Arhive blog

Saadi, o pană ce cutreieră timpurile


Dragi prieteni, vă invit în seara aceasta, în Cafeneaua turcească.  E o seară a poveștilor frumoase,Button CT a poeziei și a artei, adusă din orient, trecută peste timpuri, gata să ne încânte cu frumusețile ei. Dacă aveți puțin răgaz, puteți citi povestea misterioasa a Leilor lui Ashoka,  admira fascinantele portrete ale femeilor fără zâmbet, a lui Remzi Tașkiran ori povestea unui minunat poet și filozof persan, Saadi. Timpul curge altfel în Cafenea. Luati loc pe perne ori pe divan, avem dulciuri, fructe, cafea și ceai ori alte minunății aduse din orient. Poveștile curg în lumina blandă ce străbate multicolor ungherele. Iar dacă doriți, puteți lasa un gând scris ori puteți privi în liniște, fără cuvinte și pătrunși de atmosferă să luați cu voi, un strop de magie care să vă încânte sufletul.

cafenea in sec xix

Poezie


Gasesc ieri intr-un mail o minunata poezie semnata de Adrian Suciu. Nu stiu cum de nu am gasit-o pana acum.

Te plantez în mine ca pe un sîmbure curat
în pămînt bun. Împreună, vom rodi o livadă. Vom dormi
în ea somnul mieilor, vom visa poezie pe pîine
şi ţigări care nu se termină niciodată. Nici un semn din
sîngele nostru nu va arăta dimineaţa.

Te arunc în mine ca pe un cireş uscat într-un
foc viu. Te zidesc în mine ca pe o fereastră cu rame
albe într-un zid roşu.

Prin ea se va vedea cum dăm focului somnul
şi săpăm un rîu între noi.

Si poetii stiu sa cante


Prietenul meu, poetul Costin Tanasescu, un tip modest si sensibil, a trecut azi pe la mine, pe blog, admirand o piesa clasica. Si modest cum e, nu mi-a spus ca abia asteapta sa mearga la mare si ca e atat de incantat de idee incat, impreuna cu niste prieteni, a inregistrat un videoclip cu o piesa rock. Va invit cu drag sa o ascultati. 🙂

Primesc de la prieteni mesaje de poezie


Lecţia de geografie

Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate rîurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fîlfîie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frînge mîinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi cînd cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversînd despre ploaie! Noi doi
sîntem ca şi cînd, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adînc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfîrşit despre ploaie!

Noi doi sîntem ca şi cînd un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sînt sigur, sînt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

Adrian Suciu

feciorul tatei


Puiu Sava nu mai canta cu formatia la nunti. A obosit si nu ii mai face placere. Dealtfel, e deja un om cu situatie buna si nici nu mai simte ca are nevoi financiare. Acum, lucreaza la primarie si se ocupa de administrarea pietei. Dar cea mai mare placere pe care o are, e sosirea sarbatorilor de iarna. In fiecare an, el este Mos Craciun, pentru toti copiii din oras. El imparte cadourile, in parculetul central, dupa ce da o tura de oras intr-o sanie uriasa, insotit de masina politiei si de pompieri. In ziua aceea, si in urmatoarele, Puiu Sava este cea mai simpatica si indragita personalitate. Multi il invita la ei acasa, sa faca pe “mosul” si are agenda incarcata. Copiii roiesc in jurul lui, cu fascinatie si tremurand de emotie. Iar el, neavand copii, se hraneste un an de zile din dragalasenia lor in aceste momente. Oamenii orasului ii zambesc cand il vad pe strada, il saluta cu bucurie si Puiu e un om fericit. Nu ia niciodata bani pentru prestatia lui. Anul acesta, primaria a vrut sa desemneze un alt mos si Puiu a facut un mare scandal. Cum adica? Pe el, toata lumea il stie de mos si acum sa fie detronat?! Asa ceva nu e posibil! Pana la urma, toata lumea a inteles ca Puiu e Mosul si asta nu se va schimba, multi ani de acum inainte. Asta l-a facut sa fie si mai iubit de oraseni. In seara asta, este invitat la niste cunoscuti. Mosul trebuie sa ii aduca unicului baietel al familiei, cadouri, pentru care micutul Marius facuse, impreuna cu mama, o lista lunga cu mult timp inainte. Georgel si Rodica sunt doi soti veseli si sarbatorile reprezinta momentele in care, multi dintre cunoscutii lor, le trec pragul. Azi au invitati, in Ajun, si toata lumea asteapta cu nerabdare aparitia mosului, sa se bucure, de bucuria copilului si a micilor colindatori. Marius, are doar 5 anisori si lumea abia se deschide in ochisorii lui albastri. S-a pregatit din timp pentru intalnirea cu mosul. A invatat poezii si a rememorat cate lucruri bune a facut peste an. Acum asteapta cuminte, ascultand fiecare miscare de pe strada. A sunat soneria?

–         Ho,ho, ho! E cineva acasa? Se aude si o bataie in usa.

Marius tremura de emotie si de curiozitate. Mosul venise special pentru el, mai ales ca stiacat de cuminte a fost in ultimele doua zile. Mama deschise usa zambind si-l pofti inauntru, pe mesneagul imbracat in haina lui rosie si purtand un sac imens in spinare.

–         Buna seara, Mos Craciun! Pofteste aici, in camera, langa brad.

Ii dadu un scaun pe care batranul se aseza ostenit. Copiii se aduna in jurul sau.

–         Ia spuneti voi, dragii mosului, ce ati mai facut de cand nu v-am vazut? Ati fost cuminti?

–         Daaaaaaa! Se auzi un cor vesel, de voci subtirele.

In acest timp, unii micuti il pipaie pe mos, altii il mangaie. Unul vrea sa vada continutul sacului. Parintii zambesc cu gura pana la urechi de bucuria lor, asteptand ca fiecare sa isi spuna poezia si sa vada pe chipul lor implinirea dorintei si cadoul mosului.

–         Dar tu Marius? Ai fost cuminte?

–         Da. Zise baietelul cu vocea scazuta.

–         Atunci hai spune-mi o poezie. Stii?

Marius confirma dand din cap si aunca o privire spre tata, care ii trasese cu ochiul complice. Incepu serios sa spuna poezia. In linistea din incapere, se auzea doar clipitul instalatiei de pe bradul imens.

–         Mos Craciune,

Mos Craciune

Pe la noi sa nu mai vii

Ca te bag in aia ma-ti si ma fac pe jucarii.

Marius se uita la mos asteptand reactia si spuse repede.

–         Mai stiu una. Asta m-a invatat mama.

In momentul acela, audienta a izbucnit in hohote de ras. Copiii nu stiau ce se intampla, iar mosul era oarecum sifonat si incurcat. Adultii aveau lacrimi in ochi iar mama, rosie pana in varful urechilor, o femeie delicata si cu bun simt, ii trasese un ghiont zdravan sotului ei.

–         Care va sa zica, de asta te ocupai de copil asa de intens sa invete poezia? Las ca vezi tu!

Dar tata era mandru nevoie mare zicandu-si in gand. “Asta e baiatul meu!” Noroc ca tata era prieten cu mosul si nu i-a purtat pica.

Scantei


visul în care tu
nu apari
curăţă trotuarele
cu mături de ploaie
şi în urma lui rămâne un câine
mestend inimi de porumbei

nimeni nu doarme
ochii muşcă-ntunericul
ca nişte lămpi uriaşe
îmi împletesc cozile
într-un kilometru de lumină
un fel de Hristos a-nviat
la o oră târzie
prea târzie să mai citim prin ziare
sau prin bileţele de-amor
despre cum despre de unde despre când

şi uite aşa tu nu apari nici grăbită
nici dornică
pe nimeni să-ntreb

doar scântei

autorul acestei poezii este Costin Tanasescu

scrisa la 04. 03. 2010