Arhive blog

Strada


În jurul nostru sunt dimensiuni pe care, nu le sesizăm, nu le apreciem la adevărata valoare. Spațiul public e una dintre ele. Imens, animat, populat. In spatiul public, una dintre ”artere” este strada. Locul în care se dezbat ideile, în care se consuma dramele, în care se întâmplă nebunii. Totul e fierbinte. Strada e un barometru ce indică starea națiunii. Strada e locul în care explodează evenimentele si se nasc revoluții. Sunt pași, sunete, ecouri, gânduri, parfum, culoare, dinamică. Si totuși, strada creează o presiune imensă, poate schimba regimuri, destine, dă cursul istoriei. De aceea, presiunea, manipularea, sugestia asupra străzii, este puternica. Unei forțe i se răspunde cu o forță, cel putin la fel de mare. E un principiu al fizicii aplicat. Cine este strada? Noi, fiecare dintre noi, cu idei, opinii și acțiuni. Cine e mai puternic decat strada? Mass media dar și alții. Doar ea poate influenta, de o asemenea maniera, încât să formeze opinia maleabila a străzii. Ce vrea formatorul de opinie? Nicidecum o stradă corect informată. Vrea o strada si o opinie publica informată în functie de interesele lui. Pentru voi, ce înseamnă strada și care credeți ca e forța ei?

70 de pasi


Barbatul trecu pe langa ea si se opri busc, cautand sa se orienteze in zona. O intreba cu un suras atarnat in coltul buzelor si ea vru sa ii raspunda cu amabilitate.

Casca gura apoi o inchise brusc. Replica i se opri in coardele vocale.

–     Domnisoara, strada aceasta, care merge inainte, vine si inapoi?

Pe strada celor 70 de pasi e o zi senina, cum n-a mai fost demult, cu un cer de albastru fara sfarsit si soarele raspandind buchete de raze si lumina aurie.

Pe partea  dreapta, sunt 7 case albe, cu geamuri inalte si jaluzele vezi. Nu au garduri curtile lor doar niste boscheti de buxus, cu frunze rotunde. Fiecare casa are un mic parc, in care pasarelele se intrec ciripind.    Iarba matasoasa se asterne ca un covor fin ce te indeamna sa pasesti. Tufe de trandafiri iti intind parfumul in voaluri delicate. Vino!

Pe partea stanga sunt case rosii, imense, niste cuburi mari, cu geamuri mici acoperite de perdele bogate. Curtile lor largi, betonate nu au viata. Decorul e scump si straluceste. Nu se aude nici o respiratie. Totul e ermetic, inert. Portile somptuoase, din fier forjat. Cativa palmieri in ghivece imense s-au cocotat la inaltime si privesc cu superioritate.   leii din piatra ce le strajuiesc ii spun mimat. Stai!

Ea trecea mai departe privind cu uimire strada aceasta ciudata pe care mai trecuse. Timpul s-a oprit. Nu trecea nimeni pe drum. 70 de pasi. Se intreba de 14 ori. “Sa intru? Sa stau? Dreapta ori stanga?” Ajunse in capatul strazii. Dadu de o intersectie a 7 strazi. “Care e drumul meu? Inainte, inapoi, la intamplare? Strada nu vine inapoi.”

Ce o fi ales?