Arhive blog

Fereastra


Cand vreau sa visez ma opresc aici. Fumul narghilelei ma duce pe alte taramuri exotice iar orhideele dau viata visului meu. In fata ferestrei, unde cade lumina cu bogatie se deschid visele mele. Veniti si voi. Sa aveti o zi de mirecuri inspirata si insorita!

CIMG5309

Reclame

Intre vis si realitate


Alain e directorul unei fabrici de mobila. A lui. Dar pana sa ajunga aici a parcurs un drum lung. De la o copilarie chinuita, intr-o familie modesta, pierderea mamei, greutatile financiare, a ajuns sa studieze stiintele economice si marketingul si sa devina un bun profesionist. A fost angajat in cele din urma de proprietarul unei companii multinationale si l-a trimis in Romania, ca director al unei fabrici de mobila. Asta se intampla dupa ’90.

A muncit, s-a casatorit cu o romanca, si-a facut aici casa. Daca il intrebi despre concediu, iti raspunde cu o alta intrebare: “ Ce e aia?”. Nu isi permite sa mearga in concediu. Ii place sa organizeze perfect totul. Ambitia lui e sa aiba propria lui afacere. Dar visul lui pe care il poarta din copilarie e sa aiba un Ferrari. Masinuta rosie, e gandul cu care se trezseste si si culca. Aduna ban cu ban. In cele din urma, cand a avut suficienti sa isi poata cumpara a stat si a reflectat. Cu mare emotie se gandea cum o sa isi ia masina, cum sa se se plimbe cu ea, pe drumuri o sa rataceasca. Si apoi? Apoi… ar fi fost un tanar fara vise. Si si-a zis:”Daca a fost un vis sa ramana un vis!” Cu banii si-a deschis propriul business, si-a cumparat si masini, dar nu atat de luxoase si de scumpe, si are evident, ca orice francez, o masina frantuzeasca, semn ca indiferent unde ar fi, patriotismul il poarta in suflet. Alain a devenit implinit si fericit in Romania, dar un om energic cu vise si idealuri, mereu noi si motivante.

visati?


Visez destul de des, vise interesante ca niste filme fantastice. Traiesc fiecare vis cu intensitate, iar in timp ce dorm, stiu ca visez si ma intreb daca realitatea e acolo sau aici. Viata e un vis intr-un alt vis, spune filozofia zen. Si eu imi traiesc viata intre doua dimensiuni. Mi se intampla sa visez uneori, acelasi vis, la intervale de timp. Si in timp ce visez imi spun, in somn: “ visul acesta l-am mai visat odata”. E ca si cum ai citi o carte de mai multe ori. Stii déjà finalul dar mai descoperi lucruri noi si nuante pe care nu le-ai remarcat prima data. In adolescenta visam ca zbor. Trebuia sa urc in zbor, undeva sus. Era foarte greu sa iei inaltime. Din noaptea in care am visat ca am zburat pe varful unui munte, inalt pana la cer, nu mi-a mai fost greu sa fac asta, dar de atunci, nu am zburat decat foarte rar. Mai visez uneori cu bazine de apa, translucida in care inoata pesti portocalii, sau plimbari in lanuri de porumb, prin care zboara fluturi cu pene rosii, albastre, verzi. Visez mai putin cu oameni. Poate cu cei foarte apropiati. Uneori visez locuri pe care nu le-am intalnit si mi se intampla sa ajung acolo, in viata reala, dupa o vreme. Traiesc, in timp ce dorm, sentimente pe care mi le recunosc apoi, in anumite situatii in viata reala. Am avut cateva vise in care, parca eram eu, traind alte vieti. Interesant. Lumea aceasta prin care constiinta calatoreste libera, fara granite si constrangeri, e atat de efemera. Poate ca acesta e si farmecul ei. Imi place sa visez. Cand deschid ochii, mai port in ei, imaginile ultimului vis.

Transformam vise


Oamenii din jurul ei, au obrazurile scaldate in lumina si ochii stralucitori. In brate, pe umeri, prin par, poarta vise. Atatea vise, incat abia le pot duce. Si nu sunt naivi, ci doar visatori care, purtand pecetea trecutului inainteaza spre viitor. “A sosit timpul”, isi zise ea. A deschis larg portile iar deasupra, pe fronton scria cu litere verzi, uriase: TRANSFORMAM VISE IN REALITATE.  Orologiul a scos un sunet lin, pentru prima noua secunda, cea a unei ere care abia incepe.