Arhive blog

Si daca ma intorc cu flori…?


Am lipsit si mi-ati lipsit. A trecut ceva vreme, nu multa, dar uitarea vine repede. Ma mai tineti minte? Sunt o fata, din vis. Am fost plecata pe carari straine sa caut primavara. Si m-am intors. Am gasit-o pitita prin parfum de liliac si zumzet de albine. Acasa va pegatiti de Paste. Pe aici lumea a si uitat. Au trecut deja de o luna. Mi-a insa sufletul impartit. Stiu ca am de recuperat. Ca ati scris, si ati scris, si ati scris. Pana atunci, ca trimit un salut in miez de primavara iar urarile calde de Paste, peste doua zile. In aceasta seara, am insa o poveste, o continuare a povestii fara sfarsit de data trecuta..atat de trecuta. Va imbratisez cu drag pe voi, prieteni dragi, care ati mai trecut pe aici si care mi-ati lasat mesaje cu drag, cu dor si cu „rabdaaaaareee”. Si daca ma intorc cu flori, cu flori suave si parfumate de liliac, o sa ma iertati?

-lilac-flowering-branches-spring-flower-close

Reclame

Evadarea


Sticla fumurie a masutei din sufragerie este usor pudrata cu praf. ”Iar s-a depus” gandeste Gisela, socotind ca ,abia trecusera cateva ore, de cand facuse curat. Priveste ceasca alba de cafea si aburul care se ridica magic, in semiintunericul camerei, imprastiind arome puternice. Inchise fereastra.Aseza buchetul de trandafiri primit de la Marcel. Era divortata de trei ani si pana nu demult isi pierduse orice speranta. Apoi, a aparut el si odata cu el a inflorit un intreg univers. Zambeste. Ziua aceea ii va ramane in minte. El o invitase in oras iar ea banuia ca lucrurile nu se vor opri la o cafea. Se aranja, isi pregati hainele. Se studie cu grija, se parfuma apoi incepu se se imbrace tacticos. ”Cum adica sa fac dragoste cu el? Nu am avut alt barbat pana la Titi si nici dupa. Apoi, ce o sa creada el, daca voi accepta? Ca sunt o femeie usoara. Nu stiu daca sunt pregatita pentru asta.” Stia ca nu putea evita intalnirea daca vroia sa mearga mai departe. In chiloti si sutien se privi in oglinda, masurandu-se din cap pana in picioare si invers. Isi puse ciorapi de matase, un maiou subtire, o bluza, inca una, o pereche de pantaloni mulati, apoi peste o pereche de pantaloni de stofa. Sacoul ei gri incheie tinuta. Fardata cu atentie porni la intalnirea cu Marcel. Emotiile o bantuiau. Era primul, dupa trei ani si al doilea in viata ei. Cafeaua promisa avu o poveste lunga, cu rasete si glume. Ii placea. Era spiritual si plin de energie. Inalt, bine facut, cu ochi albastri si parul negru, o frumusete de barbat. ”Ce o fi vazut la mine?” dar isi alunga gandul repede. O lua de mana si pornira in plimbare. Invitatia lui era ca aproape din scenariul pe care il avea ea in minte. Dupa o ora de ratacit pe strazi intrara in garsoniera lui. El pregatise totul. Avea si el scenariul lui, gandi ea. Cateva lumanari plasate discret aruncau umbre galbui indefinite pe pereti. El toarna un vin dulce si aromat in paharele de cristal lasate in asteptare. Spun o poveste secreta in doi pe canapeaua acoperita cu o catifea de un rosul inchis.Soapte, rasete, chicoteli, sarutari. Mainile incep sa isi caute trupurile. Marcel incearca sa o dezbrace aratand ca nu e strain de operatia aceasta.
– Doamne, dar ce a pe tine? Cate haine ai? Ajuta-ma te rog.
Ea se conforma si incepu sa scoata rand pe rand, perechi perechi de panaloni si de bluze, adunandu-se in gramada langa pat.
– Te-am invitat la o cafea si la mine, nu in Siberia. Se pornira pe ras amandoi.
Gisela trecea in minte momentele acestea. Ochii ii straluceau a zambet cald. Auzi soneria ce o scoase din visare. Deschise. Angel, baiatul ei drag. Il saruta si il imbratisa. O durea sufletul ca la divort, sotul manipulase situatia in asa fel incat i-l luase. Nopti in sir a plans si s-a framantat.
– Mami, am venit sa te vad. Stau acum cu tata in oras. Stii ca are o noua prietena.
– Da, mi-ai spus.
– Ti-am adus o fotografie cu ea sa o vezi.
Gisela arunca ochii pe fotografie. Femeia din imagine statea langa Marcel, iubitul ei.
– Ce cauta Marcel cu femeia aceasta? intreba ea uimita.
– E fostul ei sot.
– Cum? Fosta lui nevasta e cu fostul meu sot? Soarta ne face glume mereu. Pufni ras.
– Si, se inteleg bine, tatal tau cu prietena lui?
– Mami, stii cat munceste tata pentru ea? Mi-e si mila de el. Niciodata nu e multumita si ea pretinde sa fie toate gata cand ajunge ea de la serviciu. Tata ii bate pana si covoarele.
Gisela isi aminti cum Titi refuza orice implicare in problemele casnice. El era barbat iar femeile nu au alta treaba decat sa faca mereu curat. Cata rusine a rabdat cand, in prezenta unor prietene, vazand ca ea se simte vesela si distrata, s-a dus sa vada daca totul e in ordine si a verificat daca a sters praful de pe dulap. A sters cu degetul pe dulap si in prezenta fetelor, ii facu o urma cu acelasi deget pe frunte. Fata ei rosie de umilinta simtea si acum degetul lui pe frunte si urma aceea cenusie. Statu cu Angel de povesti si plecara impreuna. Se despartira cu drag si cu imbratisari promitandu-si sa se revada in curand.
– Sa fii cuminte, mama, il atentiona ea.
– Stii bine ca sunt. Nu-ti face griji. Vin si maine la tine. Sper sa imi dea voie.
– Te astept oricand si nu uita ca mama te iubeste.
Simti un nod in gat si lacrimi. Urca in troleu si cobora in Centru, aproape de primarie. Traversa strazi si urca pe Clinicilor, pana la Spital. Cumpara un buchet de flori de pe drum. Intra in curtea spitalului. Simtea inca o inclestare intre umeri si un nod in gat. Ofta. ”Viata asta!” Ridica ochii si in fata ei, la caiva pasi Titi. Avea bratul pus in ghips.
– Salut. Ii spuse el, asteptand ca ea sa remarce durerea lui.
– Salut. Ii raspunse ea cu distanta a cativa ani irositi din viata ei. Ce ai patit?
– Mi-am rupt bratul si acum am fost sa mi-l puna in ghips, rosti el asteptand o consolare, cum facea pe vremuri.
– Imi pare rau de tine. Sper sa te faci bine curand.
El o studie cu atentie. Se facuse mult mai frumoasa. Ochii ei albastri si parul castaniu roscat incadrau un chip luminos. Inalta si mladioasa, imbracata cu gust si emanand un parfum de femeie fina. Si acum, atat de departe de el. Vru sa zica ceva dar acesta fu singurul lucru pe care i-l spuse cu furie si lacrimi in ochi, singurul care ii rasari pe buze.
– Numai tu esti de vina!!!
Ea trecu pe langa el, aruncandu-i o privire trista si cu jale. Buchetul de lalele era viu colorat, in rosu, galben, verde. Culorile vietii, gandi ea si simti ca ii cazu de pe umeri o uriasa povara. Era libera!

Au mai postat pe aceeasi tema: Psi,dictatura justitiei, Tibi, La fee, cita, scorpio, dor, Incognito, anacondele

Feciorul mamei


Florica lui Toader de sub coasta nu mai vedea de suparare in fata ochilor. Nici ciresii, care se scuturau pe coastele inverzite ale satului ei mandru din Maramures, nu o mai interesau.Venea intr-un suflet de la magazinul satesc, vorovind singura, ca si cei cu mintile duse de-acasa. La cei 45 de ani ai sai, e o femeie in putere, cu mainile muncite de lucru la camp si de crescutul copiilor, de munca gospodariei pe care a tinut-o cu drag si cu mare harnicie ca sa fie printre primii din sat. Imbracata in port traditional, cu fusta pe genunchi, colorata, verde aprins cu „pui” rosii, foarte incretita, cu camasa alba si cu dantele in jurul gatului , cu naframa de „par” trecea prin sat, pe ulita mare nevazand pe nimeni si fara sa mai dea buna-ziua de nacajita ce era. Rosie si suparata, bolborosind cuvinte si ganduri numai de ea stiute, intra in curte. Barbatul, pensionat dupa ce lucrase la mina, sapa ca un gospodar in gradinuta casei. O vazu si si indrepta spre ea. Florica isi arunca sacosa cu cumparaturi din pragul casei pana in bucatarie si exploda intr-un vulcan de cuvinte.

– Tuluoaie Doamne ma barbate ce nacaz ne-a batut! Cum mi s-a putut intampa asta tiar mie!?

– Dar ce ai muiere? Ce nacaz e? O murit ma-ta?  Am vazut-o ieri si era bine.

– Mai rau! Mirelusul nostru. Cand ii pronunta numele, incepura sa ii curga lacrimile siroaie pe obraz. Mirelusul era mezinul familiei, baiatul drag ei ca ochii din cap ca venise pe lume dupa ce Florica facuse inainte 3 fete. Mirelusul, era acum inginer la o fabrica din Cluj, terminase facultatea si avea 28 de ani.

– Mirelusul nostru ce a patit?

– Ce a patit? Numai tu esti de vina! Asa educatiei i-ai dat feciorului tau! Ce a patit? Uite ce a patit. Mi-a spus acuma Cristinuta lui Mihai, frate-to, ca Mirelus traieste cu o femeie cu nu stiu cati ani mai mare decat el. Stau necununati si cu aia mai batrana! Si eu care nu stiam cum sa-l aduc acasa sa isi faca si el o familie si o casa a lui! Asta mi-a fost norocul meu!

Barbatul se scarpina in cap si apoi iesi inapoi in gradina. Zambi. Poate o fi vre-o intamplare. Tinerii de azi sunt altfel.

– Lasa femeie ca doara nu a pune-o la fert ca pe gaina! Ce poti tu sa faci? Asta o vre, a lui e. Nu ai zis tu sa se ieie din dragoste? Acum ce te bagi?

Florica nu mai avu pace si barbatul stia ca ea nu se va astampara, pana nu va pune lucrurile la punct. Toata noaptea nu a dormit Florica si dimineata devreme se sui in cursa de Baia Mare-Cluj. Nu vazu si nu auzi pe nimeni. Cobora la ultima statie, in apropierea garii. Se urca in autobuzul 35, de parca ar fi fost clujeanca de cand lumea. Numai fustele ei crete si inflorate spunau povestea vietii ei de morosanca. Cu poseta de lac pe brat, cumparata din targ, pentru sarbatori, si cu naframa colorata, cu ruji cyclam pe fond verde, Florica umbla apasat. Era acum pe aleea blocului unde statea Mirelus. Se urca in lift. Nici macar nu se gandise ce-i va spune. Ajunse in fata usii si suna. Auzi pasi. Ii deschise o femeie frumoasa, cu parul negri si ochi albastri cam la 40 de ani.

– Ce poftiti?  Vocea brunetei veni cu blandete in timp ce o studia curioasa pe femeia de la tara. Precis venise la cineva din bloc.

Floricai i se urca sangele in cap si se facu rosie. Auzi tu draga! Ce doreste? In secunda urmatoare, ii puse mana dreapta in parul femeii scuturand-o bine si cu stanga lovind-o cu poseta intr-un ritm bine sincronizat.

– Rapandula dracului! Ce doresc? Si-o-ai de mninune sa fii! Dar cine te-a pus sa-ti faci de lucru cu copilul meu? Nu ti-i rusine? Femeia scapa cu greu din mana apriga a Floricai. Se retrase socata in casa. Te-ai ascuns? Ai crezut ca scapi de mine? Stai ca-ti arat eu tie!

Florica pleca la fel de furtunos dupa cum venise. reveni dupa 0 jumatate de ora cu un politist. Ea stie ce ii spusese si cum il convinse sa vina. Politistul suna la usa dar nu deschise nimeni. Bruneta frumoasa se uita pe vizor.

– Deschideti va rog. Stiu ca sunteti acasa, spuse politistul. Nu vi se intampla nimic. Daca nu deschideti insa va amendez.

– Va rog sa nu ma amendati. Nu vreau sa am probleme dar nu inteleg ce vrea nebuna asta. M-a tras de par si m-a batut aici la usa.

– Dati-mi va rog actele.

Politistul se uita peste documente.

– De cand luocuiti la adresa?

– De 2 saptamani. Abia m-am mutat si nu cunosc pe nimeni aici.

– Bine. Nu va faceti probleme ca nu se mai intampla nimic. Doamna credea ca stati cu baiatul ei. Se intoarse spre Florica si ii ceru actele. Dumneavoastra veti primi o amenda. Ati batut pe cine nu trebuia, spuse el cu un umor neinteles pentru cele doua femei. In timp ce politstul scria procesul verbal, aparu Mirelus, un tanar inalt cu alura sportiva.

– Ce faci aici, mamica? Ce s-a intamplat, se intoarse spre politist?

– Doamna, mama dumneavoastra a batut-o pe vecina crezand ca e prietena dvs. Politistul pleca lasand hartia cu amenda.

-Hai mamica in casa, o lua Mirelus de dupa umeri. Cum ai putut face asta? Imi bati vecinele? O saruta pe obraji si femeia se topi toata de dragul lui, uitand toata supararea si motivul pentru care venise. Vino sa ti-o prezint pe Carmen, prietena mea. Florica se uita la Carmen. Nu mai intreba cati ani are sa nu-l supere pe puiul ei drag. Vazu doar o fata frumoasa cu cohi albastri si parul blond.

– Apoi dragul mamii, daca va iubiti voi stiti ce vreti sa faceti.

Florica pleca inapoi acasa, cu sufetul impacat si fericita ca l-a vazut pe Mirelus. Ba ii daduse si niste bani de sarbatori ca in graba mare nu ii aduse nimic de acasa. De amenda nu mai pomeni nimanui nimic.

Mirelus si-a cerut iertare si ii aduse vecinei sale celei noi, un buchet imens de flori, pentru ” freza” facuta de iubitoarea lui mama.  S-au imprietenit si uneori, in gluma, Mirelus si Carmen o rugau pe Nina sa le mai povesteasca cum a zis mama cand o tragea de par.

-Haide Nina, Cum zicea mama cand a venit la tine?

Nina, o sudista din Giurgiu, retinuse o parte din expresii si incerca sa le reproduca desi pe moment nu le-a stiut semnificatia. Dar i-au intrat repede in vocabular „rapandula dracului” si „mira-s-ar lumea de tine”.

Cine mai zice ca ardelenii sunt oameni molcomi?

pe inserat- Miercurea in care cuvintele tac


Carmen ne invita in Apuseni. Vizitati-o! E racoare, vara si atat de multa prospetime in fotografiile ei de acasa.

Cateva flori din gradina


 

Lobelia- delicata si gratioasa in jardiniera


In cautare de flori albastre, am descoperit in piata o floare, care se numeste lobelia. Este o planta perena dar in general, se planteaza anual. Este originara din zonele temperate ale Africii si Americii. Inaltimea ei este cuprinsa intre 10 si 30 de cm. Seamana cu nemtisorii ori cu campanulele din a carui specie face parte. Poate fi alba, diferite nuante de albastru, violet sau bicolora, alb-albastru, rosie, indigo. Nu e pretentioasa. E ideala ca planta de jardiniera. Pentru ca de la insamantare pana la inflorire are nevoie de 2 luni, recomandabil este sa o cumparati gata inforita. Daca este curatata permanent si se mai tunde uneori, ea se dezvolta sub forma unei tufe. Are nevoie de lumina insa soarele puternic ii arde frunzele si florile. Are nevoie de umiditate moderata si necesita ingrasamant pentru plante cu flori, cam o data la 10 zile. V-o recomand cu placere. Ea da o nota aparte jardinierei sau ghiveciului in care este plantata.