Arhive blog

Competitia


Harmalaia din curtea scolii era obisnuita. Muzica din difuzor amestecata cu rasete si inghinteli compuneau tabloul fiecarei pauze. Aceasta nu facea nici o exceptie. Iulia trecu pe langa ei si scuturandu-si putin parul lung, blond, ce-i ajungea pana la mijlocul spatelui, le zambi, razand cu ochii ei albastri ca si diminetile de primavara.

-Salut Ducu, salut, Danut. Ce mai faceti voi?

– Bine Iulia. Vrei sa te conduc acasa? spuse Ducu privind lung spre ea.

– Azi nu. Raman mai tarziu. Trebuie sa ma opresc la biblioteca.

– Te invit eu la cofetarie, se oferi Danut.

– Multumesc, dar vine tata dupa mine. Mergem la bunica. Poate alta data. Va multumesc la amandoi de invitatie.

Iulia ii privea oarecum amuzata pe colegii ei. Saptamana trecuta, stiind ca e ziua ei, i-au pregatit o supriza. Fiecare separat, i-au facut cate o mica atentie. Un cadou, inchis in cutii cu fundite, parca erau intelesi, o felicitare si o floare. Le primise cu suprindere si bucuria momentului, desi stia ca mama nu va fi incantata, cand va vedea asta. Cand le-a deschis, supriza era si mai mare. Ducu ii daduse un parfum adevarat intr-o sticluta, o licoare roz si foarte delicata. Danut, ii pusese in cutiuta un ceas cu bratara oranj, adus probabil de tatal lui din strainatate. Doar lacrimile din ochii ei au facut-o pe mama, sa nu o oblige sa le returneze, si promisiunea de a nu mai accepta cadouri. La 11 ani, e prea mult.

Ducu si Danut sunt prieteni demult, din gradinita. Se distreaza impreuna, au aceleasi jocuri, partasi la aceleasi prostiute. De catava vreme insa, prietenia lor aproape frateasca, s-a transformat in altceva. Nu stiau ce. Descoperira ca amandoi o plac pe Iulia, frumoasa fata din randul intai. La inceput, a fost doar asa, ca o gluma. Apoi au luat totul in serios. Fiecare incerca sa o atraga de parte lui, sa si-o faca prietena, sa iasa cu ea in oras. Iulia era insa destul de distanta. Era absorbita mai mult de carti si de scoala decat de baieti sau de barfele fetelor despre moda ori altceva. Parca plutesete cand trece pe coridor iar cand le zambeste cu dintii ei albi sidefii de parca vrea sa le sopteasca ceva fiecaruia, in parte. De doua saptamani, baietii sunt cu totul altii. Cazuti pe ganduri. Nu mai merg impreuna acasa, de la scoala. Cand isi vorbesc sunt pusi pe cearta din nimic. Ei, care erau cei mai buni prieteni.

Ora de engleza incepu plicticoasa. Profesoara, o doamna pe la 50 de ani, sotia unui cunoscut avocat, incepe sa vorbeasca. Cuvinte de neinteles ca te ia somnul.Nu sunt atenti la ea si se cearta pe pretul unui telefon pe care Ducu il primise de la tatal sau.

– Danut, daca nu esti atent la ora sa sa te pedespesc. Tonul profesoarei e amenintator dar ei nu sunt impresionati. Se linistesc putin. Nu au stare insa si continua sa se contrazica nervosi, de parca asta era tema zilei.

– Danut, treci imediat la colt! Suparat, rosu in obraji, ca acum este in centrul atentiei intregii clase, Danut se duse fara chef la colt. Se intoarse spre Ducu si se stramba, moment in care profa il remarca si ii taxa imediat momentul de glorie.

– Stai la colt si in genunchi!

Danut se aseza. La colt si in genunchi. Doamna insa nu este atenta la colt. Danut isi continua strambaturile. Ba se apleaca sa i se uite acesteia sub fusta. Nu ca ar vedea ceva, fusta femeii fiind destul de lunga, dar asa, ca sa impresioneze clasa. Daca tot a fost facut de rusine, sa fie spectacol pana la capat. Ducu nu vede cu ochi buni momentul de glorie al prietenului sau. Aproape ca ii paru rau ca nu a fost pus el la colt. Cu o grija speciala fata de doamna profesoara ce explica limba lui Sheakespeare, poetul acela cu ”To be or not to be”, il apostrofa pe Danut, ce continua sa se maimutareasca, aruncand priviri de la nivelul solului sub fusta doamnei.

– Uita-te, uita-te, poate ca iti trage o basina de si mori! zice Ducu plin de naduf.

Profesoara se opri socata din discutie si se intoarse brusc, dand cu ochii de Danut. Se dezechilibrase si cazu pe burta. La colt pe burta. Clasa izbucni intr-un hohot de ras. Amandoi fura ridicati de urechi si dusi la directiune. Rosii si speriati, incruntati insa unul pe celalat Ducu si Danut fura pusi sa dea explicatii in fata directorului. Profesoara sugera sa fie invitate mamicile ca sa vada ce odrasle au si sa ii puna putin la respect. Apoi iesi nervoasa pe cei doi draci mici, din clasa a cincea, care ii stricasera ora. Baietii ramasera in directiune. Directorul, un batranel simpatic, privi pe fereastra o vreme, cu spatele spre ei. Scoala asta prin care trecusera atatea generatii. Urmarea cum administratorul tunde cu grija gardul viu. Zambea. Apoi isi invinse bunadispozitie si se intoarse privindu-i fix si serios.

– Ia sa aud, ce ati facut azi la ora de engleza? Ducu?

– Domnule director. Nu am vrut sa o supar pe doamna, doar am avertizat-o. Si pe prietenul meu la fel. I-am spus sa termine cu uitatul ca poate ii trage o basina de si moare, spuse el patruns de greutatea misiunii pe care si-o asumase.

Directorul era inca serios insa ochii ii erau plini de lacrimi. Ii mangaie pe cap ciufulindu-le parul.

– Mai copii. Ce sa ma fac cu voi? Doamna vrea sa va scad nota la purtare. Mergeti la clasa si cereti-i scuze pentru comportament apoi stati in banca. Cuminti. Ca niste sfinti in icoana! Ne-am inteles? Ne vedem dupa ore.

lectia de anatomie


Doamna si domnul Sburlea sunt un cuplu trecut. S-au mutat la Cluj, tocmai din Moldova, in tinerete. Si-au gasit aici un rost. Ea profesoara de biologie la o scoala generala, el inginer la o intreprindere. Nu au avut copii niciodata. Proprii lor copii. Cu toate acestea si-au dorit foarte mult unul. Cum domnul avea frati, ramasi acasa si care o duceau foarte rau, intr-o saracie cumplita s-au hotarat sa infieze unul dintre nepoti. O fetita blonda cu ochi negri si stralucitori.  “Va fi o fetita inteligenta” si-au zis ei. I-au oferit tot ce i se poate oferi unui copil, in conditii decente. Fetita a crescut mare, a facut facultate, s-a angajat si ea inginera intr-o firma de stat, are o familie. Doamna Sburlea e in continuare profesoara la scoala, iubita de copii pentru blandetea ei. Se apropie de pensie si colegele se gandesc cu regret ca va pleca. S-a transformat cu vremea, parca trecand pe culoarele scolii, intr-o batranica simpatica. In cancelarie profesoarele discuta verzi si uscate. Despre politica, despre sindicate, despre zacusca si alte preparate culinare, despre elevi si comportamentul lor din ce in ce mai dificil de inteles. Profesoara de geografie relata o discutie cu un prieten, medic la spitalul de copii.

–          Imi spunea Tony, ca tot mai multe fete sub 14 ani se duc la spital sa isi faca intreruperi de sarcina. Zilele trecute, o fata de 13 ani a fost dusa de mama ei la spital. O suspecta de apendicita. Medicul a consultat-o si i-a cerut mamei sa aduca carnetul de sanatate uitat acasa. Ramas cu fata medicul o intreba daca a avut contacte sexuale. Tanara ii confirma. Tony ii spuse ca e inscarcinata si o trimise la doamna doctor Graur sa discute cu ea si sa vada care ar fi rezolvarea. Cand sa ii explice unde sa mearga, fata il intrerupse. Stia deja unde sa mearga. A mai fost acolo deja, in urma cu cateva luni!

–          Nu stiu ce e cu generatia aceasta. Fetele astea care isi incep viata sexuala atat de devreme, parintii care nu stiu ce fac ele sau inchid ochii indiferenti. Eu nu stiam mare lucru despre sex. Am fost prima data cu sotul meu abia dupa noaptea nuntii. Credeam ca si daca ma saruta, o sa raman insarcinata asa ca nu l-am lasat sa ma sarute decat cu putin timp inainte. Aveam 21 de ani pe vremea aceea! Desi predam la biologie si anatomie si citisem cum se intampla asta, credeam mai mult in povestile mamei si m-am temut sa risc. Ar fi fost mare rusine sa fiu insarcinata inainte de casnicie!

Profesoarele incepura sa rada. Pana atunci nu o auzisera comentand pe tema aceasta. Profesoara de biologie crezuse in povesti. Ei asta da! Dar si domnul, fusese un om foarte rabdator si cu frica lui Dumnezeu, mai ales ca ii facuse curte sotiei sale vreo doi ani!

Prezicatorul


La cei 32 de ani ai sai, profesoara Angela Matei a inteles ca, in orasele mici toate lucrurile sunt limitate. La fel si dragostea. E greu sa gasesti pe cineva disponibil. Barbatii de varsta ei sunt déjà casatoriti si au copii, iar cei recent divortati, or fi avut ei ceva probleme de adaptare de nu au putut rezista casatoriei. Cum sa inceapa ea viata, alaturi de un barbat care a esuat la prima casnicie? A tot ales, a stat pe ganduri, pana cand a realizat ca, in viata ei se face tarziu. E singura la parinti, iar acestia nu au nici un alt sprijin in afara de ea. Sunt bolnavi si destul de in varsta. Poate ca intr-un oras mare, ar fi fost altfel situatia. Dar asa, unde sa plece? A ramas pe loc si isi continua viata.Preda la cel mai bun liceu din oras  si e fericita cand se afla intre copii. Ei o adora, ii vorbesc vrute si nevrute, ea are rabdare sa ii asculte si sa ii inteleaga. Uneori, le pregateste elevilor tot felul de suprize, iar ei au invatat sa faca la fel. E o atmosfera calda si familiala, iar ora de engleza e una dintre favoritele copiilor. La ora ei nu sunt absente. Si are cativa olimpici.

Totusi, in sufletul ei, Angela este neimpacata. Ca nu are si ea un copil, iar timpul zboara repede. E convinsa ca nu se va mai casatori. Intr-una din zile, cand mergea spre casa cu autobuzul, langa ea s-a asezat un barbat de vreo 60 de ani. S-a uitat la ea cu un zambet senin si a inceput sa ii vorbeasca cu o voce blanda.

–         Sper sa nu va suparati pe mine pentru ce o sa va spun. Ea il privi usor intrigata, iar el continua netulburat. Sunteti o domnisoara draguta si totusi, sunteti suparata ca sunteti singura. Dar nu aveti motive de intristare. Viata dvs o sa se schimbe curand, intr-un fel in care nici nu va asteptati. O sa traiti multi ani,peste 80 si o sa aveti o familie frumoasa. Eu nu sunt din oras, doar in trecere. Pe fata dvs deschisa, pot citi viitorul foarte simplu. Sunteti ca o carte deschisa.

Angelei ii dadura lacrimile. Se simti jenata dar nu avu timp sa protesteze. Batranelul cobori la statia urmatoare. Ea se gandea cum poate sa fie asa de naiva si sa se lase atrasa in discutia aceasta.

Intalnirea aceasta insolita, avu darul de a starni o agitatie in sufletul ei. Dupa ce se gandi cateva zile,si-a propus sa ia masuri. Nu poate astepta cu mainile in san sa treaca vremea. La liceul unde preda ea, vazuse intr-una din zile, un maistru, un barbat inalt si cu trasaturi frumoase. Ea estima sa aiba  vreo 35 de ani. Se interesa si afla ca e singur. Il aborda si il invita intr-o zi, sa iasa la cofetarie, pentru ca vroia sa discute cu el o problema personala. Eugen accepta zambind si intrigat invitatia. Nici o femeie nu il mai invitase la cofetarie si recunoscu faptul ca e curioasa,  si cel putin ciudata solicitarea profesoarei. Se gandi ca o fi vorba de vre-un elev pentru care vroia sa intervina, desi ar fi putu discuta deschis despre asta si la scoala.

In timp ce mancau inghetata, si trecura destul de repede peste banalitatile introductive, Angela ii prezenta motivul invitatiei.

– M-am interesat putin de dvs. Am afla ca sunteti un om integru de aceea, va rog sa va dati cuvantul ca, tot ce discutam acum este secret. El consimti, oricum, el nu e genul care sa barfeasca. Cred ca stiti, continua ea cu emotie si jena, ca sunt o femeie singura. Imi doresc foarte mult un copil. Si cum nu s-a intamplat sa ma casatoresc, nu vad cum sa pot rezolva problema aceasta. V-as ruga sa acceptati, sa ne intalnim de cateva ori, sa facem sex, pentru ca as vrea sa raman insarcinata. Nu aveti nici o obligatie fata de mine. Mai mult, sunt dispusa sa platesc pentru asta, o suma pe care o considerati suficienta. Stiu ca e ciudat ce va cer. Nu am nevoie sa imi dati raspunsul pe loc. Consider ca 3 zile sunt suficiente.

El ramase uimit. Nu se astepta la asa ceva. Nu auzise la ei in oras, sa fie vreun caz asemanator. Era convins ca o va refuza pe doamna Angela. Se gandi, se razgandi. In cele din urma accepta. Era prea tentanta situatia sa nu o incerce. Ce rau poate fi in asta? Si apoi, ea e o femeie frumoasa si atragatoare. Nu i-ar fi trecut niciodata prin cap sa ii faca curte, convins fiind ca ea nu se va uita niciodata la el. Weekendul i-a adus Angelei, bucuria implinirii dorintei ei. Eugen se duse la apartamentul ei cu un buchet de flori si cu prajituri. Cam demodat, dar cel putin era un om de bunsimt. Cele doua zile, cat a ramas el la Agela, au fost foarte interesante. Au discutat multe, despre proiectele lor de viitor, despre familii, despre muzica si arte. Parca erau amici de cand lumea. El a plecat duminica seara, tarziu, epuizat dupa atatea discutii, dar si incantat. Traia niste sentimente nemaintalnite. Iar povestea aceasta secreta, il va macina multa vreme de acum inainte. Cand ajunse acasa, in buzunarul hainei sale, gasi un plic cu 1000 de euro, pentru ca el refuzase sa primeasca bani de la ea. In ziua urmatoare, cand o zari, vru sa ii inapoieze plicul, dar ea il ignora, ca si cum nu se cunosteau. El se simti ofensat si abandona ideea de a o mai intalni.

Dupa o vreme, o vazu ca incepe sa se rotunjeasca. Si el se gandea cu mandrie ca ea, femeia aceasta frumoasa si delicata, poata copilul sau. O fi fetita sau baiat? Se gandea cum va arata. Va fi blond ca si ea, sau brunet ca si el? Va avea trasaturile ei sau ale lui? Cat de micuta ii va fi manuta, sau piciorusul? Oare ea ii va da voie sa isi vada copilul? Mii de ganduri care nu ii dadeau pace. Cu cat ea crestea in rotunjime si greutate, cu atat el slabea, macinat de ganduri si de sentimente stranii.

De cand ea intra in concediu prenatal, el statu ca pe spini. Era sfarsit de an scolar. Dupa cateva zile, si el era in concediu. Intr-o zi, se trezi ca pasii si gandurile il purtara pana in fata usii ei. Suna la sonerie si ea ii deschise mirata.

–         S-a intamplat ceva?

–         Nu. Vroiam sa va vad. Vreau sa va intreb daca ati facut ecografie? Avem fetita sau baiat? El intra in holul apartamentului, de teama ca discutia aceasta sa nu ajunga la urechile vecinilor indiscreti.

–         O sa am o fetita. Dumneavoastra nu aveti nimic. Doar am avut o intelegere.

–         Totusi, sa stiti ca eu il iubesc pe copilul acesta, continua el cu ochii umezi. O sa ma anuntati cand mergeti la spital sa nasteti?

–         Va repet. Apreciez interesul dvs dar nu aveti nici o obligatie. Nicaieri nu o sa fie consemnat ca sunteti tatal. O sa ma gandesc.

Inainte sa plece, el ii lasa plicul cu cei 1000 de euro, pe masuta de pe hol. E un om onorabil. Nu poate accepta bani de la ea.  Angela nu se opuse. Stia ca daca ar fi procedat altfel l-ar fi jignit iar el era un om bun. Nu merita asta.

Eugen afla din pura intamplare, din discutia a doua colege profesoare, ca Angela s-a dus la spital. Avusese contractii si sigur, va naste in scurt timp. Parca plutea. Alerga la florarie si se duse direct la maternitate. Sora lui Eugen, Madalina, lucra acolo. Era asistenta sefa. Cand il vazu cu florile, crezu ca se duce la vre-un coleg, in vizita.

–         Nu crezi ca ai gresit etajul? Il intreba zambind Madalina.

–         Nu. Astept un copil. Aici trebuia sa vin.

Madalina ramase cu gura cascata. El ii spuse in doua cuvinte ca doamna Angela va naste copilul sau, o fetita minunata, bruneta cu ochii albastri. Madalina, crezu ca fratele ei glumeste. Ii face vre-o farsa. Apoi se gandi ca s-a tacanit. Ii lua totusi florile si i le dadu femeii. Spera ca atitudinea ei sa ii confirma ca Eugen spune prostii.

–         Nu am ce sa va explic si nici sa discut cu fratele dvs. Ii multumesc de flori, dar nu e cazul sa isi faca griji. Spuneti-i sa plece acasa. Poate o sa vorbim mai incolo.

Madalina ii transmise mesajul lui Eugen, dar el nu o auzi. Cum sa plece acasa acum, cand se naste primul sau copil. Statu pe hol, plimbandu-se in sus si in joDupa cateva ore,  sora lui aparu zambind dar contrariata.

–         E o fetita frumoasa foc. Are 3500 de grame. Felicitari! Pot sa pleci acum. Offf…O sa o rog pe mamica sa ma lase sa ti-o arat. Madalina se ruga si in cele din urma ii smulse cu greu aprobarea. Cand Eugen o vazu, o fiinta micuta si rosie la fata, se topi tot. Ii dadura lacrimile. Ii trimise un sarut. Toata noapte dormi pe ancheta din hol. Astepta ca ea, noua mamica sa se trezeasca. Madalina fu impresionata cand il gasi acolo. Ii aduse o cafea.

–         Te-ai tacanit, fratele meu? Ce ai facut, oare? Ma intreb daca e chiar copilul tau. De ce nu ai plecat acasa? Lista ei lunga de intrebari nu se termina iar el nu zicea nimic. Gandurile lui erau multe si il purtau in alta parte.

–         Vreau sa o vad pe Angela. Du-te si cheama-o. Spune-i ca doar doua minute. Te rog. Te rog.

Cele 20 de minute, cat stau Madalina in rezerva Angelei, I se parura interminabile. Intre timp, aparura si parintii ei. Dar el nu se arata intimidat de prezenta lor. Discuta cu ei cordial ca si cum ar fi trebuit sa se intalneasca de cand lumea, si doar conjunctura a facut sa nu fie posibila intalnirea aceasta pana acum.

–         Saru’mana! Eu sunt Eugen. Sunt tatal nepoatei dvs. Ma bucur sa va cunosc si regret ca nu am avut ocazia sa ne intalnim mai devreme.

Batranii se uitara la el emotionati si zambind. Madalina aparu in cele din urma si ii duse pe toti trei in rezerva. Nu apuca nimeni sa deschida gura ca Eugen incepu.

–         Angela, femeie nebuna, cum te-ai gandit sa lasi fetita noastra frumoasa fara tata? Dar eu ce sunt aici? Tu stii ce simt eu? Te iubesc ca un nebun si toate lunile acestea au fost un chin pentru mine. Iar acum, traiesc cel mai minunat eveniment din viata mea. Esti o persoana speciala si vreau sa faci parte din viata mea, si tu si fetita noastra minunata. Vrei sa te casatoresti cu mine?

Angela era suprinsa, uimita jenata pentru parintii care nu stiau nimic de conventiile lor. Se gandi o secunda. Isi aminti de batranul de pe autobuz si de prezicerea lui si se gandi ca viata organizeaza lucrurile in felul ei propriu. Barbatul acesta, care sta suferind langa ea, el, care i-a oferit bijuteria de copil, omul acesta isi va da viata pentru ele doua.E un om bun si cald dar ea nu indraznise pana atunci sa se gandeasca mai departe.

– Da.

– Iti promit sa va iubesc si sa am grija de voi, asa cum nu a avut nimeni vreodata. El ii lua mana si i-o saruta, apoi o saruta pe frunte, pe ochi, pe buze. Era atata emotie in incaperea aceea micuta, mirosind a spital, uimire si dragoste.

Cand crezi ca in viata lucrurile sunt déjà aranjate pe un drum de pe care nu pot fi deturnate, sa te pregatesti de schimbari. Destinul are propriile reguli, care nu tin cont de dorintele noastre decat in mica masura.