Arhive blog

Duzina de cuvinte- Literatură feminină?


Tipul e jurnalist. Înalt, făcut, cu barbă și burtă, atârnând peste cureaua pantalonilor, cu părul vâlvoi și ochii ascunși după pleoapele obosite. E trecut prin ale vieții și sigur pe sine. Dă senzația că el are secretul vieții și cheia dezlegării tuturor enigmelor. De multe ori țipă: ” lucrul acesta așa trebuia făcut!” sau ” eu nu aș fi făcut niciodata asta!” El e etalonul. După gândul său, se fixează ceasurile în întreaga lume. De câte ori nu a venit în redacție, anunțînd plin de emfază:” Șah- mat! l-am dat jos și pe asta!” Ăsta? Un director, un șef, cineva, un om care a muncit o viață să ajungă undeva, până când a venit ” vânătorul” de glorie și de senzațional și a distrus totul. Uneori meritat, alteori nemeritat. Dar el, jurnalistul acesta care ține legea, a învățat că, vârful pixului său e mai periculos decât o armă. Ia luați-i pixul și o să îl vedeți scâncind că un țânc pe la colțuri, că a fost nedreptățit și că el a lucrat doar în folosul public. Atunci trăiește și el emoția momentului de ” a fi dat jos” și realizează că, până și Achile avea un călcâi vulnerabil. E mometul în care înțelege că e greu să sui în carieră dar e infinit mai greu să cobori…brusc. La coborâre nu te invită nimeni la desert.
Domnul acesta a spus odată ceva ce suprinzător. El nu citește literatură scrisă de persoane, care nu sunt purtătoare de ”cojones”. E un termen spaniol, că nu i-o fi sunat bine în limba română. Adică, femeile nu au ce pune mâna pe pix, decât eventual să facă lista de cumpărături pentru casă și să îl pună apoi în șorț. Că el citește ori nu, e mai puțin important. Dar la un moment dat, un alt amic de teapa lui a început să o toace mărunt, în cant și pe lat, pe Oana Pelea. Reacțiile publicului feminin au fost vagi. În schimb, gașca de hăhăitori se umfla în pene și râdea calin de faptul că actrița își scrie panseurile, pe pagina de facebook. Poți să te întrebi atunci, toți bărbații nu dau doi bani pe ceea ce scriu femeile?

Mai multe postări pe aceeași temă, Duzina de cuvinte, găsiți în Clubul Psi:

Reclame

Strada


În jurul nostru sunt dimensiuni pe care, nu le sesizăm, nu le apreciem la adevărata valoare. Spațiul public e una dintre ele. Imens, animat, populat. In spatiul public, una dintre ”artere” este strada. Locul în care se dezbat ideile, în care se consuma dramele, în care se întâmplă nebunii. Totul e fierbinte. Strada e un barometru ce indică starea națiunii. Strada e locul în care explodează evenimentele si se nasc revoluții. Sunt pași, sunete, ecouri, gânduri, parfum, culoare, dinamică. Si totuși, strada creează o presiune imensă, poate schimba regimuri, destine, dă cursul istoriei. De aceea, presiunea, manipularea, sugestia asupra străzii, este puternica. Unei forțe i se răspunde cu o forță, cel putin la fel de mare. E un principiu al fizicii aplicat. Cine este strada? Noi, fiecare dintre noi, cu idei, opinii și acțiuni. Cine e mai puternic decat strada? Mass media dar și alții. Doar ea poate influenta, de o asemenea maniera, încât să formeze opinia maleabila a străzii. Ce vrea formatorul de opinie? Nicidecum o stradă corect informată. Vrea o strada si o opinie publica informată în functie de interesele lui. Pentru voi, ce înseamnă strada și care credeți ca e forța ei?