Arhive blog

romanii din america


Romanii care aleg sa emigreze in America, o fac de cele mai multe ori, in situatiile in care in tara, au ajuns la limita. La limita dintre viata si moarte. Unii sunt in punctul in care au de ales intre a sinucide, din cauza greutatilor sau a emigra, pentru a-si rezolva problemele. Chiar daca asta inseamna a ajunge intr-o alta lume, in care ar fi departe de casa, de cei dragi, de cunoscuti. Si una dintre cele mai cumplite drame pe care le poate trai un roman plecat din tara este singuratatea strainatatii. Se adapteaza in cele din urma la conditiile de acolo, iar cand se intorc acasa, dupa un numar de ani, lucrurile par atat de schimbate decat erau cand a plecat, incat nici aici nu-si mai gaseste locul. Povestile lor sunt uluitoare. Toate au la baza saracia si problemele financiare. La acesti romani ma refer, pentru ca sunt multi altii, care se duc in America pentru a se afirma profesional, ori la rude sau cunoscuti. Dar absolut toti, au in comun, dorinta de a le fi mai bine si regretul pentru neimplinirile din tara. Costica e din Galati. Are 44 de ani si e in America de 4 ani. Are acasa o familie numeroasa. O nevasta, 4 copii si doi parinti. Locuiau toti in aceeasi garsoniera de 30 de metri patrati. Oricat se straduia, nu mai putea face fata cheltuielilor. Isi aminteste cum s-a dus la ambasada sa ceara viza, imbracat cu hainele unui cunoscut, si avand in mana o servieta diplomat.  A pretins ca are o afacere si ca vrea sa plece in state doar ca sa stea 3 zile, cu unchiul sau care e pe moarte. Nu avea nici o afacere, ba chiar a falsificat ceva documente ca sa poate obtine viza si si-a facut rost de o stampila. Ar fi spus si ar fi facut orice ca sa poata pleca. A fost norocos. In 4 ani a trimis bani acasa, si si-a cumparat doua apartamente ca sa poata locui parintii si nevasta cu copii. Si ii intretinea din munca de acolo.

Mihai, e dintr-o comuna de langa Cluj. El avusese o afacere cu care a dat chix. Imprumutase bani cu dobanda pe care nu i-a mai putut plati. Era urmarit de creditori si ajusese in ultimul hal de disperare si de spaima. Pentru el a fost ultima solutie, dar salvatoare. Cand toti credeau ca a fugit din tara, ca sa scape de datorii, el a inceput sa trimita bani, si in 2 ani a platit cele 500 de milioane pe care le datora creditorilor.

Ionut, fusese profesor de limba engleza. A reusit sa predea intr-un liceu vreo 3 ani, si pentru ca nu-si putea face o situatie iar familia lui, niste oameni simpli de la tara, nu aveau surse de venit s-a hotarat sa plece. S-a intors dupa doi ani ani, cu intentia sa se casatoreasca. Cand a ajuns in tara, iubita lui i-a lasat o scrisoare in care ii explica faptul ca ea, s-a dus in Italia la munca si acolo si-a gasit un italian cu care se va marita. Banii castigati in America a incercat Ionut sa ii investeasca intr-o afacere, dar cum aici statul nu te ajuta cu nimic, ba te jupoaie de bani, iar partenerii de afaceri nu sunt seriosi de multe ori, s-a saturat. Cu mare greu, a reusit sa plece iar, dupa o calatorie cu peripetii prin Mexic. Fiecare poveste de viata a emigrantilor, e unica si spectaculoasa si poate constitui subiectului unui roman.

Comunitatea romaneasca din suburbiile orasului Miami- Florida este numeroasa. In oraselul numit Hollywood, ( a nu se confunda cu cel de langa los Angeles), populatia romaneasca este numeroasa. Din cei 300000 de locuitori, cam 50000 sunt romani. Auzi in multe locuri vorbindu-se romaneste. Exista avocati specializati pe problemele comunitatii romanesti.

Pe cei trei tineri de care va vorbeam, viata sau destinul, a facut sa se intalneasca si sa lucreze la aceeasi firma de constructii. Munca istovitoare, in temperaturi ce depasesc frecvent 40 de grade. Pe toti, se vede oboseala muncilor grele. Dar se bucurau cel putin, ca au gasit de lucru, ca patronul ii plateste corect si ca nu ii da afara la sfarsitul lunii fara nici un ban, cum fac altii, profitand de faptul ca majoritatea imigrantilor lucreaza ilegal. Baietii, abia asteapta sa vina duminica sa se relaxeze, sa isi spele si sa gateasca.In restul saptamanii nu aveau timp. Pleaca dimineata si se intorc seara, atat de obositi, incat abia mai au putere sa se spele si sa se urce in pat. Dar sambata si duminica sunt sfinte. Sunt zilele in care trebuie sa se odihneasca si sa isi lase organismul sa se refaca. Uneori mai ies pe plaja sau la Pub. Dar niciunul nu se indura sa cheltuie, nesabuit, banii castigati cu atat greutate. Chiar vazusera pe colegii lor, impingand la extrem ideea de a face economii. Unul mananca zilnic numai paine cu margarina sau cu mustar. Altul, fura pachetul cu mancare al colegilor, pana cand cineva s-a prins si i-a pregatit un sandwich cu mancare pentru caini. Totusi, Mihai se gandi ca trebuie ca lucrurile sa fie facute cu demnitate. Nu poti sa te cobori atat de jos. Si apoi, ca sa rezisti efortului zilnic, umezelii si temperaturii ridicate, trebuie sa te hranesti decent, altfel risti sa te imbolnavesti si sa pierzi mult mai mult cu vizite la medic, medicamente si zile de lucru lipsa, neplatite, la serviciu.

Baietii locuiesc in aceeasi casa. Casa destinelor romanesti. Fiecare are camera lui, dar gatesc impreuna. Si-au terminat programul administrativ si asteptau sa se faca ora 6 dupa amiaza, ca sa poata iesi la plaja. Au tuns chiar si bucatica de gazon. Iarba care creste in 3 zile din cauza umiditatii, pana la genunchi, poate fi locul bun de ascunzis al diferitelor taratoare exotice. Si pe langa riscul acesta, te mai trezesti si cu o amenda zdravana de la Primarie. In timpul zilei, era imposibil sa te gandesti sa stai la soare. In casa, functiona aparatul de aerul conditionat. Nu simteai caldura ucigatoare, dar afara simteai ca te doare pielea din cauza temperaturii.

Cei trei, s-au urcat in masina. Au pornit-o catre ocean, incercand sa isi aminteasca senzatia apei racoroase, a mirosului marin.

– Vezi ca trebuie ca oprim la gas station zise Mihai catre Ionut, care e soferul din dupa amiaza aceea. Trebuie sa bagam niste gas.

Mihai incepuse sa foloseasca uzual multe cuvinte englezesti, asa cum mai auzise el pe ungurii din satele transilvanene, vorbind jumatate ungureste, jumatate romaneste. Parca o si vede pe tanti Mari, zicandu-i barbatului ei. “ Te. Odide funia ce lunga din gura podului”.

Baietii se amuzau, spuneau bancuri romanesti. Fiecare venise de acasa cu o colectie intreaga de bancuri. Masina trase in pompa. In fata, un harb de masina, care abia se tine a pe olalta. O vechitura de pe care curgea rugina. Langa ea, mesterea ceva la busonul de la rezervon un negru. Era un tip subtirel, inalt  si avea trasaturi frumoase. Romanii din masina nu mai aveau rabdare.

– Mai sa fie! Ce tot face cioroiu asta acolo? Hai mai, uite cat stam aici!

Geamurile masinii erau coborate, asa ca negru putea auzi ce spuneau barbatii. Se intoarse catre ei, foarte ofensat.

–         Atentie! Cioru stie romaneste! Rusine la voi!

Romanii izbucnira in ras. Bravo. Pai daca cioru stie romaneste au incurcat-o. Cu siguranta ca a studiat la ceva facultati din Romania si a ajuns aici I cele din urma. S-a zbatut si el, pe lumea aceasta. Si ca sa vezi, cata lumea stie limba romana in America! Te pomenesti ca in viitor va deveni o limba inernationala. Romanii iesira din pompa fara sa alimenteze si fara sa astepte ca negrul indignat sa isi termine de reparat harbul. Daca mai stau mult se insereaza si vor face plaja la miezul noptii. De departe, de pe highway, se vedea oceanul si soarele spre asfintit. O priveliste sublima si un aer sarat, aspru si umed. Aerul si viata Americii.