Arhive blog

feciorul tatei


Puiu Sava nu mai canta cu formatia la nunti. A obosit si nu ii mai face placere. Dealtfel, e deja un om cu situatie buna si nici nu mai simte ca are nevoi financiare. Acum, lucreaza la primarie si se ocupa de administrarea pietei. Dar cea mai mare placere pe care o are, e sosirea sarbatorilor de iarna. In fiecare an, el este Mos Craciun, pentru toti copiii din oras. El imparte cadourile, in parculetul central, dupa ce da o tura de oras intr-o sanie uriasa, insotit de masina politiei si de pompieri. In ziua aceea, si in urmatoarele, Puiu Sava este cea mai simpatica si indragita personalitate. Multi il invita la ei acasa, sa faca pe “mosul” si are agenda incarcata. Copiii roiesc in jurul lui, cu fascinatie si tremurand de emotie. Iar el, neavand copii, se hraneste un an de zile din dragalasenia lor in aceste momente. Oamenii orasului ii zambesc cand il vad pe strada, il saluta cu bucurie si Puiu e un om fericit. Nu ia niciodata bani pentru prestatia lui. Anul acesta, primaria a vrut sa desemneze un alt mos si Puiu a facut un mare scandal. Cum adica? Pe el, toata lumea il stie de mos si acum sa fie detronat?! Asa ceva nu e posibil! Pana la urma, toata lumea a inteles ca Puiu e Mosul si asta nu se va schimba, multi ani de acum inainte. Asta l-a facut sa fie si mai iubit de oraseni. In seara asta, este invitat la niste cunoscuti. Mosul trebuie sa ii aduca unicului baietel al familiei, cadouri, pentru care micutul Marius facuse, impreuna cu mama, o lista lunga cu mult timp inainte. Georgel si Rodica sunt doi soti veseli si sarbatorile reprezinta momentele in care, multi dintre cunoscutii lor, le trec pragul. Azi au invitati, in Ajun, si toata lumea asteapta cu nerabdare aparitia mosului, sa se bucure, de bucuria copilului si a micilor colindatori. Marius, are doar 5 anisori si lumea abia se deschide in ochisorii lui albastri. S-a pregatit din timp pentru intalnirea cu mosul. A invatat poezii si a rememorat cate lucruri bune a facut peste an. Acum asteapta cuminte, ascultand fiecare miscare de pe strada. A sunat soneria?

–         Ho,ho, ho! E cineva acasa? Se aude si o bataie in usa.

Marius tremura de emotie si de curiozitate. Mosul venise special pentru el, mai ales ca stiacat de cuminte a fost in ultimele doua zile. Mama deschise usa zambind si-l pofti inauntru, pe mesneagul imbracat in haina lui rosie si purtand un sac imens in spinare.

–         Buna seara, Mos Craciun! Pofteste aici, in camera, langa brad.

Ii dadu un scaun pe care batranul se aseza ostenit. Copiii se aduna in jurul sau.

–         Ia spuneti voi, dragii mosului, ce ati mai facut de cand nu v-am vazut? Ati fost cuminti?

–         Daaaaaaa! Se auzi un cor vesel, de voci subtirele.

In acest timp, unii micuti il pipaie pe mos, altii il mangaie. Unul vrea sa vada continutul sacului. Parintii zambesc cu gura pana la urechi de bucuria lor, asteptand ca fiecare sa isi spuna poezia si sa vada pe chipul lor implinirea dorintei si cadoul mosului.

–         Dar tu Marius? Ai fost cuminte?

–         Da. Zise baietelul cu vocea scazuta.

–         Atunci hai spune-mi o poezie. Stii?

Marius confirma dand din cap si aunca o privire spre tata, care ii trasese cu ochiul complice. Incepu serios sa spuna poezia. In linistea din incapere, se auzea doar clipitul instalatiei de pe bradul imens.

–         Mos Craciune,

Mos Craciune

Pe la noi sa nu mai vii

Ca te bag in aia ma-ti si ma fac pe jucarii.

Marius se uita la mos asteptand reactia si spuse repede.

–         Mai stiu una. Asta m-a invatat mama.

In momentul acela, audienta a izbucnit in hohote de ras. Copiii nu stiau ce se intampla, iar mosul era oarecum sifonat si incurcat. Adultii aveau lacrimi in ochi iar mama, rosie pana in varful urechilor, o femeie delicata si cu bun simt, ii trasese un ghiont zdravan sotului ei.

–         Care va sa zica, de asta te ocupai de copil asa de intens sa invete poezia? Las ca vezi tu!

Dar tata era mandru nevoie mare zicandu-si in gand. “Asta e baiatul meu!” Noroc ca tata era prieten cu mosul si nu i-a purtat pica.