Arhive blog

Reflexe blonde


Orasul fierbe usor in dupa amiaza aceasta.Sfarsit de iulie. Colegii care mai de care prin concedii. Dana nu plecase de la birou toata ziua. In sfarsit a terminat de ce avea de facut. ”E bine. Azi am stat peste program doar 20 de minute. Poate mai reusesc sa ajunga la strand. Daca nu, cu o carte in mana, in parc, intre pensionarii cIn Parcul Gheorgheniu sahul si babutele care fac gimnastica la aparatele de fitness montate de primarie. Unde te poti furisa de atata caldura?” Cu poseta pe umar, iese din cladirea ce ii tinuse racoare. Asfaltul incins poarta amprentele pasilor. In statia de autobus doua pensionare razvratite importiva indicatiilor medicale de a sta acasa, asteapta si ele. Se urca in troleul 25 si isi lasa gandurile slobode. Ar vrea sa se aseze, sunt atatea scaune libere dar se teme ca va transpira si se va lipi de scaun.Doua statii mai incolo, un barbat inalt, solid, inveselit de pe terasa, legandandu-se mladios ca o trestie, urca, plin de abilitate, tinand cont de starea lui bahica, prin usa din spate. Dana il vede cu coada ochiului. Ii displac betivii. Barbatul statea si el in picioare. Plictisit de peisajul de afara, incepe sa o studieze cu atentie, scotand cate un ”hmmm”. Ii vede sandalele din cureluse fine, cu un toc lat si jos, si privirea ii urca visatoare pe pulpele picioarelor goale. Fusta ei incepe de la genunchi asa ca escalada mai departe, peste talie, peste umeri. Ii vazu parul blond lasat pe umeri bronzati. ‘Hmmm” zice el din nou, vazand ca femeia nu e impresionata de mormaiturile lui admirative. Isi lasa capul intr-o parte ca sa poata admira cat mai amanuntit, asa ca un spectator intr-o galerie de arta. Se apoprie curajos de ea, fara sa articuleze vre-un cuvant. O frana a soferul ii oferi o fericita si norocoasa ocazie de a se atinge de ea. Dana se uita inapoi cu o privire scanteietoare si ucigatoare. Crezu ca asta l-a temperat. Urmatoarea frana fu o alta ocazie sa de frece de ea. Dana simte ca el a prins indrazneala. Detesta sa fie atinsa pe maini sau oriunde, mai ales in atobuz. Percepea asta ca pe o murdarire. A treia frana, urmata de balansul intentionat al barbatului, care se straduia sa ii atraga atentia, o scoate din sarite. Se intoarce. Cu un gest reflex, brusc si ii pune mana sub barba, ca si cum ar vrea sa il stranga de gat. La fel de brusc, cu o miscare verticala, ii ridica acestuia barbia si ii da capul pe spate, fortandu-l sa priveasca in tavan. Namila isi pierde echilibru si asa precar, cazand in sezul, pe podeaua troleului. Se ridica naucit, cu greutate si se aseaza pe un scaun din apropiere. ”A dracului femeie! Ce mi-o fi facut?” de-acolo o mai privi o data, de la distanta de kilometri. Doi studenti, vazura scena si ii faceau cu ochiul sa mai incerce. ”ce sa mai incerce? Cine stie ce va mai pati data viitoare? Pe scaun e mai sigur.” Unul dintre baieti insa, nu se da batut.
– Doamna, unde ati invatat metodele de autoaparare? Intreba el razand.
– Am facut cativa ani de karate. Vrei sa te bat si pe tine?
– Nu. Dar chiar ati facut?
Dana nu raspunse. Isi privi mainile. Pumnii ei marunti erau plini de bataturi ingrosate care nu disparusera atat de repede. Ii era dor de vremurile acelea. Au ramas in urma, la fel ca tot ce avusese pana atunci. In orasul acesta unde a ajuns dupa divort, viata pornise pe alte coordonate. Tot i-a mai ramas ceva din acele vremuri. Reflexele.
” Nu conteaza cat de puternic este adversarul, important este sa vrei sa invingi.” Mas Oyama

Reclame