Campuri de aur- Sting
Mi-e dor deja de vara aceasta, care se scurge bland, abia perceptibil, pe sub norii ce imbratiseaza adancimile albastre ale cerului. Ma intorc cu gandul la campurile de aur, pline de maci si albastrele, adieri galbene, de spice in bataia vantului fluturand mirosul de painii ce se va coace in cuptor. Si mi-e dor de toate verile copilariei, cand pe carari pline de praf, marginite de tufe inalte de cicoare, ma intorceam spre casa bunicilor, spre campurile de la marginea satului ori pe malurile inalte ale Somesului. Atatea veri care s-au scurs si nicuna la fel!
Posted on 27 iunie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged campuri de aur, Sting, vara. Bookmark the permalink. 2 comentarii.
Fata din vis 
Ce frumos evoci verile copilăriei! Timpuri frumoase, de neuitat, când totul în jur părea cuprins de magie. Şi totul era frumos şi ne umple sufletul de bucurie!
Şi mie îmi este tare dor de acele veri minunate! Pe care aşa ce le mai aşteptam cu nerăbdare…
Foarte frumoasă melodia! Care mi-a făcut dor de o plimbare prin lanurile de grâu…
Să ai o săptămână senină, dragă Gabriela! 🙂
O saptamana frumoasa itit doresc si tie, Alex! 🙂