Arhive blog

Banii


În încăperea modestă, ce găzduiește cu generozitate cele trei birouri și un dulap cu rafturi, lumina de afară intră prin geamurile înalte, șuvoaie sidefii, răsfirate peste tot. Patru tineri intreprinzători, toti in jur de 35 de ani, fiecare cu afacerea lui, împart același spațiu, într-o casă veche cu curte comună, de pe strada Napoca și costurile de întreținere. Toți sunt la început, cu modeste reușite în domeniu dar dornici de a face ceva. Lucia și soțul ei, Gheorghe, au o mică afacere cu mobilier personalizat. Recent căsătoriți, amândoi la a doua experiență, vor să treacă de la condiția de producător de mobilă în garaj, la cea de producător adevărat. Lucia e de un dinamism excesiv. Vorbăreață, convingătoare s-a format pentru comunicare, într-o agenție de asigurări. De multe ori nu are bani însă nici măcar de biletul de autobuz și vine din Gheorgheni până în centru pe jos, încălțată însă cu pantofi cu tocuri înalte. Trebuie să creeze aparența unei persoane sigure pe ea, cu o ținută ireproșabilă, cu o anume situație. ” Știi, in domeniul vânzărilor, totul depinde de impresia pe care o creezi. Clientul te scanează din clipa în care ai intrat pe ușă. Primele 13 secunde sunt decisive pentru decizia pe care el o va lua, de a colabora cu tine ori nu. Există un cod comportamental, nonverbal.”
Matei e designer la o tipografie și designer privat pentru clienții pe care îi poate lua singur, de multe ori dintre cei ai firmei la care e angajat. Adeptul lucrurilor făcute cu pași mici și siguri, nu se prea implică în ceva ce nu poate anticipa.
Dana are o mică agenție de publicitate și încearcă să intre pe piață pregătind un catalog pe domeniul auto. Între toți cei patru e o relație ciudată. Fiecare trebuie să urce, fiecare are nevoie de informațiile celuilalt și chiar sunt intr-o anume competiție.
– Dana, vino să îți prezint pe cineva.
Lucia avea un musafir dar Dana, ocupată cu un agent nu îl dăduse atenție.
– Florin Zărnescu, se prezentă el întinzând mâna.
Dana întinse și ea mâna, prezentându-se și îl fixă cu privirea. Un bărbat trecut de cincizeci de ani, purtând pe obraz povara unei suferințe. Părul cărunt, uleios, hainele șifonate și mâna lui uscată, cu unghiile tivite ușor cu negru, sprijită pe baston îi da senzația unui bărbat singur și bolnav. Întoarse privirea spre Lucia, așteptând să îi spună ceva despre bărbat.
– O să îl las pe domnul Florin să îți povestească singur. Are o poveste interesantă și cine știe, nu ar fi exclus sa îl poți ajuta cumva.

Danei îi plăcuse jurnalismul. Era viața ei. Trăise din plin anii lucrați în redacție, cu o tensiune maximă. Avea impresia că trăise pentru câteva vieți, într-atât de condensate i s-au părut evenimentele și tot ce acumulase. Meseria i-a fost marea pasiune. Dar până și marile iubiri au perioada lor de glorie, după care se îndreaptă spre asfințit ori poate doar spre linia orizontului. Ziarul la care lucra intrase în faliment, în momentul în care lumea era răvășită de atentatele din 11 septembrie, din Statele Unite. Apoi a urmat divorțul, mutarea în alt oraș, o viață nouă, luată de la zero, o lume nouă, dură, fără nici o persoană cunoscută în jur, în care cuvântul fiecărei zile se numea ”supraviețuire”. Făcuse, în timpul cât lucrase la ziar, câteva contracte de publicitate, pe oferte de materiale promotionale personalizate: agende, pixuri, calendare, scrumiere. A zis că e o bună idee să încerce acum. O va ajuta să treacă peste impactul atâtor schimbări. Chiar s-a dovedit inspirată ideea. Și-a găsit repede clienți, a făcut contracte, a inscriptionat materialele le-a dus clienților și sărbătorile au gasit-o optmistă, cu ceva bănuți în buzunar. Dar asta a fost pentru cadourile firmelor la sfârșit de an. Și acum? La început a avut senzația că are o agenție de publicitate dar acum, nu mai avea contracte. Doar nu era sa aștepte iar zece luni ca să caute iar clienți pentru acele materiale! Dar ce face oare o agenție de publicitate, în celelalte luni ale anului? Chiar așa! Ce face în general? Avu pe moment revelația unei mari tragedii. In ce se băgase? Își înființase o agenție de publicitate fără a ști măcar ce e asta? Pe cine să întrebe? Căută prin librării cărți de specialiate și chiar găsi una interesantă despre publicitate și marketing de gherilă. O citi de câteva ori. Ideile i se pareau absolut geniale. Cum să obții profituri maxime cu investiții foarte mici sau cum să relansezi o afacere ce se îndreaptă spre faliment, cu o strategie publicitară. Află că punctul de plecare în publicitatea de gherilă nu este grafica, titlul sau efectele speciale ci forța unei idei. A face publicitate nu înseamna a vinde un produs publicitar ci a stabili nevoia de promovare a firmei, a serviciilor ei ori produselor și a creea pe baza unor idei noi, campanii complexe, asociate. Filtră tot ce știa ea despre publicitate prin noile informații abia obținute. Și-ar fi notat cu atenție dar fiecare frază din carte îi părea interesantă. Începu să își facă prieteni pe internet persoane care lucrau în acest domeniu și află o mulțime de lucruri și idei noi. Apoi își cumpără cărți despre vânzări, pe care le citi cu aceeași ardoare, descoperind tehnicile și strategiile de vânzări. Înțelese că publicitatea e o industrie și nu una oarecare ci una în care se lucrează foarte inteligent, cu idei inovative și produse noi. În fiecare zi apărea ceva nou. Ca să intri pe aceasta piață era nevoie de investiții ori ea, nu avea bani de investit. Așa că îi veni ideea unei asocieri. Căută și chiar găsi repede un tip ce se afla într-o situație asemănătoare. Matei nu dorea, neapărat, să devină un om de afaceri. Lui îi era confortabil că avea jobul său, bine plătit și se mulțumea dacă mai ciupea câte ceva, suplimentar.

– Doamna Dana, știu că vă uitați la mine cu neâncredere. Omul pe care îl vedeți acum e atât de diferit de cel care eram acum cinci ani. Acum cinci ani, eram un milionar. Nu zâmbiți. Am fost milionar, de adevăratelea. Am câștigat la loterie foarte mulți bani. Am cunoscut fericirea de a fi foarte bogat, dincolo de ceea ce aș fi putut visa eu vreodată. Din angajatul unei fabrici de mobilă, am devenit cel mai invidiat om din țară. Căpătasem niște puteri nemaipomenite. Banii îți iau mințile. Cum s-a aflat că am câștigat la Loto, am început să fiu urmărit de diferite persoane care îmi cereau bani. Telefonul suna mereu cu tot felul de cereri, rugăminți și propuneri. Doar eram cel mai bogat. Mă așteptau la ușă măicuțe, oameni necăjiți, profitori, oameni care imi propuneau diferite afaceri. Din omul simplu care eram până atunci, m-am trezit peste noapte, un om cu geutate, cuvântul meu cântarea greu. Mulți doreau să îmi fie prieteni. Și multe femei frumoase îmi ieșeau în cale. Încet, încet nopțile mi s-au transfomat în zile. Mereu însoțit umblam prin restaurante și discoteci. Eu plăteam totul cu generozitate. Doar aveam bani! Apoi, am plecat din țară, cu prieteni. Am făcut câteva croaziere. În trei ani, am terminat totul. Toți banii. Trebui depus un efort să cheltui banii aceștia. M-am trezit singur, fără prieteni, fără bani. Dintr-o dată, am coborât din slăvi pe pământ, fără parașută și am redevenit cel ce fusesem înainte. Am avut o șansă care am lăsat-o să mi se scurgă printre degete, ca nisipul.
– Păcat! Ați avut o mulțime de bani și nu ați știut ce să faceți cu ei.
– Se spune că primim doar cât putem stăpâni.
– E posibil. Și ce pot face eu acum, pentru dumneavoastră?
– După ce am rămas fără bani, mi-a fost greu să mă obișnuiesc și am început să gândesc, să văd ce e de făcut. Mi-am amintit de cei care îmi propuneau diferite afaceri în care să investesc și eu îi refuzam. Uneori mergeam la întâlnirile cu ei din poliețe. Acum am o mulțime de idei de afaceri dar nu mai am bani de investit. Aș intra cu cineva într-o afacere. Asta vreau să vă rog. Poate că întâlniți pe cineva care sa se implice, care vrea un partener ori o ideee de afacere.
– Eu personal, nu am bani. Dar o să mă gândesc între timp. Dacă dintre cunoscuții mei sunt interesați, vă pun în legatură.
Bărbatul mai stătu puțin să-și termine cafeaua. Gestul cu care ducea ceașca la gură voia să pară rafinat însă înfățișarea lui creea o imagine total opusă. Se ridică și plecă în cele din urmă. Dana îl văzu cum se îndepărtează traversând curtea șchiopătând, sprijinit în baston și un moment îi fu milă. Cât să fii de iresponsabil, să te distrugi pentru bani?
– Ce spui? E un cunoscut al soțului meu. Și e inginer.
– Ce să spun? Trist. Ce energie uriașă pot avea banii? Cumpără și vând o lume întreagă. Doar sufletul omului nu-l pot cumpăra, pentru că nu poate fi atins.

un caracter si o rasplata


Dana a ajuns la concluzia ca lumea presei a fost o etapa. Frumoasa, spectaculoasa, plina de neprevazut si de situatii care mai de care mai interesante. Cei cativa ani lucrati ca jurnalista au solicitat-o cat pentru 10 vieti. Program de 10-12 ore zilnic, fara sambete si duminici, fara concedii su zile libere. Viata ei de familie, si asa scartaind din toate inchieieturile, a fost pusa in mare impas. Asa ca, a ajuns la concluzia ca etapa jurnalismului a trecut.Merge pentru tinerii foarte entuziasti, care accepta sa munceasca pe bani putini, sa fie expusi riscurilor de tot felul si sa fie instrumentele de manipulare in mana patronilor media. Personalitatea ei in perpetua dezvotarea dorea ceva mai mult. Ce ar putea face, cu ceea ce invatase pana acum? Un business propriu, fara mari investitii, bazat pe creativitate si organizare, pe imaginatie. E ceva ce nu-ti poate fura nimeni.Imaginatia proprie. Asa s-a nascut ideea unei agentii de publicitate. Se apropiau sarbatorile de iarna, stia ca firmele au nevoie de materiale promotionale, agende, calendare, obiecte personalizate de oferit clientilor si partenerilor, asa ca momentul a fost bine ales. Cu putinii bani pe care ii avea, incepu afacerea. Facu cateva contracte, le onora si castiga ceva banuti. Pana prin 15 decembrie, lucrurile au mers bine. Apoi, a fost o pauza. Ca in fiecare an, intre 15 decembrie si 15 ianuarie, o luna de zile, nu prea gaseai patronii de firme, plecati in concedii si vacante de Craciun si de Anul Nou. A fost o luna fara venituri. Asta a pus-o pe ganduri. Trebuia sa isi organizez munca si nu stia ce sa faca mai departe. Publicitatea nu inseamna numai cateva materiale puclicitare, carti de vizita sau alte maruntisuri din astea. Si-a cumparat carti si a inceput sa invete. A descoperit cu uimire ca este o industrie interesanta si pe masura ca aprofunda, realiza ca, pentru a putea ajunge undeva in domeniul iti trebuiau investitii semnificative. Ori ea, nu avea de unde bani de investit. Se gandi si se razgandi. Pe vremea aceea, piata era destul de saraca, asa ca ii veni ideea unui catalog in domeniu auto. Avea deja un mic birou, in care mai functionau alti doi “intreprinzatori” debutanti, asa ca ea. Un tip, Mircea, care se ocupa de tiparituri pe blat, incercand pe cat putea sa fure clientii tipografiei la care lucra, oferindu-le pe gratis partea de design si un cuplu, Sonia si Alex, care incepeau o afacere cu termopane si mobilier. Dana nu prea era incantata de ideea de a imparti spatiul cu ceilalti. Mai ales ca pentru catalog avea nevoie de cativa agenti si se producea acolo o aglomeratie. Asa ca, la un moment dat, ii spuse Soniei, o tipa trecuta prin multe greutati dar o experta in arta disimularii si manipularii, ca vrea sa se mute separat. Sonia paru incantata de idee si veni cu o propunere.

–                    Nu vrei sa ne mutam impreuna? Inchiriem un spatiu cu doua camere si economisim angajand aceeasi secretara. Apoi, amandoua suntem la inceput si am avea ce invata una de la alta. Chiar ne-ar prinde bine pentru ca nu avem activitati asemanatoare deci ne-am utea folosi listele de clienti.

–                    Eu stiu? Lasa-ma sa gandesc.

In zilele urmatoare, Sonia se implica in poveste intr-atat incat in cele din urma se mutara intr-un sediu nou. Il amenajara si era fiecare cu birou ei, in incaperi separate.  Le despartea un hol imens, in care trebuia sa amenajeze biroul secretarei. Si-au spus ca e bine sa mai astepte putin. Dana isi vedea de catalog, cu idei si oferte, cu agentii trimisi pe teren, cu discutii cu designerul. Simtea insa ca lucrurile nu merg bine. Ceva se intampla. La un moment dat, desi era o firma noua, intr-un sediu nou, primi un control de la Directia Muncii. I se paru ciudat, mai ales ca ea avea toate lucrurile in ordine. Juristul ii spusese mereu ce documente trebuie sa aiba. Si mai suspect a fost ca desi erau doua firma in acelasi spatiu, doar ea a fost verificata. Se supara, se enerva ca ii stricasera programul cand era avea fiecare zi programata. In cele din urma, trecu de asta. Intr-un din zile, unul dintre baieti, sifonat ca fusese luat la rost pentru o gafa pe care o facuse, ii reprosa Danei.

–                    Dumneavoastra nu stiti sa ne motivati, asa cu face doamna Sonia!

–                    Cum adica? In ce sens nu va motivez?

–                    Adica nu ne laudati si nu ne incurajati in fiecare zi, asa cum face doamna cu angajatii ei. De multe ori, ea vine si ne incurajeaza.

Discutia o intriga la culme pe Dana. Adica “colega” vine si discuta cu angajatii ei, in lipsa si o barfeste. Din acel moment, incepu sa fie mai rezervata, sa fie foarte prevazatoare cu toate informatiile. Isi duse o parte din documente acasa, pentru ca se putea astepta la orice. Antenele ei vibrau. Ceva se intampla. Agentii incepura sa plece pe rand. Catalina, fu printre ultimii si veni cu cererea de demisie, oarecum jenata.

–                    Am gasit un job nou, mult mai bine platit si in domeniul meu.

–                    E in regula. Cand vrei sa pleci? Cat mai repede, banuiesc.

Fata confirma. Dana ii semna cererea si se gandi ca e momentul sa faca ceva. In dimineata urmatoare, cand veni la serviciu, gasi yala de la birou schimbata. O suna pe Sonia.

–                    Noi am schimbat-o. Am vorbit cu proprietarul si a fost de acord sa preluam noi totul.

–                    Pai nu trebuia sa ma consulti si pe mine?

Dana intelese imediat. Vru sa faca plangere la politie dar isi dadu seama ca ar fi trebuit sa ajunga la proces si totul dura. Se duse si isi lua lucrurile de acolo si ii lasa in birou pe cei doi soti. Noroc ca baza de date cu clienti si documentele importante de firma nu le lasase acolo. De fapt, Sonia asta urmarea. Avea nevoie de clienti si cum ea nu cunostea pe nimeni si e greu sa afli informatii despre potentiali clienti, vru sa ii fure Danei listele. Dar, aceasta a fost cu un pas inainte. Dezamagitor. Peste cateva zile, isi deschise singura un birou. Si isi vazu de contractele pe care le avea, deocamdata singura. O suna Catalina. Telefonul o suprinse la fel si informatiile primite. Ii confirma ca Sonia, cu intrigile ei, i-a indepartat pe toti, desi erau o echipa, iar ei, ii propusesera sa vina angajata in firma lor, pe un post de director comercial. Conditia era sa nu mai fie angajata Danei. Apoi au tot amanat-o ducand-o cu vorba. Acum, nu mai are serviciu si ar vrea inapoi.

–                    Imi pare rau, spuse Dana. Deocamdata nu pot angaja pe nimeni.

–                    Sa inteleg ca refuzati? Daca e asa, o sa iau legatura cu toate firmele contactate de noi si o sa va denigrez.

–                    Iti inteleg furia dar trebuia sa te gandesti la asta inainte.

Dana fu scarbita. Isi termina proiectul si isi cauta mereu noi clienti. Cu cat invata mai multe despre afaceri si despre publicitate, intelegea ca, e multa alergatura pentru nimic. Ii placea ce avea de facut. In schimb, colaborarea cu clientii era ciudata. Toti clientii aveau ca se pricep in domeniu si iti dadeau sfaturi. Negociau la sange incat ramaneai cu aproape nimic. Li se parea ca platesc prea multi. Unii erau cu ideea ca pe ei ii recomanda calitatea produsului, nu publicitatea. Intr-o sambata, cand incerca sa se refaca dupa o saptamana obositoare, primi un telefon neasteptat. Sonia, o ruga sa accepte sa ii faca o vizita. O primi mai mult de curiozitate. Distanta dintre ele era vizibila.

–                    Uite, Dana. Stiu ca esti suparata pe mine. Poate ca ai motive. Dar sotul meu m-a obligat sa fac atunci gestul acela.

–                    Ei. A trecut ceva vreme. Acum nu mai conteaza.

–                    Am venit sa te rog totusi ceva.

Dana paru suprinsa de tupeul femeii. Dupa ce iti infige cutitul in spate si vrea sa te omoare, mai vine sa te roage ceva. Asa ca astepta continuarea.

–                    Ne-am mai consultat si noi cu unii si cu altii si ni s-a recomandat sa ne diversificam. Si cum altceva nu stiam sa fac m-am gandit la o agentie de publicitate. Acum, am venit cu agenda sa-mi spui ce face o agentie de publicitate.

–                    Nu-ti pot da lectii in privinta asta. Sunt lucruri care se invata in ani, ti se cer anumite calitati iar eu, nu sunt consultantul tau pe probleme de afaceri. Imi pare rau.

Sonia pleca enervata. Singura consecinta a acestei vizite fu un nou control de la Directia muncii. Dar cum Dana era in regula, nu avu nici un fel de probleme. Fu doar o confirmare a caracterului uman. Singura veste pe care o mai avu de la Sonia fu ca, dupa 3 ani, facuse un cancer si la san si era intr-un stadiu final al bolii. Ii era mila pentru suferinta ei si se invinovati pe undeva ca ii dorise sa isi primeasca rasplata dupa faptele si caracterul ei.

Sunt reclame pe care le iubim


E o reclama care mi-a fost foarte draga.  In general, publicitatea ne este servita in mod agresiv, suntem bombardati zilnic de spoturi si clipuri publicitare, tot ce ne incojoara poarta intr-un fel amprenta acestei industrii. Vedem mereu reclame grosolane, continand mesaje impachetate intr-un invelis umoristic de prost gust, creat pe formatul unor consumatori cu un caracter de neciopliti. Publicitatea, ca orice produs media, este in acelasi timp un formator sau modelator de caractere. Exista insa si alt gen de publicitate, creata de companii care isi merita pe deplin numele. Va place? Nu am calatorit cu British Airways dar o sa tin mereu mintele numele acestei companii aeriene datorita clipului pe care l-ati urmait deja.

Evident ca trebuia sa apara si o parodie. Pam Ann este o stuardeza aflata in prima, si ultima zi de munca pe acest avion. 

Jocul cu imaginatia altora


Mi-a placut publicitatea ca domeniu, ca dealtfel toate joburile in care a trebuit sa castig bani prin creatie si implicare. E fascinanta. O adevarata industrie care lucreaza cu tehnologie moderna , informatie complexa, psihologie, toate acestea trebuind sa sustina partea de marketing din cadrul unei companii. Publicitatea ar trebui sa fie vehiculul care vinde produsul, serviciile sau promoveaza imaginea firmei. E adevarat ca la noi, exista foarte putine agentii de publicitate adevarate, care sa lucreze cu strategii si campanii concrete. La noi exista in general firme care executa diverse obiecte publicitare sau agentii care cauta clienti oferindu-le produse realizate de altii. Am fost cam indignata cand un bun amic de-al meu, ajuns mai tarziu art director la una din marile companii publicitare americane, mi-a spus asta. „Cum adica, vrei sa zici ca la Cluj nu avem agentii de publicitate?” Nu prea. Nu avem agentii care sa creeze concepte. Nu avem genul de publicitate care vinde produsul. Va mai amintiti reclama la salam sasesc? Ei bine…aceea a fost una adevarata. Haideti sa va arat o reclama primita de ceva vreme de la un alt amic, directorul unei mari companii publicitare din Dubai. Ce ziceti?