carpobrotus sau garofita africana

Azi vreau să vă prezint o floare nouă. Probabil că aţi mai întâlnit-o în centrele de florării sau la grădinarii din pieţele cu flori. Carpobrotus, e o plantă de talie mică, ajunge până la 30-50 de cm înălţime, la maturitate, la noi deşi în mediul ei natural, atinge înălţimi de până la un metru. Face parte din categoria plantelor suculente şi a cunoscutelor “flori de gheaţă”. E o specie care creşte foarte bine în ghiveci dar şi în grădină. Este originară din Africa de Sud, deci e o plantă “îndrăgostită” de soare. Dealtfel, florile sale, ca nişte rozete cu petale fine, se deschid doar în plin soare, degajând un parfum dulce, delicat. Pe tulpină, sunt plasate grupat, câte un mănunchi de frunze tubulare, suculente. Nu este o plantă pretenţioasă şi se înmulţeşte foarte repede. Chiar şi o frunză de pe tulpină, pusă în pământ va prinde rădăcini în scurt timp. În unele zone nisipoase ale Africii sau a Franţei este folosită, datorită caracteristicilor sale invazive, la oprirea înaintării deşertului. La noi, perioada de înflorire este din mai până în octombrie. Iernează în încăperi răcoroase şi rezistă la temperaturi până aproape de zero grade, în timpul iernii. Se udă rar, când stratul de la suprafaţă s-a uscat. Este adaptată să trăiască în solurile sărace de aceea, nu are nevoie de nutrienţi. Deşi este o excelentă plantă decorativă, pentru terasele şi grădinile însorite, ea are şi proprietăţi curative, asemănătoare unei rude de-ale sale, aloe vera. Sucul său are proprieăţi calmante şi antiinflamatoare, fiind folosit ca remediu în arsuri, răni deschise, înţepături de insecte, boli cutanate, dar şi cu efect intern, având proprietăţi laxative. Sucul acestei plante, amestecat cu ulei de măsline şi miere este un vechi remediu in tratarea tuberculozei. Chiar dacă nu sunteţi interesate să le exploataţi calitaţile vindecătoare, puteţi să o aşezaţi pe terasă, să vă încânte toată vara cu culorile ei vii.

Publicitate