Cuvântul


Lumea a început cu el, adus pe o rază de lumină primordială. Din clipa aceea, totul s-a schimbat în univers. Cuvântul e zeul care zidește ori dărâmă, mângâie sau ucide. El deschide calea spre noi lumi ale cunoașterii și tot el te poate trimite în noroaiele ființei. Ce e cuvântul? Un grup de sunete, un grup de litere. Ce forță ascunde în el? Benefică, malefică. Un cuvânt, e un întreg univers. E o mare artă și binecuvântare să fii un stăpân al cuvântului. E o mare durere pentru cei din jur să îl folosești pentru a distruge și a răni. ”Cuvantul scris are putere hipnotică”. Ceea ce e scris e aproape un adevăr, e o dorința aproape îndeplinită. Și totuși, întâlnesc deseori persoane care scriu dur, vulgar de-a dreptul. Am observat că românii înjură mai mult decât orice nație. Înjurătura le dă credibilitate și valoare. Blestemul e folosit deseori, ca formă de răzbunare. Vorbe grele!
Ce gust și ce culoare au cuvintele voastre?

Posted on 13 Decembrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 28 comentarii.

  1. As vrea sa fie zemoase si… multicolore ca braul curcubeului.

  2. Uneori modelez cuvintele să îmi fie rotunde și lucioase, niște sfere de cristal, prin care privesc lumea. Alteori, le torn în metal, le lovesc cu putere cu ciocanul gândurilor, să le transform într-o lamă. E atâta cuvânt în felul meu a fi! Până nu am început a scrie, valuri uriașe mi-au tulburat adâncimile sufletului încercând să treacă peste stavile. Acum cuvintele mele cântă, când sunt fericite, au culoarea cireșelor, parfum de trandafiri și gust amestecat de mirodenii. Cuvintele mele sunt acum un fluviu ce duce in lume iubirea mea de viața, de frumos și de oameni.

  3. De-aș avea puterea, aș face cuvintele să-mi fie alunecoase, precum șerpii, să se strecoare în cele mai adânci unghere ale sufletului, pentru ca apoi să explodeze în frumusețe! Este un vis ce nu cred că va reuși să devină realitate, căci cel mai greu pătrunde în suflete cuvântul, dar si cel mai repede, atunci când este dureros! De aceea ne ferim sufletele cât de mult putem și rar permitem accesul către ele.
    Frumos gândești dar și crude adevăruri ne arunci, uneori!

    • Orice vis e jumătatea călătoriei gândului spre a deveni realitate.🙂 Viața e o împletire între frumusețe și urâciune. Trebui sa le trăim deopotrivă ca să putem aprecia ce avem. În univers există un echilibru. Ce ni se ia pe de o parte, ni se dă pe de cealaltă. Când primești mai multă bogăție, dai în schimb o parte din suflet. La fel, când primești frumusețe sufletească, dai celor din jur bogăția ta.
      Eu folosesc cuvintele ca să aduc la lumină adevărurile care există. Uneori dor, uneori alină.

  4. usor picate si albastre…

  5. iertaciune, am mancat un n, picante…🙂

  6. nţţţ…. silabele rostite sunt vorbă şi se duc cu vântul. doar ce e scris şi rămâne este (în mintea mea) cuvânt.
    şi iarăşi nţţţ… nu suntem nici singurii şi nici cei mai… atunci când vine vorba despre vulg.
    într-un fel, dacă vrei, scrierea dură este contrastul dorinţei de care spui… este o acuză.

    şi nu, nu este nimeni stăpân pe cuvânt, cel mult slugă, şlefuitor, truditor aşa cum şi însăşi marele nichita a fost… domolitorul necuvintelor. şi ne doare absenţa lui… azi mai mult ca atunci, mai puţin ca uitând…în reamintire.

    • Poate fi și așa cum spui, Psi. Eu cred că și cuvintele rostite au forța lor, e adevărat, într-un cadru mai restrâns. La noi se spune, când te-a luat gura pe dinainte:” hai vorbă-napoi!” Cuvintele rostite au și ele energia lor. Mă gândesc la rugăciuni și la incantații. Pot fi blânde, într-un cântec de leagăn ori dure intr-o înjurătură ori blestem.
      Nimeni nu e stăpân pe cuvânt. Ne stăpânește cuvântul, oare?
      Dimineață îmi amintisem de Nichita. Nu mai stiu exact când, spunea el, cu presentiment:” am sa mor intr-o zi de 13, iarna”. O viață ca trecerea unei stele în zbor, prin univers. Uite ce spunea el despre cuvinte: ” Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”

      • cum bine ştii eu fac distincţie clară între rostire (şi o numesc vorbă) şi scriere (şi o numesc cuvânt)
        iar de la nichita… ţi-aş spune că zicerea de care aminteşti a fost atât de des uzitată de interese patriotice de moment ale unora sau altora încât, din păcate, şi-a pierdut din frumuseţea ei, din copleşitoarea profunzime a poetului, aşa cum se întâmplă cu tot ceea ce este mai la îndemâna lui copy şi paste de astăzi.
        dar îţi aduc în schimb o alta: „”schimbă-te în cuvânt ca să nu te roadă viermii.”… tot el, marele blond al necuvintelor. numai bună de motto…

      • ” Mă cirpesc cu vorbe, cu substantive,
        îmi cos rana cu un verb.
        Nobile paleative
        de serv.

        Îţi scriu cu trupul meu viaţa
        şi mersul stelelor ţi-l scriu.
        Vocala cea mai lungă este aţa
        în care mortu-l cos, de viu…”

        Testament- Nichita Stanescu

  7. romanianstampnews

    E paloş sau mângâiere, ai multă dreptate.

  8. Niciodată gri. În rest, toate culorile curcubeului, în funcție de beneficiarul lor și de starea pe care mi-o inspiră el.🙂

  9. Pt cei posibil speriati de cuvinte aparent mai neplacute, (desi asta nu e o scuza pt a nu ne stradui de a ne exprima cat mai ingrijit, corect, si adecvat situatie, inclusiv in cazul ca am evaluat ca o injuratura este optima in acel context), iata o zicala din folclorul poporului prieten american, care a fost prima oara raportata in scris in 1862 in prima publicatie crestina metodista africana din istoria massmediei acelui popor, The Christian Recorder, „Sticks and stones may break my bones, But words will never hurt me”…desi, ma rog, asta pare ceva cam impaciuitorist…dar cum ziceam, depinde de context, ca nu e mereu obligatoriu a se gasi un casus belli, plus pe de alta parte daca cineva tot aude injuraturi asa in jur, se pot creea conditii de Cenusereasa, care nu sunt asa de corespunzatoare pt mentinerea unei solide clase burgheze de mijloc care sa asigure stabilitatea necesara propasirii unui grup, clan, familii, sau popor.

    • Eu sunt de-a dreptul hotarat sa incerc sa imi dezvolt aptitudinile de a utiliza o limba de lemn cat mai placuta si interesanta, atat in scris cat si oral, atat pe lb romana cat si pe alte limbi ! Cred ca voi pune acest deziderat pe lista „rezolutiilor” mele pt anul 2014 !

      • Rudolph, asta e dorinta ta, pentru anul care vine? Sa iti dezvolti un limbaj de lemn? :)) Suprinzator. Toata lumea il evita, pentru ca e enervant sa asculti o poezie la nesfarsit, oricat de frumoasa e ea.

      • Uite ca nici nu ma gandisem la posibila calitate poetica a limbajului de lemn ! Insa acum ca ai zis, eu pot sa relatez ca eu personal nu m-as satura sa ascult o poezie in mod repetat, chiar si daca ar da-o asa la un teoretic radio-Tv totalitar la inceputul si sfarsitul programului zilnic, desi ea NU este scrisa, dupa parerea mea in limbaj de lemn, si anume Sonetul 43 din Portugheze de d-na Elizabeth Barrett Browning, cel care incepe cu How do I love thee…este poezia mea de dragoste preferata de cand aveam poate 16 ani, am si scris-o de mana cu carioca colorata in mai multe culori pe o coala groasa de hartie, cu un chenar asa cu valurele si spirale, ca sa o omagiez si mai pe deplin, mi se pare o poezie deosebit de inalt civilizat si moral umana, am o parere deosebit de inalta despre ea, insa este un adevarat unicat, si cred ca a incerca sa se poata dezvolta un limbaj de lemn bazata pe ea nu are vreo sansa decat a crea palide imitatii, plus chiar a o pune pe muzica mi s-ar parea neadecvat ei. Imi mai plac si alte cateva poezii, inclusiv vreo 2 scrise de dl N Stanescu, insa alea chiar ca m-ar enerva sa le aud in fiecare zi.

  10. …ştii că acest articol se inscrie perfect in tema de azi a psi lunelii? Oricum …cuvintele mele se vor trăibile, strigate uneori …niciodată solitare sau tăioase. Se vor …a forma o peliculă, aproape cinematografică, şi vor să atingă inimi. Cam atat. Nu le pot folosi in polemici, sau contraziceri multiple şi le aleg cu grija chiar si unde nu sunt de acord. Cel mai frumos compliment a venit, intr-o zi, de la cineva care mi-a citit o parere lăsată intr-un loc, in care se ghicea că nu iimi place deloc scrierea…dar impodobisem bine…efectul…şi chiar …vorbele in sine…

    • Când oamenii au ganduri frumoase, ele prind viata in cuvinte iar uneori, se astern pe hartie. Cuvintele acestea nu sunt goale ci incarcate su emotii, sperante, vise si multa forta. De aceea cuvantul nu e doar o insiruire de semne, pe o coala de hartie.
      Iti simt cuvintele cu drag si locul meu preferat, cand patrund in magica lume a unei povestiri, este printre randuri. Acolo sunt furisate atatea frumuseti ce se vor descoperite.

  11. Hmmm… Gust ? Dulce si sarat, dulce si iute, dulce-acrisor, ca dresul unor preparate asiatice. Culoare ? Portocaliu si albastru si verde si turcoaz si caramiziu si violet si… Na, mai intelege ceva !😀

  12. Cuvantul – Logos este cel care creeaza, zideste, binecuvinteaza.
    Cuvantul – sudalma este cel care darama, distruge, osandeste… Din pacate avem „samanta raului” in noi si alegem ce e mai rau…
    Foarte frumos articol! O tema inepuizabila! Pana si aici folosim cuvantul. Un cuvant care ne aduna, ne uneste…
    Numai bine, Gabriela!🙂

  1. Pingback: CITITORUL DE CARTI - Leapsa pe blog - Povestiri de lecturi școlare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: