zambind cam in felul celei din fotografia ta…ce ar mai fi de spus?
Femeile de la tara sunt deosebite in aparenta lor simplitate. Nu trec prin viata pur si simplu, ca niste fiinte create doar pentru munca din gospodarie. Sunt interesante, stiu multe si au o filozofie de viata aparte. Sunt pragmatice, se pricep si la politica si la agonisi pentru gospodarie, la muncile campului alaturi de barbati ori la cresterea copiilor. Mainile lor trudite, care nu au timp sa stea degeaba trec de la sapa la cusaturi fine, la tesut cusaturi minunate ori torc caierul cu lana de oi. Aceleasi maini, duminica de duminica si la sarbatori, stau impreunate in rugaciune, la biserica. Femeile acestea, stiu sa isi cante frumos dorurile sa joace la joc, in sat ori sa-si mangaie copiii si nepotii. E o alta lume din care ele fac parte. De aceea mi-s dragi oamenii de la tara. Au un univers al lor pe care noi, orasenii il percepem altfel.
Am tot cautat pe aici o adresa de e-mail, dar nu am gasit. Ma gandeam daca esti de acord cu un schimb de linkuri…stau bine in zelist si PR.
http://lunapatrata.wordpress.com/
Daca esti de acord, anunta-ma cumva, prin e-mail, sau pe blog…oricum. Multumesc!
Multumesc pentru invitatie! Te-am trecut la blogroll.
Multumesc si eu!
O zi frumoasa!
Zicem “simpla”, insa taranii, satenii cu preocupari economice, au surprinzator de multe cunostinte si obiceiuri sanatoase
cred ca simplitatea le deschide viata cu alte perspective decat suntem obisnuiti noi, cei care locuim la oras. Oamenii de la tara sunt directi, sinceri si pragmatici. Vorbesc in cuvinte putine si traiesc dupa legi nescrise. Cred ca am avea multe de invatat din comportamentul lor “simplu” despre moralitate si bun simt, despre suflet si viata.
Si totusi ce privire limpede si împlinita! Iar zâmbetul abia schitat si întelept!
E o femeie frumoasa ce-si duce povara vietii cu seninatate. I-ai citi perfect pe chip, ca intr-o carte deschisa.
Pingback: The mask she wears…. « androxa
Pingback: Miercurea fara cuvinte..9…Its all fading away…. « androxa
Pingback: Uneori nu-mi ajunge cerul… « lunapatrata
Pingback: 3 zile, studiu despre tine « Rokssana's Blog
Pingback: Sfârşit de week-end
Pingback: Chibriturile mele (3) | Amintiri din filumenie
Pingback: Rokssana's Blog
Pingback: Poz(n)e de patru de Cuptor « Ulise al II-lea – blog canin
Pingback: Despre singurătate « Rokssana's Blog