Cu drag de casa!

Dragii mei prieteni de acasa si celor care sunteti departe, dar aproape de sufletul meu. Va scriu cu caldura sa in suflet ca nu v-am uitat doar ca, temporar, intru rar de site. Ma bucur ca va mai ganditi la mine si promit sa incep seria povestirilor de viata anul viitor. Locuiesc aproape de Frankfurt si cele cateva luni de cand sunt aici mi s-au parut foarte lungi, doar pentru ca sunt departe de casa. Mi s-au intamplat multe lucruri bune in ultima vreme si ma bucur de ele. Incep sa vad un viitor mai linisit, intr-o tara in care politicienii nu ma ametesc, asa cum fac cei de la noi de zeci de ani, ca iesim din criza. Aici intai faci, si apoi vorbesti putin despre ce ai facut. Nemtii sunt oameni practici si organizati. Iar despre raceala lor nu stiu ce sa zic. Unde locuim noi, oamenii sunt amabili si draguti si se saluta pe strada zambind. nu vad frunti incruntate si nici durerea intiparita pe fetele lor. Am descoperit cu placere ca nemtii sunt iubitori de frumos si de confort. Trec pe langa gradini frumoase si ingrjite in care mereu apare cate un obiect decorativ nou, care sa infrumuseteze si sa dea o nota personala casei si gradinii. Intr-una din zilele trecute mi s-a intamplat un moment foarte placut. Primesc un telefon de la o prietena draga, din Germania, Carmen. Si ce credeti ca imi spune? ” La multi ani, romanco!” O urare care mi-a umplut sufletul de bucurie ca aici, la mii de kilometri de casa, sufletul unei romance si ea departe de locurile natale, simte romaneste. Oriunde am fi, purtam asta in suflet. Draga Carmen, iti multumesc ca de Ziua Romaniei mi-ai facut o astfel de bucurie. Te imbratisez cu drag si ma gandesc doar cator romani, imprastiati prin colturile lumii, le-a spus si lor cineva „La multi ani, romane!” ?