Arhive blog

E muzica in Cafenea- Selda Bağcan


A fost liniste o vreme, in Cafeneaua. Lucrurile in Turcia nu s-au linistit si lumea Button CTpriveste cu ingrijorare spre Orient. A fost semnalul ca acolo, viata clocoteste si ca oamenii sunt pregatiti pentru altceva. In seara aceasta va invit sa ascultati o piesa frumoasa, in Cafeneaua turceasca. E seara iar muzica aceasta patrunde bland, ca o poveste a povestilor de viata, un dar pentru memoria celui care a fost Ahmet Kaya. Cafeneaua Turceasca va asteapta cu o atmosfera placuta si parfum de orient, pentru o cafea, un nectar de fructe, un ceai si dulciuri delicate servite in cupe de arama.

Reclame

E muzica in Cafenea si un invitat


Dupa o pauza nedorita, Cafeneaua se redeschide, in acorduri cunoscute si aburi de cafea,Button CT printre rotocoale de fum si glumele invitatilor, gata de povestiri de viata ori amintindu-si cu drag de tara natala.
Asa ca azi, va astept in Cafeneaua turceasca, cu un invitat special. Serdar Ortaç , un cantaret turc, de muzica pop, care a reusit de mai bine de 10 ani sa faca sa vibreze inimile fanilor. Puteti rezista ispitei, ca sa il citez pe cantaret, de a asculta o piesa mai putin cunocuta la noi dar indragita la ei? Chiar daca piesa e din registrul muzicii pop, cred ca o sa va placa, pentru ca, nu ma pot gandi la o tara, privind-o punctul ci panoramic, cu trecut, prezent si viitor.

Stadionul femeilor-50.000 de suportere la un meci al favoritei Fenerbahce


Va invit in Cafenaua turceasca sa urmariti Button CTun videoclip cu Tarkan, un cantaret de muzica pop, cunoscut deja. Si v-am mai pregatit o supriza. Un stadion unde , la unele meciuri, doar femeile si copii au acces. Vreti sa vedeti cum arata un meci la care participa 50.000 de suportere? Cafeneaua turceasca va asteapta.

Invitație în Orient


Turkish Coffee Shop - banner copy

Dragi prieteni, dacă sunteți in căutare de ceva special, vă invit la Cafeneaua Turcească, începând de vineri. Vă ofer clipe de exotism, dezvăluindu-vă o lume interesantă și fascinantă, plină de culoare, de farmec și istorie. Vreau să v-o prezint și vouă, așa cum am cunoscut-o eu, cu sufletul și cu mintea. Cafeneaua Turcească, nu e un loc al viciului ci al visării și al lecturii. O viață puțin cunoscută se deschide dincolo de poarta ei. Intrați doar pentru a contempla. Nu trebuie să faceți comentarii decât dacă doriți. Avem Khave, cu aromă turcească, seftali de caise ori suc de rodie. Așezați-vă comod la o masă imbrăcată în catifea verde, și savurând o cafea lăsați-vă furați de atmosfera și de acordurile orientale. Dacă v-a fascinat lumea aceasta și aveți postări pe care vreți să le impărtășiți, noi le găzduim cu plăcere. Cafeneaua Turcească are de azi blogul ei.

Dansand prin istorie


Marele vizir iesi dupa ce ii aduse sultanului ultimele vesti. Ingrijorarea i se citea acestuia pe chip, ca o umbra. Privirile sale verzi, doua luciri taioase sub o frunte inalta si fina, ramasesera pironite pe fereastra in ogiva, ce se deschidea catre un peisaj maret. Muntii din zare, se profilau rosietici in lumina asfintitului. Isi mangaie usor barba scurta si rara. Avea nevoie de o noapte intreaga sa mediteze daca va porni razboiul ori nu. Porunci sa i se aduca ceai si fructe.
– Sa vina si dansatoarele!
Muzica il va linisti iar dansul il va trage cu gandurile in alta parte incat, la noapte, cand stelele vor scanteia pe cer si luna in crestere se va reflecta in apele rosiatice are fluviului, ca o lama de aur, va avea mintea limpede sa scoata la iveala cele mai bune hotarari. Auzi fosnet de matasuri si clinchete de bratari.Isi dezlipi privirea de la fereastra, dansul incepu si acordurile flautului si ale sazului inundara incaperea cu vibratii ce iti faceau sufletul sa tremure.

Ochii negri de acasa


CIMG5105-1Parca masinuta, un Opel negru, vijelios, in fata cafenelei de parca s-ar fi grabit sa nu intarzie. Nu avea unde. Acasa nu il astepta nimic, nu avea pe nimeni aici. Doar sperante fluturandu-i in suflet. Are zambetul larg si deschis al omului cu ganduri curate. Sta la volan. A oprit motorul si continua sa vorbeasca la telefon. Zambeste, rade, ii vezi fericirea pe fata. Coboara in cele din urma inchizand in telefon cuvintele de ramas bun, catre necunoscuta de la celalalt capat al firului. Din doi pasi, strabatu portiunea de terasa din fata cafenelei. Intotdeauna isi facea apartitia ca un tzunami. Se opreste brusc, cu efect, in usa si aruncand o privire cuprinzatoare, ii saluta pe toti cei prezenti, cu o voce tanara si puternica, auzita sigur in toate apartamentele cartierului.
– Salam aleycum, Alah!
Zambi, isi duse mana la inima si apoi intra sa dea mana cu fiecare dintre clienti, devenit deja prieten de cafenea si obisnuit al localului. Memet e tanar. Parul negru corb pana pe umeri, lasa sa se vada doar ici colo cate un fir argintiu. Mai are vreme sa albeasca. Are doar 30 de ani. E plin de energie. Parca da in clocot. Cand este el prezent, intreaga suflare a cafenelei se anima. El singur face cat un stadion de turci la un loc. Cand este meci de fotbal, sta langa televizor, atent, striga, vocifereaza, da din picioare gata sa marcheze el in locul jucatorilor de pe teren. Rade, uneori danseaza cativa pasi din piesele lui preferate, ridicadu-se brusc de la masa de joc si apoi intorcandu-se sa continue. Canta, Karadi Kaslari, o meloie trista despre o fata cu ochi negri din trecutul sau, probabil. Fata lui frumoasa lasa sa se vada o anume eleganta si rafinament. Ochii ii sunt negri, umezi si incinsi, cu sprancene frumos arcuite. L-ai putea banui ca a trecut pe acolo o mana de cosmeticiana. El e insa natural. Poarta blugi si o bluza mulata. Peste ea un pulover gri. Usor, in urma, simti un parfum fin, plutind ca o adiere de perdea. Se intoarse de la serviciu. Are un mic business. O frizerie intr-un orasel apropiat. Nu castiga mult, dar suficient cat sa traiasca decent, linistit si fara stresul comenzilor unui sef. Nu vorbeste despre viata lui. Sunt episoade pe care vrea sa le uite. Nici despre cum a ajuns in Germania, dupa ce s-a imbarcat din Istambul, pe o nava ce calatorea spre Danemarka. I-a fost de ajuns ca a trait experientele acestea. Pe atunci avea doar 20 de ani, era mai energic, divortase recent de fata pe care i-o alesese familia. Avusese si ceva probleme cu politia pentru un scandal pe stadion. Viata lui de aici trebuia sa fie una noua, sa ii linisteasca vulcanul din suflet. I l-a mai linistit. Greutatile de inceput, statutul de emigrant, senzatia ca nicaieri nu esti in locul tau l-au mai inmuiat putin. E trist ca nu isi gaseste o fata potrivita pentru el. Dar are sperante. Cauta. Se intoarce spre bar si striga din fundul salii.
CIMG5137-1
– Wo is mine cay? Unde e ceaiul meu? Parca dinainte de a sosi, ceaiul lui trebuie sa fie pregatit, exact asa cum ii place lui, negru-rosiatic, sa nu poata citi prin paharul de sticla, si cu patru cubulete de zahar. Isi ia ceaiul si da cu ochii de Ahmet care citeste ziarul.
– Salut, frate! Ce faci?
– Bine multumesc. Citesc putin.
– Asculti muzica? Telefonul lui Ahmet, conectat la internet reda de pe youtube o piesa trista. ”Bir Selam Sal Sabah Olsu” , ”Intr-o marti de dimineata” Frumoasa piesa, spune Memet. Se aseza langa el. Ahmet ii insinse mana.
– Viel gluck zum Geburtstag, Memet! La multi ani si mult noroc de ziua ta!
Memet il privi contrariat. Se uita in jur sa vada ce se intampla. Lumea isi vedea linistita de joc.
– De unde stii Ahmet ca e ziua mea? Cine ti-a spus? Nimeni nu stie aici cand e ziua mea, d-apoi sa imi ureze La multi ani! Dupa 10 ani, esti primul care ma felicita cu ele ocazia asta.
– Ei, cineva. O zana buna. Important este ca urarea a venit, chiar si acum.
– Ahmet, ce bei? Trebuie sa te servesc cu ceva.
– Nimic. Multumesc. Am deja un Ayran, iaurt cu apa minerala.
– Totusi, ceva de la mine. Un ceai, un nectar de caise?
– Atunci, sa fie un ceai!
Stateau amandoi la masa, impartasind discutia despre neimplinirile lor, despre dorul de casa, despre viata din Turcia si fostele neveste.
– Ahmet, eu am mai fost insurat. Dar oricate femei am intalnit, niciuna nu e ca fosta mea nevasta. Imi pare rau ca am divortat. Stiu ca eu sunt de vina. Am gura mare si ne certam amandoi. Nu sunt rau. Sunt eu zgomotos dar am sufletul cald si moale, ca bumbacul. I-am scris anul trecut si am vrut sa ma intorc la ea. Acum nici nu mai vrea sa auda. Nu stiu ce o fi fost in capul meu. Dar tu? Tu de ce esti inca singur? Ai fost insurat?
– Da. Dar am divortat si ea la scurt timp a murit. A fost injunghiata de unul dintre multii ei parteneri. O averizasem cu cateva luni inainte de parca aveam un presentiment. Imi pare atat de rau ca nu am putut face nimic. A fost o femeie frumoasa si am iubit-o foarte mult. Mda. Asta e viata. Trista.
– Lasa, Ahmet. Vorba cantecului, Maine poate o sa fie mai bine. Il batu prieteneste pe umar si se muta pe un fotoliu inalt si rosu, langa aparatele de jocuri. Nu era impatimit al jocurilor. Il saluta pe Zafer, apoi il cuprinse cu bratul dupa gat. Cum Zafer, un tanar de varsta lui, insurat dar trist de viata aleasa de familie pentru el, nu protesta, il scutura si il trase de pe scaun silindu-l sa se apere si sa se ridice de pe scaunul sau.