Arhive blog

Moartea pasiunii


Biroul de la proiectare e mereu plin, in fiecare dimineata pe la ora 8, de parca ar fi sedinta organizatorica. Colegi din alte doua birouri se aduna aici, pentru barfele zilei anterioare si o cafea. Obiceiul acesta dureaza de ceva vreme si gazdele, se vad nevoite sa il accepte. Dupa 15 minute, lumea pleaca si isi vede fiecare de lucru iar inginerul Mircea Popescu si colegul sau, se intorc linistiti la computer. Inginerul e un barbat bine legat, in ciuda muncii sale de birou, cu trasaturi placute, iar la cei 45 de ani ai sai, pare un barbat tanar inca, fara fire alb in par. Ingrijit, mereu proaspat barberit, imbracat la costum, da senzatia ca e gata de o intalnire de afaceri. E un tip discret, evita barfele dar se amuza copios de glumele colegilor. Adrian, colegul sau mai tanar, ii seamana pe undeva. E calm si nu vorbeste prea mult iar unii il considera ciudat. Refuza sa dea mana, cand intalneste pe cineva. Evita contactele, spune el, din dezgust pentru barbatii care nu se spala pe maini cand vinde la toaleta. Dar poate ca e doar un pretext. Cine stie? Colegii il iau ca pe un ciudat, la fel si pasiunea lui de a face yoga.
– Gata, haideti! Fiecare la locurile voastre de munca. Mai am si treaba, ii goneste inginerul pe musafirii nepoftiti. Mai lasati cateva bancuri si povesti si pentru maine, altfel trebuie sa lucrez dupa program.
Ramasi singuri in birou, cei doi se concentreaza asupra proiectului, verificand calculatiile cotelor si cautand sa vada unde se strecurase o inadvertenta.
– Adrian, te pot intreba ceva? E o chestiune personala care ma framanta de ceva vreme si eu nu am cu cine discuta. Stiu ca tu, esti mai bine informat decat mine si ca voi, la yoga invatati tot felul de chestii.
– Poti sa ma intrebi orice, fara jena. Sunt o persoana deschisa.
– Uite, eu nu prea discut lucrurile acestea cu colegii. Nu stiu cum sa incep. Hai sa iti spun un banc. Un tip il intreaba pe medic: “Domnule doctor, impotenta se instaleaza dintr-o data?” Raspunsul medicului a venit linistitor”Nu, intai de faci de rusine de cateva ori…”
– Ha,ha… E chiar haios. Si ce legatura are asta cu povestea ta?
– Pai…are. Mi s-a intamplat si mie zilele trecute…sa ratez. M-am simtit cam penibil, mai ales ca persoana avea asteptari.
– Ei, nu e nimic grav. Uneori se mai intampla. La varsta noastra barbatii mai au astfel de ganduri, care le fac rau. Te autosugestionezi.
– Dar, sa te mai intreb. La tine, cat dureaza “momentul” erotic?
– Depinde. Intre 30 de minute si 4 ore.
– Atat de mult? Cum poti reusi? Va trebui sa imi spui si mie. E un procedeu special?
– Nu neaparat dar o sa iti spun.
Ziua se scurse repede. Lucrarile trebuiau predate si corecturile au luat ceva timp iar apoi sedinta cu beneficiarul si ultimele explicatii, au facut ca timpul sa zboare. Mircea se indreapta spre casa. Ploaia spala in rafale grele parbrizul masinii. Ce vreme noroioasa ce te trage la caldura si la pat! In drum spre casa isi lua sotia de la serviciu. Ajunsi acasa o ajuta sa puna masa si se instala apoi la televizor. Urmari un documentar si incerca sa citeasca insa gandurile nu ii dadeau pace sa se concentreze. Mereu ii venea in gand aceeasi idee. “Si daca nu mai poate? Cum e viata fara sex?” Intra putin pe internet sa mai vada niste noutati pe site-uri de arhitectura. Apoi se duse in dormitor. Era obosit si ploaia care batea in ferestre, il imbia la somn.
– Hai, nu mai vii odata la culcare? O intreba pe femeia care inca mai trebaluia prin casa.
– Imediat. Mai am de pregatit ceva pentru maine si vin.
O sa dorm pana vin ea, se gandi el. In cele din urma, cand aproape atipise, aparu si ea. Ii era ciuda uneori ca apare abia atunci, si uneori chiar indspusa. O primi sub plapuma si o imbratisa. O convinse sa uite de telecomanda si stinse lumina. Incepu sa o sarute pe gat, sa o mangaie cand la un moment dat…plesc! Se auzi o plesnitura.
– Mai dar ce faci tu aici?! Zise ea, deschizand ochii si avand in fata o imagine halucinanta. Inginerul isi roteste ochii in cap, numarand in sens invers, “nouasuteoptzecisisase,nouasuteoptzecisipatru,noua…” , dand impresia ca e un fel de vrajitor vodoo in timpul unui ritual de posesie al nevestei. Ai innebunit?
Palma avu efect imediat, incheind momentul erotic. Ea se intoarse bosumflata in cealalta parte bombanind.
– Auzi tu ce prostii are el in cap! Cu ce se consuma el, cand noi avem acasa atatea alte probleme importante!
Inginerul nu ii impartasea pozitia. O sa discute iar cu colegul. Poate va avea o alta idee mai stralucita. Fara sex nu se poate si asta ar fi un motiv ca nevasta sa se gandeasca sa isi caute pe altul. Atunci sa vezi rusine pe capul lui, cand va afla lumea ca el nu mai poate multumi o femeie!

Reclame

Sa nu uiti!


– Mie tata nu mi-a lasat multe, povesteste batranul in timp ce in ochii lui se oglindeste imaginea copilariei, de acum cincizeci si ceva de ani. E inalt, masiv, cu vocea grava insa tot pe atat de sfios incat nu iti vine sa crezi ca omul acesta poate fi atat de timid. Pamfil are vorba cautata, sa nu supere, lasand sa se vada un bunsimt nascut la tara, in satul lui din Ardeal, aproape de Zalau. Anii de stat in occident l-au slefuit. A invatat limbi straine. In Portugalia a avut o cariera frumosa ca inginer constructor dar acum, la apusul vietii s-a retras in Germania, care ii este casa. Cu toata istoria unei vieti inchise in sufletul lui de roman, venit din adancul tarii, a ramas acelasi om simplu, crescut la sat. Vorbeste cu durere si nostalgie despre copilaria lui, cand erau toti acasa, cand tata si mama avea cateva hectare de teren si cu toate acestea nu se tineau mandri. Munceau alaturi de oamenii pe care ii plateau. Asta pana cand au venit comunistii. Tatal a fost arestat, pentru ca facuse parte dintr-o brigada de partizani. L-a turnat un vecin, Ion, cel in sura caruia isi mai adaposteau granele, cand nu aveau loc. Ion avea sapte copii, pe care ii hranea cu ceea ce castiga muncind pentru vecinul sau. A fost durere mare. Si ce poti sa ii faci omului? Avea sapte copii!
– Tata mi-a spus asa: “ cand mergi pe drum, cu caruta si ai sa vezi in drumul tau un taran mergand pe jos, sa nu treci mai departe fara sa il iei. Si daca l-ai luat si ai ajuns la capatul drumului, fara sa inveti nimic de la el, sa stii ca atunci tu esti prost si el e destept. Asta sa nu uiti, Pamfile! Sa nu minti, ca un barbat adevarat nu minte. Iar cand te barbieresti si te uiti in ochii tai, in oglinda, dimineata sa nu iti fie rusine de ce ai facut in ziua care a trecut. Sa nu uiti lucrurile acestea”. Drumul lui Pamfil a fost greu. A trecut prin orfelinat, a muncit pe santier pana cand un inginer l-a luat deoparte.
– Pamfile, cati ani ai tu?
– 18, tovarasu inginer.
– Azi sunt examene la facultate. Du-te si tu la examen?
– Sa ma duc la examen? Dar cum sa ma intretin singur la facultate?
– Lasa asta acum. Du-te la examen.
– Dar imi platiti ziua?
– Ti-o platesc, ma. Du-te odata!
– Ma duc.
Si Pamfil s-a dus. A intrat cu medie de bursa, 6,23, el baiatul crescut la orfelinat si muncit pe santier. Inginerul zambi fericit ca a reusit si ii acorda cateva zile libere. Se duse acasa, la tara sa ii spuna mamei ce reusit grozava a avut.
– La auzul vestii, mama isi smulge naframa din cap si-o azvarle cat colo iar apoi, cu amandoua mainile incepe se se traga de cap, vaietandu-se si plangad lacrimi amare.
“Tuluoaie Doamne, ma baiete! Dar de ce te-ai inscris la facultate si nu te-ai dus si tu la meserie, ca si toti ficiorii de-o sama cu tine? De ce? Cu ce te-oi tine eu in facultate, ca vezi ca abia imi duc traiul de pe o zi pe alta?”
– Asa a zis mama. Apoi, m-am descurat singur si munceam pe rupte. Dimineata devreme caram legume cu spatele de la gara in piata, sapam gropi in cimitir, cu inca vreo doi colegi mai amarati si cu bursa m-am intretinut. Mai apoi, un pofesor de sport vazandu-ma asa de inalt si bine legat m-a chemat sa fac parte din echipa de rugby. Am primit si asta m-a ajutat apoi foarte mult. Nu a mai trebuit sa muncesc atat de mult si am putut termina facultatea.
Daca te uiti in ochii senini si albastri ai lui Pamfil, vezi oglindita o viata intreaga si nu va uita sa iti aminteasca mostenirea de la tatal sau, cele trei povete. Are aproape 70 de ani. E tarziu si el aude inca vocea tatalui:” sa nu uiti, Pamfile!”

Marceluca. Prietenii din copilarie


Cineva mi-a turnat in minte un gand. Nu era al meu, era venit de undeva nu se stie de ce. Asa, pur si simplu, pentru intamplarea zilei de azi. Un gand cu un singur cuvant. Marcela. S-o fi gandit la mine? Cine stie?

E micuta de statura, blonda cu ochi albastri. Zvapaiata. Nu sta o secunda locului iar cele doua codite impletite ies de sub basmaluta de matase cu bulinute rosii. Colegii ii zic Marceluca. In clasa I-a statea in banca din fata mea. Apoi a fost colega mea de banca vreo opt ani. Aveam temperamente total opuse. Ea plina de energie si foarte vorbareata, gata oricand sa experimenteze orice traznaie si implicand si pe altii in experimentele ei. Eu calma, mai putin vorbareata si putin timida  dar mereu plina de idei si fiind o sursa nesfarsita de inspiratie pentru nazbatiile Marcelei. Impresionata de inventiile mele lingvistice le reproducea si deveneau imediat folclor. „Extrafoaioaioai” si „extralingura si nemaipolonic” au facut istorie in anii de gimnaziu. A fost prietena mea cea mai draga in adolescenta careia ii spuneam toate gandurile abia ivite si uneori inventam povesti de dragul ei pe care le asculta cu gura cascata si le credea ca si cum ar fi fost aievea.  Ei ii povestisem despre prima mea dragoste din adolescenta, un baiat mai mare cu 3 ani, diferenta mare de varsta, dragoste care s-a incheiat iremediabil in momentul in care el, lansandu-mi un vers de inspiratie folcorica, „mandra mea cu ochi ca mura”, mi s-a parut deosebit de „taranesc” pentru aspiratiile mele urbane. Degeaba mi-a cantat bietul pe sub fereastra, la miez de noapte, piesa mea preferata, Ciquitita, nu a fost chip sa ma mai convinga. Dupa ani de zile, l-am intalnit managerul propriei sale firme, o companie regionala foarte prospera la vremea aceea.  Un alt admirator secret, vroise sa-mi dea o scrisoare de dragoste, evident prin interediul Marcelei iar eu l-am refuzat. Era un baiat frumusel, doar un an diferenta, dar nu avea nici pe departe tendinte intelectuale. Refuzul meu insa s-a soldat cu amenintari ca, daca nu ii primesc scrisoarea, ma bate. Asa ca i-am spus tatei, care a vorbit cu taica-sau. Si s-a facut pace. Marceluca era mereu in preajma mea, un fel de inger pazitor, mereu pus pe sotii. In clasa a opta, unui coleg frumusel, i-a aratat cum se face sa ai sprancene frumoase si in ora de matematica i-a smuls un fir de par dintr-o spranceana. Un tipat scurt si lacrimi in ochii lui au convins-o pe Marceluca sa nu ii mai aplice tratamente cosmetice. Aveam multe secrete si povesti. Vorbeam zilnic la scoala iar dupa ore ne intalneam. Ea venea la mine acasa si cand sa plece o conduceam pana aproape de casa ei. Povestea nu se termina asa ca faceam traseul pana spre casa mea si tot asa. Ne plimbam de cateva ori de la una la alta si tot nu terminat de depanat experientele si evenimentele zilei. La un moment dat, am ajus redactorul sef al gazetei de perete. Scriam articolele de la gazeta scolii si devenisem populara, fara constiez prea bine asta. Daca vreunul facea vre-o traznaie, era imediat scris la gazeta de perete si era subiectul de ras al scolii timp de o saptamana. Poate ca de aici mi s-a tras si orientarea de mai tarziu, spre jurnalism.  Examenul de admitere in liceu, ne-a adus la aceea scoala dar in clase diferite. Nu am mai fost atat de apropiate. Ne vizitam des dar parca nu mai era la fel.

– Ce ai vrea sa faci dupa ce termini?

Intrebarea era una cu bataie lunga in timp si era lansata in compania a unei alte prietene comune. Nu se referea la viitorul apropiat.

– Sa scriu o carte si sa plec din tara.

Fetele au ramas cu gura cascata. Nu se asteptau la asta. Ele erau mai modeste. Vroiau o scoala, un serviciu o familie.

– Felicitari! Ce carte vrei sa scrii?

– Nu stiu inca. Aveam doar o idee vaga. Stiam doar titlul cartii. Iar despre plecatul in strainatate, la fel, nu stiam ceva precis. Imi placea doar ideea ca acolo e mult mai frumos, iar seara sunt lumini mult mai multe decat la noi. Pe vremea aceea, prin „85, la tara nu era energie electrica, decat cu ratia. Aveam curent doar seara, pentru economia scialista si sacrificiile la care ne obligase Ceausescu. Stiam insa ca acei  care pleaca in occident o duc mai bine si se intorc acasa cu masini frumoase si sunt mult mai bine vazuti.

Am terminat liceul. Tata a decis ca daca nu vreau sa devin inginer constructor nu ma tine la facultate. Nu l-a impresionat pasiunea mea pentru literatura si limibi straine. Marceluca a dat dar nu a intrat la profilul la care dorise. Apoi, am mers la o nunta cu prietenul meu. Cel mai bun prieten al sau nu avea pereche asa ca am invitat-o si pe ea. Dupa un an, ne-am casatorit si noi si ei. Si viata, destinul care ne apropiase intr-atat, ne-a despartit. Eu m-am mutat la oras. Ea a ramas la tara, cu parintii si sotul. Si-a deschis acolo o mica afacere. Eu am experimentat multe, nestiind ce caut. functionar public, mic intreprinzator, jurnalist, agent imobiliar, din nou implicata in afaceri. Ne-am vazut din ce in ce mai rar. Acum, sunt departe de tot. In strainatate. Iar cartea aceea, e blogul acesta care contine peste 300 de Povestiri din cartier.

– Unde esti Marceluca? Mi-e dor de tine! Am atatea lucruri sa iti povestesc!

Voua ce va mai fac prietenii din copilarie? Stiti?

Feciorul mamei


Florica lui Toader de sub coasta nu mai vedea de suparare in fata ochilor. Nici ciresii, care se scuturau pe coastele inverzite ale satului ei mandru din Maramures, nu o mai interesau.Venea intr-un suflet de la magazinul satesc, vorovind singura, ca si cei cu mintile duse de-acasa. La cei 45 de ani ai sai, e o femeie in putere, cu mainile muncite de lucru la camp si de crescutul copiilor, de munca gospodariei pe care a tinut-o cu drag si cu mare harnicie ca sa fie printre primii din sat. Imbracata in port traditional, cu fusta pe genunchi, colorata, verde aprins cu „pui” rosii, foarte incretita, cu camasa alba si cu dantele in jurul gatului , cu naframa de „par” trecea prin sat, pe ulita mare nevazand pe nimeni si fara sa mai dea buna-ziua de nacajita ce era. Rosie si suparata, bolborosind cuvinte si ganduri numai de ea stiute, intra in curte. Barbatul, pensionat dupa ce lucrase la mina, sapa ca un gospodar in gradinuta casei. O vazu si si indrepta spre ea. Florica isi arunca sacosa cu cumparaturi din pragul casei pana in bucatarie si exploda intr-un vulcan de cuvinte.

– Tuluoaie Doamne ma barbate ce nacaz ne-a batut! Cum mi s-a putut intampa asta tiar mie!?

– Dar ce ai muiere? Ce nacaz e? O murit ma-ta?  Am vazut-o ieri si era bine.

– Mai rau! Mirelusul nostru. Cand ii pronunta numele, incepura sa ii curga lacrimile siroaie pe obraz. Mirelusul era mezinul familiei, baiatul drag ei ca ochii din cap ca venise pe lume dupa ce Florica facuse inainte 3 fete. Mirelusul, era acum inginer la o fabrica din Cluj, terminase facultatea si avea 28 de ani.

– Mirelusul nostru ce a patit?

– Ce a patit? Numai tu esti de vina! Asa educatiei i-ai dat feciorului tau! Ce a patit? Uite ce a patit. Mi-a spus acuma Cristinuta lui Mihai, frate-to, ca Mirelus traieste cu o femeie cu nu stiu cati ani mai mare decat el. Stau necununati si cu aia mai batrana! Si eu care nu stiam cum sa-l aduc acasa sa isi faca si el o familie si o casa a lui! Asta mi-a fost norocul meu!

Barbatul se scarpina in cap si apoi iesi inapoi in gradina. Zambi. Poate o fi vre-o intamplare. Tinerii de azi sunt altfel.

– Lasa femeie ca doara nu a pune-o la fert ca pe gaina! Ce poti tu sa faci? Asta o vre, a lui e. Nu ai zis tu sa se ieie din dragoste? Acum ce te bagi?

Florica nu mai avu pace si barbatul stia ca ea nu se va astampara, pana nu va pune lucrurile la punct. Toata noaptea nu a dormit Florica si dimineata devreme se sui in cursa de Baia Mare-Cluj. Nu vazu si nu auzi pe nimeni. Cobora la ultima statie, in apropierea garii. Se urca in autobuzul 35, de parca ar fi fost clujeanca de cand lumea. Numai fustele ei crete si inflorate spunau povestea vietii ei de morosanca. Cu poseta de lac pe brat, cumparata din targ, pentru sarbatori, si cu naframa colorata, cu ruji cyclam pe fond verde, Florica umbla apasat. Era acum pe aleea blocului unde statea Mirelus. Se urca in lift. Nici macar nu se gandise ce-i va spune. Ajunse in fata usii si suna. Auzi pasi. Ii deschise o femeie frumoasa, cu parul negri si ochi albastri cam la 40 de ani.

– Ce poftiti?  Vocea brunetei veni cu blandete in timp ce o studia curioasa pe femeia de la tara. Precis venise la cineva din bloc.

Floricai i se urca sangele in cap si se facu rosie. Auzi tu draga! Ce doreste? In secunda urmatoare, ii puse mana dreapta in parul femeii scuturand-o bine si cu stanga lovind-o cu poseta intr-un ritm bine sincronizat.

– Rapandula dracului! Ce doresc? Si-o-ai de mninune sa fii! Dar cine te-a pus sa-ti faci de lucru cu copilul meu? Nu ti-i rusine? Femeia scapa cu greu din mana apriga a Floricai. Se retrase socata in casa. Te-ai ascuns? Ai crezut ca scapi de mine? Stai ca-ti arat eu tie!

Florica pleca la fel de furtunos dupa cum venise. reveni dupa 0 jumatate de ora cu un politist. Ea stie ce ii spusese si cum il convinse sa vina. Politistul suna la usa dar nu deschise nimeni. Bruneta frumoasa se uita pe vizor.

– Deschideti va rog. Stiu ca sunteti acasa, spuse politistul. Nu vi se intampla nimic. Daca nu deschideti insa va amendez.

– Va rog sa nu ma amendati. Nu vreau sa am probleme dar nu inteleg ce vrea nebuna asta. M-a tras de par si m-a batut aici la usa.

– Dati-mi va rog actele.

Politistul se uita peste documente.

– De cand luocuiti la adresa?

– De 2 saptamani. Abia m-am mutat si nu cunosc pe nimeni aici.

– Bine. Nu va faceti probleme ca nu se mai intampla nimic. Doamna credea ca stati cu baiatul ei. Se intoarse spre Florica si ii ceru actele. Dumneavoastra veti primi o amenda. Ati batut pe cine nu trebuia, spuse el cu un umor neinteles pentru cele doua femei. In timp ce politstul scria procesul verbal, aparu Mirelus, un tanar inalt cu alura sportiva.

– Ce faci aici, mamica? Ce s-a intamplat, se intoarse spre politist?

– Doamna, mama dumneavoastra a batut-o pe vecina crezand ca e prietena dvs. Politistul pleca lasand hartia cu amenda.

-Hai mamica in casa, o lua Mirelus de dupa umeri. Cum ai putut face asta? Imi bati vecinele? O saruta pe obraji si femeia se topi toata de dragul lui, uitand toata supararea si motivul pentru care venise. Vino sa ti-o prezint pe Carmen, prietena mea. Florica se uita la Carmen. Nu mai intreba cati ani are sa nu-l supere pe puiul ei drag. Vazu doar o fata frumoasa cu cohi albastri si parul blond.

– Apoi dragul mamii, daca va iubiti voi stiti ce vreti sa faceti.

Florica pleca inapoi acasa, cu sufetul impacat si fericita ca l-a vazut pe Mirelus. Ba ii daduse si niste bani de sarbatori ca in graba mare nu ii aduse nimic de acasa. De amenda nu mai pomeni nimanui nimic.

Mirelus si-a cerut iertare si ii aduse vecinei sale celei noi, un buchet imens de flori, pentru ” freza” facuta de iubitoarea lui mama.  S-au imprietenit si uneori, in gluma, Mirelus si Carmen o rugau pe Nina sa le mai povesteasca cum a zis mama cand o tragea de par.

-Haide Nina, Cum zicea mama cand a venit la tine?

Nina, o sudista din Giurgiu, retinuse o parte din expresii si incerca sa le reproduca desi pe moment nu le-a stiut semnificatia. Dar i-au intrat repede in vocabular „rapandula dracului” si „mira-s-ar lumea de tine”.

Cine mai zice ca ardelenii sunt oameni molcomi?

moartea pasiunii


De cateva zile, inginerul Mircea Popescu are o mina ingandurata. Nimeni nu stie de ce. A implinit recent 45 de ani. Pentru multa lume, e un barbat inca tanar. Dar el nu se simte asa. Are niste senzatii stranii. Gandeste in perspectiva. Ce se va intampla peste cativa ani, cand va incepe sa dea rateuri in viata personala? Auzise de ceva vreme un banc pe care nu-l luase in serios, dar acum, realiza ca i se putea intampla si lui. Bancul se referea la un tip care-l intreaba pe medic daca impotenta se instaleaza dintr-o data. Medicul ii raspunde transant:” Nuuuu. Intai te faci de rusine de vreo doua- trei ori…”. Hmmm….. I se intamplase si lui recent sa aiba un rateu. Nu mai patise asta din tinerete! A pus intamplarea pe seama oboselii sau a stresului. Acum e convins ca problemele vin din alta parte. Daca acum are astfel de probleme, cum va fi la 50 de ani? Dar la 60? O sa se uite la femei si abia daca o sa-si mai aduca aminte cum sa facea lucrul acela. Se simtea daramat. Azi, avu o discutie delicata cu unul dintre colegii sai. Inginerul era un timid cand venea vorba de a-si discuta problemele sexuale intre barbati. Asta nu l-a impiedicat sa aiba aventuri cu numeroase alte femei. Il trase deoparte pe Rares, un barbat de 40 de ani, care practica Yoga de ceva vreme.

–          Uite, vreau sa te intreb ceva,ca intre barbati.

–          Da. Intreaba-ma orice, nu-ti fie jena.

–          Ma framanta ceva si nu am avut cu cine discuta asta. Mi se intampla ceva ciudat. Am senzatia ca in curand nu o sa mai pot face dragoste, nici macar cu nevasta. Am avut zilele trecute primul “rateu”.

–          Ei si? Se mai intampla. Nu e grav.

–          Dar cat crezi ca ar fi normal sa dureze un act sexual? La tine cat dureaza?

–          Pai, intre 30 de minute si 4 ore. De ce?

–          La mine am senzatia ca incepe sa dureze tot mai putin. In medie, 40-50 de minute, dar acum in scadere.

–          Pai nici asta nu e grav. De ce te ingrijorezi?

–          Nu stiu.Ceva nu e in regula. Ce as putea face sa dureze mai mult? Tu ce faci?

–          Hmm…Incearca sa te concentrezi la altceva cand faci dragoste. De exemplu, roteste-ti ochii in cap cand simti ca te apropii de final sau numara in sens invers de la 1000 spre 1.

–          Crezi ca da rezultate chestia asta?

–          Da cu certitudine.

Inginerul venise acasa cu un singur gand. Cum sa puna in aplicare instructiunile colegului sau yoghin. Seara fu lunga. Nevasta nu mai termina cu adunatul de prin casa, cu spalatul vaselor, incat el fu gata sa adoarma in fata televizorului. In cele din urma, obosita, facu un dush, isi puse camasa de noapte si se urca in pat, cu gandul sa butoneze telecomanda. Inginerul o convinse insa ca ar fi mai util sa incerce o partida de amor. Si asa era “restanta” la exercitiul acesta. O imbratisa, o saruta pe gat si in cele din urma ea ceda pasiunii lui. La un moment dat, cand era mai aprinsa scena de dragoste, ea deschise ochii si se sperie. In vazu pe inginer dand ochii peste cap si bolborosind: ” nouasutesaptezecisisase, nousutesaptezecisicinci…” .

–          Mai, tu ce faci acolo!? Si ii trase o palma peste spate, suficienta cat sa il trezeasca din transa. Efectul a fost imediat. Seara erotica s-a incheiat instantaneu si amandoi s-au culcat bosumflati.

Intoarsa cu spatele catre “impricinat”, doamna Popescu bombani inainte a a adormi:” Auzi tu ce prostii are in cap! Cu ce se consuma el, cand noi avem acasa atatea alte probleme importante!” Inginerul nu ii impartasea pozitia. O sa discute iar cu colegul. Poate va avea o alta idee mai stralucita. Fara sex nu se poate si asta ar fi un motiv ca nevasta sa se gandeasca sa isi caute pe altul. Atunci sa vezi rusine pe capul lui cand va afla lumea ca el nu mai poate multumi o femeie!