Arhive blog

Fantezie in violet


Barbatul privea usa metalica a apartamentului incercand sa gandeasca, sa isi imagineze ce se ascundea dincolo, si sa perceapa, cu toate simturile, parfumuri, mirosuri,sunete. Nimic. Parca avea in fata un zid. Pe casa scarii nici tipenie de om. Batraneii care vor fi locuind, cu siguranta ca stau ascunsi la umbra toropiti de caldura verii ori bantuie prin oras plimbandu-se cu autobuzul, profitand de gratuitatile oferite de primarie. Nimeni nu mai sta la panda cu ochiul pe vizor. Barbatul, un tanar in jur de 35-38 de ani se mai analiza inca o data, isi studie cu grija tinuta sa nu aiba scame, isi privi pantofii sport din piele gri, isi verifica bratara de la mana, din aur masiv, sa stea in pozitia preferata. Cu un ultim gest de retus, isi trecu degetele prin parul saten deschis. Apasa pe butonul soneriei si melodia ei suna in triluri, spargand in fragmente de cristal, tacerea amiezii. Dincolo de usa, auzi pasi apropiinduse fosnind. O tanara bruneta, mladioasa, ii deschise studiindu-l cu o privire indrazeata, aproape sfredelitoare. Se fastaci putin, suprins de atitudinea ei directa incat isi simti mainile umede de transpiratie.
– Buna ziua! Poftiti! Sunteti domnul care ati sunat dimineata?
– Da. Am crezut ca am nimerit gresit.
– Nu. Cu mine ati vorbit.
Barbatul o studie atent. Halatul din matase, in nuante de violet cu care ea era imbracata, ii ascundea liniile trupului, ca o fina tesatura aruncata peste o amfora. Parul i se revarsa pe spate, intr-un contrast placut. Ii vazu degetele lungi si delicate, cu unghii colorate intr-un roz viu, inspirand senzualitate. Era desculta si picioarele ii erau afundate in covorul albastru, gros. Fiecare miscare a ei lasa sa strabata cate o adiere fina, de flori de liliac, parfumul ei preferat, probabil.
– Mi-ati pregatit ce am discutat?
– Da. Am aici un pachet. Poftiti inauntru, il invta ea. Ii intinde o cutie gri, legata cu o funda violet.
Tanarul o deschide, se uita inauntru si se apropie cu obrazul de continutul cutiei incercand parca sa inspire parfumul ce venea din cutie. Apoi accepta sa fie servit cu o cafea si pana cand ea fu gata, admira incaperea in care fusese invitat. Un living mare, cu o canapea de piele, o biblioteca in care erau expuse cateva bibelouri si tot pe atatea carti, doua fotolii si o masuta pe care era aruncat ziarul Piata de la a la z, o publicatie ce contine doar anunturi de mica publicitate. Draperia inchisa pe jumatate punea in penumbra intreaga incapere iar copacii din fata ferestei imprastiau lumini si umbre verzi. Primi cafeaua fierbinte si in asteptare intreba despre costul pachetului.
– A, nu costa nimic. E cadou, spuse ea, incercand sa citeasca ceva de pe expresia fetei lui. Nu vedea nimic doar un usor zambet destins, poate chiar de circumstanta. Am insa o petentie, continua ea, netulburata. De o vreme sunt singura si as vrea sa simt atingerea mainii unui barbat. E singurul pret pe care vi-l cer.
Din nou fu luat prin suprindere. Cu miscari lente si sigure intinse mana spre ea si dadu deoparte halatul, dezvelindu-i intai un picior. O studie si ea se lasa studiata sin timp ce el, cu vaful degetului aratator desena o linie ascendenta de la genunche in sus. Se dezbracara incet, ca intr-o continua prospectare. ea observa ca el nu poarta lenjerie. El o lasa sa isi scoata incet chilotii din dantela roz, apoi ii ceru.
– Te deranjeaza daca ii imbrac? Oricum nu ii mai porti.
Ea incuviinteaza tacut, dand din cap si asteapta, pandind plina de curiozitate miscarile lui. Dorintele ei vibraeaza puternic incercand sa anticipeze clipa si urmatoarea miscare. Facura dragoste cu pasiune, fara inhibitii , ca intre doi vechi amanti. Timpul, cu minute si ore, se topise in asfintit, in luminile rosiatice, stinse incet de umbrele inserarii. Prin perdeaua trasa, se zaresc stelele cum incep sa strapunga panza albastra a cerului. El iese din baie, mirosind proaspat si se pregateste de plecare. Ia cutia gri, legata cu funda aceea violet, de pe masuta din sufragerie si se indreapta spre usa.
– Daca mai doresti iti mai pot pregati un nou pachet.
– Saptamana viitoare.
– Atunci suna-ma marti. La aceeasi ora. Ma bucur ca am citit anuntul tau.
El surase si confirma. Pleca, fara sa intoarca privirea. Ea aprinse lampa si se aseza in fotoliu savurand o tigara. Arunca o privire peste ziarul deschis la mica publicitate si vazu anuntul pe care il incercuise ieri, cu un marker negru:” cumpar chiloti de dama, folositi”. Asta purta el in cutia aceea, in drumul spre casa si o amintire de seara in matase violeta.

matusa din America


Anca, a primit cu bucurie de sarbatori, prin posta, pachetul de la unchiul George, fratele mai mic al tatalui ei. Unchiul George, e stabilit in America, de mai multi ani si locuieste la Chicago. Inainte de ’89, pachetele din America erau o adevarata mina de aur, imbracaminte, parfumuri, electronice, cafea, tigari. Cam tot ce nu se gasea pe vremea aceea. Au fost vremuri grele pentru multi, dar cadourile unchiului au ajutat-o foarte mult. Acum, le primeste in virtutea obisnuintei si a dorului pe care rudele sale il au fata de cei ramasi acasa.  Anca se bucura de daruri, chiar daca acum are posibilitatea sa isi cumpere tot ce doreste. Parca atunci cand le primesti in dar, cu inima deschisa inseamna mai mult decat le-ai lua din magazin.  In pachetul de Craciun, pe langa parfumuri si alte maruntisuri, a primit o cutiuta aurie, din metal. Fara instructiuni sau eticheta. “Sigur sunt condimente ori concentrat de supa, dupa miros”si-a zis si a pus-o in bucatarie, zambind. Matusa se mai gandeste la ea si la faptul ca isi petrece zilnic cateva ore prin bucatarie. L-a si folosit la gatit desi nu a sesizat vreo aroma aparte. Cine stie, matusa o fi avand un mod aparte de a gati cu ele. Astepta sa ajunga scrisoarea, care sigur se ratacise pe undeva. In ultimele zile, in forfota sarbatorilor, Anca se gandeste la Craciunul din copilarie. Matusa, e foarte haioasa si face mereu glume. Chiar a facut prajitura ei preferata, cu mar si scortisoara, incat cateva zile, parca prin toata casa, plutea aceasta aroma exotica. Dupa o saptamana, postasul cel nou, aduce scrisoarea, care ajunsese la cineva dintr-un alt cartier. Unchiul e un batranel simpatic, tipul de bunic pe care si-l doreste fiecare. Doar ai lui isi mai amintesc de caracterul lui indraznet si excentric. Faptul ca nu vrea sa foloseasca internetul le cam limiteaza modul de comunicare. Ori poate ca, incearca intr-un mod discret, sa nu se implice in viata nimanui si sa nu ii fca pe altii responsabili de el. Mereu i-a placut sa se descurce singur si sa isi rezolve situatiile de viata. In schimb, ii place sa scrie scrisori si felicitari. Era in plic si o felicitare frumoasa, cu Mos Craciun impartind cadouri langa brad. Anca citeste scrisoarea. “Dragii mei, m-as bucura sa stiu ca v-au incantat cadourile. Sunteti singurii pe care ii mai am. Trebuie sa va dau o veste trista. Craciunul acesta va fi umbrit de vestea ca matusa voastra, iubita mea sotie s-a stins. Sunt foarte trist si ma simt foarte singur. In pachetul pe care vi l-am trimis, a pus si o mana din cenusa ei, sa o pastrati ca amintire…..”. Anca s-a facut galbena. Camera i se parea stramta si inundata de un val de caldura. Transpira brusc. A mancat-o pe matusa…a pus-o in supa si in gulas iar apoi intre condimentele din bucatarie. Tot timpul a fost acolo cu ea iar acum calatoreste undeva prin canalizarea orasului. Nu mai poate gandi. Ii intinde sotului scrisoarea. Acesta se schimba si el la fata. Ironia sortii. In cele din urma matusa s-a intors acasa chiar daca nu in modul cel mai uzual. Luni de zile, a simtit discret, ca un fluid aroma de mar si scortisoara. Nu a putut sa ii spuna unchiului George ce s-a intamplat. I-a spus doar atat:” Matusa s-a intors in oras!”