Arhive blog

Intamplare programata


Abia a trecut un an de la Revolutie si lumea e agitata, cautand cu ferbilitate in stanga si in dreapta, minunandu-se de cate lucruri noi apar, la care nici nu visara. Ba o consignatie noua, ba un magazin alimentar, o rulota cu un mic bazar, vanzatorii de suc fresco, cei de vata de zahar. In fiecare zi aparea ceva nou si cate o noua mica afacere inflorea cine stie de unde si cum. Aveai senzatia ca fiecare zi e o noua revolutie, o noua revelatie si descoperire. Ba un anumit fel de haine, si o moda, ba electronice, produse alimentare. Nu erau bani destui sa poti cumpara tot ce vedeai si aveai nevoie. Dorina si Niculae venisera de la tara. Lucrau amandoi la oras si de la fabrica au primit un apartament. Oameni simpli, muncitori,in jur de 30 de ani, fara multa scoala, traiesc cinstit din munca lor. Dorina ar vrea si ea multe dar nu-si permit. Abia se descurca de la o luna la alta. Asa ca se gandi sa isi intrebe sotul si sa puna la cale un plan sa iasa din starea asta fara sa stie ca si el se gandea de multa vreme la acelasi lucru.
-Nicule, il intreba intr-o dimineata ea, tu ce ai vrea sa faci, ceva nou? Poate iesim si noi cu un pas inainte. Vad ca toata lumea mai face un ban in plus ba din Turcia, ba din Ungaria.
Fara sa stea pe ganduri, intrerupt de la o emisiune ce o urmarea cu atentie ii spuse.
– Vreau sa ma fac patron.
– Patron? Dar stii tu ce face un patron? Si apoi, de unde bani?
– Uite, eu chiar ma gandeam de ceva vreme. Imi fac o firma. Si apoi vad.
Dorina il privi cu mandrie. Nu s-a maritat cu un prost. Stia ea ca pana la urma va face ceva. Prea ii rad in nas toate proastele ca ei nu misca nimic si abia traiesc din doua salarii. Sa vezi numai ce o sa le rupa gura cand le va spune. Peste o saptamana, Nicu isi ceru liber de la serviciu cateva zile si incepu sa isi adune actele sa isi faca firma. Patruns de importanta misiunii sale, se duse la avocat, la cartea funciara de unde cu greu obtinut un extras CF, cu pile, ca acolo se astepta cu saptamanile, trecu pe la primarie, pe la finante. Cate nu face un patron si cate drumuri nu are! Si abia a inceput. Mai dura ceva vreme pana cand judectatoria ii inmana sentinta si gata! Era fericitul posesor al firmei “Nicu Prodcomserv”. Era musai sa ii puna asa ca legea spunea ca din denumirea firmei sa se vada ce obiect de activitate are. Acum, daca tot e patron, de ce sa mai mearga la servici? Ii er rusine de colegi. Un patron se imbraca elegant, la costum, are masina, sofer. Cum era sa mearga la serviciu, la atelier in costum. Asa ca se duse la director in audienta si isi lasa demisia.
– Dar unde mergi Nicule? il intrba directorul, gandindu-se ca poate si-a gasit o slujba mai buna ori mai bine platita.
– Nicaieri. M-am facut patron.
Directorul, un barbat la vreo 60 de ani isi dadu jos ochelarii de pe nas si se uita la el sa vada daca glumeste. Era serios.
– Nicule, esti patron? Felicitari. Se ridica si ii stranse mana, ca intre sefi, cu un zambet prietenesc pe fata. Si ce o sa faca firma ta?
– M-am gandit sa ma ocup de constructii.
– Foarte bine. Dar tu te pricepi la constructii?
– Da. Am cat de cat o idee.
– Atunci, succes!
Si Nicu pleca din fabrica, incarcat de mandrie, cu actele firmei puse frumos in mapa. Daca tot e liber, hai sa se apuce de organizare. Intai isi citi documentele, cateva zile. Apoi, gandi ca are nevoie de ceva scule si materiale, de o masina si de bani. Bani. Dar de unde? Ei nu aveau nici o economie iar imprumut nu avea de la cine lua. Auzise el ca la banca se dau credite. Poti gira cu casa, cu mobila ori cu niste cunoscuti. Asa ca incepu iar drumuri sa isi ia credit si parca banca abia astepta sa ii dea bani. Isi lua acolo un credit de 200.000 de lei, bani de 5 Dacii. Isi cumpara una si isi angaja sofer, ca el nu avea permis. “Si apoi, eu sunt patron, cum sa conduc masina?” Acum le avea toate pregatite incepu sa isi caute de lucru. Dar el om cu bani. Nu vrea orice maruntis. O scoala de zugravit, o fabrica din astea. Lucruri mari. Mai stie el firme de constructii in oras si numai lucrari mai au. Asa ca nici el nu se incurca prin maruntisuri desi cativa cunoscuti il solicitara pentru cat o casa, pentru zugravit, pentru cate un gard. Nu, el nu poate accepta. Asta ii scade lui reputatia. Cum il va pune cineva sa faca o scoala daca ar sti ca el a turnat un gard? Se mai inteersa el incoace-incolo, dar asa repede nu se putea. Avea doar promisiuni pentru anul urmator desi nimeni nu stie de unde veneau acele promisiuni. Ca sa ii treaca vremea pana in primavara, se gandi ca ar fi bine sa faca niste bani, cu diverse produse aduse din pietele din Ungaria. Asa ca incepu sa treaca granita la unguri si sa vina cu tot felul de produse. Casa lor era un du-te vino. Mereu venau vecine, cunostinte, cunostinte de ale vecinelor si cunostinte de ale cunostinelor sa cumpere de la ei, marfa ungureasca la cel mai bun pret din oras. Si cum sa nu fie cand Nicu vindea la acelasi pret la care cumparase din Ungaria. Nu poate face profit cerand un pret mai mare. Doar el nu era bisnitar sa se imbogateasca pe spatele cuiva. El nu e bisnitar. Apoi vazu ca schimbul valutar e in floare se apuca si de asta. Cumpara valuta de la valutistii de pe strada si o vindea in vama la un pret mai mic. Sa se poata bucura cei care faceau schimb.
– Domnul Nicu, de ce vindeti valuta mai ieftin? intreba intr-o zi, soferul suprins si el de usurinta cu care seful sau isi risipea banii.
– Lasa mai, ce stii tu? Eu nu sunt bisnitar si nici valutist. Sunt om cinstit si nu fac specula. Cunoscutii au inteles repede ca Nicu nu face afaceri bune pentru el si incepura sa zambeasca ironic, sa isi dea coate. Apoi veni anul urmator si inflatia exploda. Banii s-au demonetizat si preturile au crescut peste noapte cu pana 200 la suta. Cei care aveau rate la banci au fost si ei distrusi de cresterea uluitoare a ratelor si a dobanzilor. De unde sa plateasca bietii oameni? Multi si-au pierdut apartamentele, masinile tot ce putea fi vandut ca sa acopere datoriile. Nicu si-a epuizat banii de la banca, in cele din urma, ca sa isi achite creditul si-a vandut apartamentul si s-a mutat intr-unul mai mic. Si-a lichidat si afacerea si s-a intors la fabrica, acolo unde el stiuse sa lucreze, ca era muncitor priceput.
– Ce faci Nicule, unde te grabesti? Il intreba un vecin vazandu-l cum pleaca in graba, iesind din scara blocului.
– Ma duc la un cunoscut sa ii fac un cotet la porci.
– Pai, nu mai esti patron?
– Am fost patron dar am inchis firma. Nu mergea! Mi-am dorit atat de mult sa fiu patron dar acum sa nu mai aud.
– Stii cum se spune…ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample!

Alte povestiri pe aceeas tema gasiti in tabelul de la Psi
Motanul pandalie scorpio Roxana

luxul a intrat in criza


Citesc mica publicitate pe site-ul ziarului Piata de la A la Z si dau peste acest anunt postat la rubrica de locuri de munca.E chiar interesanta piata muncii.Vad ca a avut deja 2100 de vizualizari in doar doua zile. Cred ca e cerere mare pe piata iar autorul va avea de unde sa faca o selectie serioasa. Ma intreb in ce consta examenul de verificare a cunostintelor si abilitatilor? Sau mai bine nu ma intreb. Nu cred ca vreau sa stiu. Anuntul mi-a amintit de discutia a doua personaje, doi asociati intr-o firma. Unul dintre ei, mai pampalau si neatragator nu reusea sa isi gaseasca o femeie. Celalat i-a sarit in ajutor si a dat anunt ca angajeaza secretara, iar angajata, trebuia sa accepte sa se culce cu asociatul, poate cu asociatii.

angajez secretara

Ofer loc de munca loc de munca in altele, salar 400 EUR. Profilul: sex feminin, 30 ani. Educatie amanta de lux, sincer sa fiu. Experienta: studii superioare. Avantaje; bani, cadouri, concedii in statiuni din strainate etc.

Judet: Cluj
Oras: Cluj-Napoca
Email: vmoldovan74@yahoo.com
Telefon: ooooooooooooooooo

Vizualizat: 2100
Modificat: 0
Comentarii: 0
Data: 09-01-2011, 15:48”

Nu ma mai suprinde. Poate doar faptul ca, desi nu sunt cunoscatoare in domeniu, “remuneratia dupa buget” a unei amante de lux a scazut alarmant la doar 400 euro pe luna !!! Nu am inteles daca e vorba de venitul brut sau net. In ce-l priveste de ispititorul personaj care a postat anuntul, ma intreb, – nu ma pot abtine- cate concedii pe an va face in strainatate? Si daca falimenteaza cumva in perioada in care el face testarile si selectia de personal? Sigur ca mai am multe intrebari si indoieli. Fetele care vor raspunde anutului vor avea si ele? Ori poate ca sunt mai realiste, mai pragmatice si vor avea o negociere la sange cu „patronul”.  Editia scrisa a acelauasi ziar, descoperind o nisa de piata, la rubrica de servicii, masaje erotice, are sute de anunturi cu fete gata sa ofere… masaje sau poate altceva. Cu poze, fara poze, servicii ieftine la doar 80-1000 de lei pe sedinta.

Am fost patron


Prin ’91, au inceput sa se constituie primele firme private si sa inceapa, obscur, timid si neexperimentat, sa se formeze un mediu de afaceri. Au fost multe lucruri care erau in trend, pe vremea aceea. Unul dintre ele era sa iti faci firma. Fiecare, care credea ca, daca are cat de cat habar despre afaceri, si-a tras o firma, si cu doasrul subsuoara, a devenit „patron”, ceea ce arata cunoscutilor ca evoluase cu o treapta. Proaspat demisionar, terminand de privit, dupa cateva zile, documentele constitutive ale firmei, intreprinzatorul trebuia sa faca ceva, practic. Ca sa incepi o afacere iti trebuie un capital, o idee, buna organizare si profesionalism. Daca aveai toate acestea reuseai in orice domeniu. Piata era goala si oamenii ar fi cumparat orice. De aceea multi care au inceput  atunci, azi sunt prosperi oameni de afaceri. Costica, e maistru in constructii. Si e foarte priceput la ceea ce are de facut. La firma la care lucrase pana atunci, castiga destul de bine. Dar cand se poate si mai bine, de ce sa te multumesti cu putin? Si-a facut si el o firma. Stia el ceva, ca are nevoie de capital. Cum nu avea bani, decat apartamentul si masina, s-a dus la banca, si in cateva zile a obtinut un credit cu dobanda mica. O suma destul de buna. Isi putea cumpara pe banii aceia vreo 5 Dacii. Doar girase cu casa. Acum avea si banii, si actele de firma, masina, ce ii mai lipsea? Cum el e patron, si-a angajat un sofer. Si i s-a parut o decizie buna. Cum adica, el, patronul sa conduca masina? Sunt altii platiti sa o faca. Buuun! Acum afacerea. El se pricepe la constructii. Deci a inceput sa isi caute lucrari. Insa cum se apropia iarna, lucrari nu s-au prea ivit. Doar cate una-doua la locuinte private, iar el aspira la altceva, o scoala, o fabrica, o institutie. Nu se incurca cu maruntisuri. Pentru lucrarile mari, avea ceva „promisiuni”. Pana in primavara, ca sa ii mai treaca timpul, a inceput sa faca comert, cu produse cumparate din pietele unguresti.  Dar el nu e bisnitar. E un om serios, cinstit. Nu poate face profit cerand un pret mai mare de la altii. Cumpara produse de peste granita si le vindea aici cu aproape acelasi pret. Mai mult. Cumpara valuta scump, de la valutistii din oras si o vinde ieftin, in granita. Sa se bucure cei care faceau schimb, ca el nu e bisnitar. Arunca cu bani in stanga si in dreapta, in zambetul de dispret al prietenilor si fostilor colegi. Anul urmator, in primavara, a fost o perioada in care inflatia a spulberat tot ce insemna finante si tranzactii. Preturile au crescut cu peste 200 la suta. La fel, creditele si dobanzile, au devenit insuportabile. Costica, si-a epuizat banii. Pana la urma a trebuit sa isi vanda casa si sa plateasca banca. Nu a avut de ales. Si-a lichidat si „afacerea”. Nu mergea, zice el cunoscutilor. Si s-a intors la firma de la care plecase. Fara sofer, fara casa, fara masina, fara bani dar impacat cu gandul zicand oricui il intreba: ” am fost patron”. Azi e vineri si se grabeste sa ajunga la gospodaria unui taran, sa ii repare acoperisul unui cotet de porci. E si asta o afacere!