Arhive blog

Duzina de cuvinte. Un cuplu de invidiat


Nu a fost niciodata interesata de felul in care era perceputa de cei din jur. Era o tanara inalta si frumoasa, cu parul lung, negru in care lumina se juca aruncand reflexe albastrui. O admiram de cate ori trecea pe sub balconul meu, insotita de sotul ei de atunci, fostul meu coleg de liceu. Era eleganta si stilata, imbracata cu bun gust. Nu pot sa spun ca mi-as fi dorit sa fiu bruneta vreodata, dar ei ii statea foarte bine. Contrastul  cu tenul sau aproape alb si ochii negri, ii dadeau o nota enigmatica. Fara sa vrea, atragea privirile celor din jur. Sotul ei era unul dintre cei mai invidiati barbati, in acel moment. S-au casatorit tineri. Ea avea doar 18 ani si deja aveau un bebelus. Pentru cunoscuti, erau un cuplu de invidiat desi ea nu punea pret pe cuvintele acestea. Se iubeau si atat. Veneau uneori la noi, la televizor. Erau tineri, si imediat dupa ’89 era greu sa devii proprietarul unui televizor. Iar ei erau abia la inceput. Se inscrisesera pe listele de la magazinul de electrice iar acum asteptau sa le vina randul. Stateau in biblioteca, acolo unde aveam televizor si noi ne vedeam de ale noastre. Parca o aud si acum cum emotionata, chiar si de desenele animate, exclama, cu ochii umezi.

– Si cat se iubeau !!.

Eu zambeam pentru ca nu puteam intelege cum te poti lasa furat atat de povestea unui desen animat. Ceva nu a functionat totusi in povestea lor. Nu ne-a prea dat detalii, desi veneau destul de des la noi. Intr-o zi, a venit si mi-a spus ca pleaca.

– Unde pleci?

– O cunostinta mi-a promis ca imi rezolva sa plec din tara. As vrea sa ajung in Olanda.

– Si fetita?

– O sa se ocupe mama, pana ma intorc.

– Si Gelu?

– El se descurca singur.

– Dar e de acord?

– Nu e incantat, dar careva din noi trebuie sa se straduiasca. Altfel nu te alegi cu nimic in viata. Traiesti doar de pe o zi pe alta si de la o datorie la alta.

Nu i-a fost simplu. E greu sa pleci, sa lasi totul in urma si sa o pornesti in necunoscut dar dorinta de a face ceva era predominata. Nu cunostea limbi straine. Pe vremea aceea era greu sa obtii viza. Costa destul de mult. Dar s-a zbatut din rasputeri, si-a facut rost singura, de banii necesari, fara suportul sotului si a plecat. Dupa o luna mi-a scris si mi-a trimis fotografii. Era schimbata, mai matura, dar la fel de frumoasa. Tanara aceea, abia trecuta de adolescenta, cu privirea inocenta, disparuse undeva si in locul ei aparuse o femeie tanara cu o privire sigura si cu planuri pentru viitor. Mi-a scris ca sotul ei, abia a asteptat sa plece si a depus actiune de divort. Era trista si scarbita. Cuplul acela invidiat se destramase, ca si nu nu ar fi existat. Dupa cateva luni, s-a intors acasa sa isi rezolve problemele. In patul ei, in dormitorul lor, Gelu era cu o alta, o buna prietena comuna care nu era cine stie ce frumusete ori inteligenta. Poate ca tocmai infatisarea ei anosta sa il fi atras la ea. Cine stie? A iesit jenata din casa pentru ca el nu s-a arata deloc deranjat de aparitia ei inoportuna si a inceput sa defileze gol pusca prin incapere. Sfarsitul povestii lor de dragoste a fost unul urat, umilitor. “Si cat se iubeau” candva!

S-a intors in Olanda. Si-a adunat bani si si-a cumparat un apartament acasa, sa fie aproape de mama. Cand trecea pe la noi ii admiram noile bijuterii de aur.  Intr-o vacanta l-a cunoscut pe el. Adrian era inalt, brunet, cu vreo 5 ani mai mare decat ea.  Era genul caruia ii sedea perfect in orice tinuta. Putea imbraca in acelasi mod dezinvolt o salopeta de munca ori un smoking. A fost un fel de dragoste, la prima vedere. Era si el dupa o prima casatorie si se gandeau ca o vor putea lua de la capat. El obtinuse un contract de munca in Israel si era pregatit de plecare iar intalnirea cu Carmen ii schimbase radical viata. Acolo, in apartamentul ei cochet cu decoruri occidentale si influente moderne, au hotarat amandoi, sa isi dea un an distanta. Ea sa plece din nou in Olanda iar el in Israel, sa vina amandoi cu resurse suficiente pentru o noua casnicie. Au plecat amandoi, in acelasi timp, fiecare intr-un alt colt de lume. Un an de zile si-au vorbit la telefon, au schimbat cuvinte de dragoste, vorbe de indragostiti, abia asteptand sa se reintalneasca.  Ea si-a cumparat rochia de mireasa cu bucuria oricarei tinere care se marita. Daca prima data nu a avut parte de o nunta adevarata si-a zis ca acum, viata ii va oferi alta sansa. L-a mai sunat o data de pe aeroport.

–     Dragul meu, abia astept sa ne intalnim. Mai am cateva ore pana sa te vad. Am vrut sa te intreb, te-ai razgandit?

–    Nu. De ce spui asta?

–     Pentru ca ieri, am simtit in vocea ta o oarecare nesiguranta. Daca s-a intamplat ceva te rog sa-mi spui.

–     Nu s-a intamplat. Sau poate ca da, dar nimic din ce te gandesti tu.

–     Te rog sa-mi spui.

Simti cum inima i se face mica, cat un purice. “Poate ca s-a razgandit. Poate ca si-a gasit pe alta. Poate ca vrea sa mai asteptam.” Se intrerupse singura din framantarile inutile.

– Stii. Eu nu mai am bani. Mi-e jena sa-ti spun asta dar simt ca mi-e mai usor sa iti spun acum decat fata in fata.

– Cum nu mai ai? I-ai cheltuit pe toti?

– Pai, nu am avut prea multi. Stii ca, in Israel, m-am mutat de la un patron la altul. Ca am avut zile intregi in care nu am lucrat. Cand am venit acasa, am incercat sa recuperez pierderile si am jucat la jocuri mecanice toti banii pe care ii aveam, sperand sa castig. Stiu ca asta ne pune in pericol relatia noastra. Iarta-ma te rog. Am si eu minusurile mele.

Camen asculta lamentarile lui, scuzele, justificarile. Patetismul lui nu o impresiona. Ce sa faca? Il iubea si totusi… Omul acesta in care isi pusese sperantele o tradase. Se comportase lamentabil. Isi distrusese singur credibilitatea si orice sansa de a avea o relatie serioasa. Adica ea sa fie cea care tine singura casa? Tot ea, dupa atatea sacrificii sa puna totul pe tava? Sansa lui de a-si dovedi responsabilitatea fata de o noua familie se daramase brusc, asa ca un castel de nisip. Cu telefonul la ureche, in timp ce el continua intr-o insiruire de scuze, Carmen gandea. Ce sa faca? Stia.

A ajuns acasa. A zambit. S-au imbratisat. S-au iubit. Apoi au discutat, serios.

–   Uite cum m-am gandit eu. O sa stam impreuna si o sa fim iubiti. Atat. Mai mult de atat nu se poate. Nu o sa te mai intreb nimic si nu o iti cer justificari. Insa in momentul in care voi intalni persoana potrivita, voi pleca. Cred ca e suficient de onorabil pentru amandoi.

El tremura. Accepta tacut, cu capul plecat. Imaturitatea lui si prostiile l-au facut sa o piarda. Faptul ca o avea acum era ceva atat de efemer. Era iubita lui.  Dar in acelasi timp, nu mai era.

Era o zi insorita. Mergeam pe strada si la un moment dat ma intalnesc cu Adrian. Se ducea la serviciu.

– salut! Ce mai faci?

– Binisor. Merg la serviciu.

– Si Carmen?

– Cred ca e bine. E in Africa.

Credeam ca e o farsa. Cand spui ca despre cineva ca s-a dus” in Africa, la negri”, inseamna ca nu stii nimic de locul in care a plecat persoana respectiva. Ma uit la el sa vad daca glumeste ori ma ia peste picior.

– Vorbesti serios?

– Da. S-a casatorit cu un tip.

– Un tip? E negru?

– Nu. E musulman.

– Pai, chiar in Africa? Cine e?

– Stiu doar ca face parte dintr-o familie buna si ca parintii lui detin o mina de argint. Iar el ii ajuta in afacerea lor.

Au ramas prieteni. Vorbesc uneori pe internet. Si au trecut ani. Ea e fericita si multumita. Nu am vazut-o de multi ani.

Acum cateva zile, fiul meu imi trimite pe messenger o fotografie cu o domnisoara.

– Stii cine e?

– De unde sa stiu? Eu nu prea cunosc fete de varsta ta. Zi-mi!

– E Lisa. Fiica prietenei tale Carmen.

De nerecunoscut! O tanara inalta, frumoasa, bruneta, aducand usor cu mama ei in tinerete. Cand a plecat avea doar vreo 10 ani. S-au descoperit intamplator, pe internet. Am vorbit si cu Carmen. Vine in tara, in iunie. Ne-am promis o cafea lunga cu multe povesti. Si o astept cu drag.

Puteți citi  Duzina de cuvinte și la:

mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/duzina-de-cuvinte-un-cuplu-invidiat/

papagigli

http://v2valmont.wordpress.com/2011/03/04/duzina-de-cuvinte-oscar-anglo-circumcis/


Redsky:
http://redsky2010.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-o-farsa/

Virusverbalis
http://labulivar.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-5/

psipsina:

http://pisica07.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-predominanta-este/

anaveronica:

http://anaveronica.wordpress.com/2011/03/05/despre-utilitatea-calatoriilor-al-cincilea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/


sufletul meu cu vedere la ocean


Am deschis fereastra si in fata ei, s-a deschis oceanul. Deasupra lui, ca o panza albastra, cerul senin. Nori de fluturi albi si-au luat zborul catre orizont. In camera goala a mai ramas doar amintirea ultimei povesti de dragoste agatata in buchetul de trandafiri, cazut pe podea. A fost iubire sau minciuna multa? Parfumul florilor si aerul sarat acopera cu linistea lor, un sunet indepartat, de telefon. Dar e soare, cald si senin. E locul de unde incepe viata.