Arhive blog

Pana la stele si inapoi (4)


Ziua de sambata i-ar fi parut lui Alex lunga si plictisitoare, completata cu dogoarea soarelui de iulie, asa cum sunt uneori zilele de munca vara, cand lumea e plecata in concedii. Dar nu era asa. Cu telefonul in mana, forma numarul ei de zeci de ori si se razgandea de fiecare data de jena. In cele din urma, pe la noua, o suna. Se insenina de cum ii auzea vocea. Ii spuse doua bancuri sa o faca sa rada.
– Pot a te mai sun? se auzi el intrebad fara sine.
– Desigur.
– Sa nu te deranjez.
– Nu ma deranjezi.
– Ma gandeam ca ai musafiri, spuse el cu gandul la barbatul care urma sa vina si un gand incomod incepea sa ii incolteasca in suflet.
– Dupa amiaza. O sa iesim in oras la o piza, toti trei. Nu-i pot refuza invitatia. S-ar supara si ar incepe sa se indeparteze de copil. Si asa a fost distant o vreme.
– Bine. Fa asa cum crezi ca e mai bine. Vorbim mai tarziu.
Dana inchise telefonul. Urca doua etaj la prietena ei Bety, o doamna in varsta de care o legau doua pasiuni comune, pisicile si florile. Un afis in scara blogului, in care Dana ruga pe cine gaseste o birmaneza tafnoasa disparuta fara motiv intemeiatde la domiciliu, sa ii dea de stire, afisul, i-a adus-o la usa pe Bety. E genul de persoana fara varsta. Poti spune ca are 40 de ani ori 50. Calma si de o modestie ingrijita iti face placere compania ei si iti doresti sa o ai, pentru ca simti ca nu e genul care isi doreste prieteni neaparat. Fara o educatie inalta dar spirituala, cu o viata traita de una singura dupa ce sotul ei, s-a stins la cateva luni dupa casatorie, ea stie cum e sa fii singura si sa te zbati intre oameni. O intimpina zambind, de la usa iar pisicile vin curioase sa ia in primire musafira care aducea de afara mirosuri straine, de alte pisici.
– Stii ca pisicile asa fac cunstinta? Se miros, isi apropie nasurile reci unele de altele. E felul lor de a saluta.
– Interesant.
– Bety, cand am venit prima data la tine, am simtit ceva, nu stiu cum sa iti descriu, ca un fluid, o energie blanda, lina, ce mangaie in organism si urca asa ca o seva.
– E nomal. Sunt o persoana pozitiva.
– Nu e numai asta. Am simtit ceva asemanator la un bioenergetician, in urma cu cativa ani.
– Fac yoga de multi ani, ma rog la Dumnezeu si purific mereu casa. Uita-ta in jurul tau, totul e prietenos. Avea dreptate, totul respira a calm si a blandete.
– Bety, pot sa iti povestesc ceva?
– Stii bine ca poti. Abia astept povestea.
– Uite, ma intlnesc de cateva zile cu un barbat.
– Iti cauti un sot? Stii cum se spune:” sotul e acea persoana cu care iti imparti problemele…pe care inainte nu le-ai avut”. Zambira amandoua. Glumesc. E ceva in neregula cu el?
– Nu stiu. E casatorit. Asta nu-mi place. E singurul lui defect. Dar el ma atrage intr-un mod in care nu-l pot controla. Ii povesti intamplarea cu apelul acela si cand cu vocea lui gatuita ii spusese:” Trebuie sa iti sun ceva. M-am indragostit!” daca nu m-ar fi sunat, eram decisa sa nu il mai intalnesc. Dar clipa aceea a schimbat totul.Sinceritatea, vocea lui calda m-a facut sa vreau altceva decat vroiam.
– Ce as putea sa iti spun? Esti pregatita sa iti asumi relatia asta?
– Viata mea a fost mereu complicata. Nu ma tem de nimic.
– Ce te atrage la el?
– Cred ca felul foarte deschis si sincer de a spune lucrurilor pe nume. De a vorbi despre sentimentele sale. Apoi, imi da un sentiment de siguranta si stabilitate, de echilibru, ceea ce mie imi lipseste in momentul acesta.
– Si nu te deranjeaza a il imparti cu alta?
– Hmm… Asta nu-mi place. Prefer sa nu ma gandesc. Nu e deloc confortabil dar pe de alta parte, e de preferat unor relatii scurte. Viata mea a fost agitata in ultima vreme si simt ca mi-a iesit in cale exact atunci cand era momentul. Undeva in univers, s-au aliniat niste stele. Zambira amandoua.
– Atunci, eu zic sa lasi lucrurile sa curga de la sine.
– Asa gandeam si eu. Cautam o a doua opinie.
– Te servesc cu ceva sau doar o cafea?
– O cafea naturala si amaruie.
– O ora mai tarziu pleca de la Bety, cu o impacare de parca si-ar fi ascultat vocea propriei constiinte. Restul zile zbura ca si cateva clipe iar Alex o mai suna de cateva ori, doar asa, ca sa vada ce face si sa o inveseleasca. Musafirul ajunse si el si iesira in trei, asa cum n-o facura pe vremea cand erau casatoriti pentru ca lui nu ii placeau iesirile cu familia, decat de Paste si de Craciun. Totusi, racoarea serii, ambianta terasei i-a facut sa stea mai mult la discutii, evitand cu abilitate discutiile despre ei doi. L-a invitat sa ramana la ei pana dimneata, ca era o distanta lunga pana acasa. A acceptat cu o oarecare ezitare.
– Dimineata stateau prieteneste la cafea iar el avea pe fata imprimata expresia aceea in care ar vrea sa spuna” ei asta e, ce sa-i fac. Ce s-a dus, s-a dus.” Se pregati de plecare. Tudor e un barbat inalt cu tenul creol. Fusese chiar atragator dar ultimii ani i-au pus pe obraz niste santuri adanci. Slabise macinat de propriile neputinte.
– Acum am sa mi-o iau, ii spuse Tudor.
– Pai de ce?
– Sigur a fost mama sa verifice daca am dormit acasa. Nu imi da voie sa vin la tine. Nu te poate suferi ca ai divortat.
– Cum? Si te cearta ca nu dormi acasa? Acum ca ai aproape 40 de ani?
– Da. Asa e ea. Daca ai plecat, ai plecat.
– Atunci, du-te repede sa nu te certe daca ea ea iti controleaza viata in continuare, nu-si putu stapani Dana o ironie.
– Ma duc, ce sa fac? Cu aerul omului supus deciziilor altora.
– Imi pare rau ca viata nu te-a maturizat deloc. Iti doresc numai bine si sa ai grija de tine. Am uitat sa te intreb, ti-a reusit mancarea de mazare cu carne?
– -Da. Nu fost asa de greu. Am facut cum mi-ai spus tu la telefon. Poate te mai sun zilele acestea sa imi spui cum faci tu cartofii aceia care imi plac mie si friptura de pui?
– -Suna-ma oricand doresti si iti spun.
– -Bine. Am plecat. Dadu mana barbateste cu baiatul semn ca il considera matur de acum. Ar fi asteptat ca pe vremuri o imbratisare si un sarut dar Dana nu schita nici un gest sa ca pleca, tarand dupa el povara unor ani, amestecand furie, mila, ura, dragoste, disperare. Ranile erau inca vii. Pentru amandoi. Abia trecura doi ani de la divort. Ea se tinuse tare. Se batuse cu o lume intreaga. O mana de femeie dar puternica pentru a razbate prin drumul greu pe care a ales sa il urmeze. O nuca in invelis de catifea cum i-a spus odata cineva. El suferea de singuratate. Pierduse totul si se chinuia sa isi explice propria viata. Dana se intoarse spre Mihai.
– -Vrei sa merem la plaja pe malul Somesului, dincolo de Parcul Rozelor? E soare afara si nu e de stat in casa.
– Mihai se stramba usor. Nu era adeptul bailor de soare iar lui la padure nu-i place defel. E totul uscat.
– – Noah. E ca si cum te-ai sapuni sub dush fara sa faci baie.
– -Bine. M-ai convins. Hai la strand atunci, zice Dana incercand sa isi imagineze senzatia neplacuta de a te sapuni fara sa te speli. Plecara pentru a aseza inca un strat de bronz auriu, luat din razele fierbinti ale soarelui.

doua femei sub acelasi acoperis


De cand lumea, cu putine exceptii, soacra si nora s-au inteles destul de greu. Fiecare vrea sa detina autoritatea si suprematia asupra aceluiasi barbat, fiul pentru una, sotul pentru cealalta. Chinezii au chiar o idiograma, reprezentand doua femei sub acelasi acoperis si care are semnificatia cuvantului “galceava”. Deci, doua femei sub acelasi acoperis, nu poate fi decat o perpetua declaratie de razboi, mai pe fata sau mai subtil, in functie de personaje.

Elena, locuieste la tara, dar nu departe de oras si se crede o femeie emancipata, cu o anumita conditie. Are 55 de ani si doi copii. Un baiat si o fata. Dar parca, mai aproape de suflet i-a fost mereu baiatul, Ginel. Cand i-a facut nunta, a fost foarte mandra, cat o armata de pauni. Ginel e marea ei realizare si l-a crescut rasfatat de mic. Ii satisfacea toate poftele lui de tanc. Apoi, cand a crescut i-a acceptat obrazniciile si defectele, le-a ignorat chiar, ca si cum acestea nu ar fi existat vreodata. Lui Ginel, ii place sa bea si nu odata a venit acasa in patru labe. Elena l-a ascuns cat a putut de gura rea a vecinelor.

–         Mai Ginel, dragul mamii, dar bea si  tu dragule cu masura, ca mi-e rusine de oamenii din sat.

–         Da cu masura beau, mama.

Ba ii placea sa umble cu femei si asta nu l-a lasat sa se insoare decat pe la 30 de ani. Avea nevoie de libertatea lui de a-si face de cap. Pana cand Elena a pus piciorul in prag si i-a cerut sa isi caute nevasta. Asa ca a gasit, in cele din urma una. Laura e o fata cuminte, cu 5 ani mai tanara decat el. Tatal i-a murit cand era inca la scoala si a crescut doar cu mama si cei doi frati. N-a prea iesit prin lume, sa vada cu ce se mananca lumea asta si casatoria a crezut ca va fi implinirea ei. A rezistat cu Ginel doar doi ani. Faptul ca locuiau cu mama lui a adus-o la disperare. Elena era ca un zbir si nimic din ce facea Laura nu era bine. Ginel si el, cu betiile si femeile au adus-o intr-o stare de depresie din care nu putea iesi. Plangea mereu. Nu se mai putea concentra la nimic. Apoi, ingrijorarea Elenei ca tanara ei nora nu ar putea avea copii, a pus capac la toate. Asa ca a divortat. A fost o bucurie pentru toata lumea. Ginel ca era din liber, Elena ca nu o mai vedea pe nesuferita aia bleaga, iar pentru Laura, ca si-a recapatat o libertate pe care nu a stiut sa o aprecieze. Laura a deschis larg ochii catre realitate, a facut doua facultati si lucreaza acum, ca director de resurse umane la o mare companie. Ginel e acelasi, intre serviciul intr-o unitate militara, betii, muieri si gura maica-sii de acasa.

Dar Elena nu se lasa. E femeie hotarata. Ea stie ca trebuie sa aiba nepoti. Asa ca din nou a inceput sa il bata la cap pe Ginel. Si el, dintre atatea cunostinte feminine, mai mult sau mai putin dubioase, a gasit una. Buuuna! O bruneta focoasa, careia nici ochii in cap nu-i stateau bine. Cum vedea un barbat, i se aprindeau calcaiele. S-au casatorit. Ginel iar mire, cu nunta mare, ca Dorina nu mai fusese maritata si a tinut mult sa fie mireasa.

La doua luni, Dorina si-a luat vacanta. Singura. A plecat de acasa, cu un barbat din celalalt capat de sat. Si s-a intors cand acesta, si-a terminat toti banii trimisi de navasta-sa din Italia, pentru constructia casei. Tot casa si-au construit! O vreme s-a linistit Dorina. Apoi, a luat-o de la inceput. Dar Elenei nu ii merge cu Dorina. E rea de gura, cand se apuca si o pune scurt la respect, fara multe explicatii. Asa ca soacra, a inceput sa ii poarte de frica, mai ales ca noua ei nora i-a promis ca-i vine de cap daca nu se linisteste. Tinerei neveste nu ii place atitutdinea soacrei. Ba a mai auzit-o in timp ce ii susotea barbatului ei.

–         Dragul mamii, mai ca imi pare rau dupa bleaga aia de Laura. Femeia asa a ta e tare afurisita. Si lumea in sat vorbeste ca e curva si ca se culca cu toti barbatii care o vor. Chiar ma intrebam si eu, de unde are atatia bani si bijuterii, ca din cate stiu eu, tu nu esti asa de avut, si oricum, nu cheltui banii pe nimicuri.

Dorina, s-a enervat foc. In seara asta, l-a asteptat pe barbat sa vina acasa, si cum are obiceiul, nicidata treaz. Ca si asta o fi mostenire de la taica-sau. Impleticindu-se, abia mormaind, Ginel intra in casa. Nu-I mai trebuia nici de mancare. Hainele atarnand neglijent urmele de ruj de pe camasa si parfumul ieftin si izbitor cumparat de la magazinul “Totul la 5 lei”, aratau cam ce popasuri avusese el dupa programul de serviciu. Ea statea in fotoliu, si il lasa pe el sa se schimbe. Dar pentru ca era atat de beat si de obosit de serviciu, de soare si de alte activitati deconectante, barbatul se prabusi in mijlocul camerei. Dorina mai astepta putin si dup ace il clati putin cu varful piciorului, vazu ca doarme ca un lemn. Il dezbraca cu grija, in pielea goala. Apoi, scoase din sertarul sau cu lenjerie, o pereche de chilotei tanga, rosii cu strasuri si ii puse barbatului ei, care dormea in nesimtire. Il dadu cu ruj de buze, apoi ii aseza o pernita sub cap. Se uita la el si zambi ca un artist incantat de opera sa. Se duse in camera soacrei si o chema, contend pe efectul maxim al viziunii.

–         Auzi soacra, ia hai putin pana la noi. Vino sa vezi ceva.

Elena, o vazu zambind si o lovi curiozitatea. Cand intra, era sa lesine. Il vazu pe Ginel, cu chiloteii nebunei prin care ii ieseau toate cele din ei, si mazgalit cu ruj pe buze. Ba chiar ii facuse si bujori in obraji iar el dormea, dus, mormaind semn ca distractia lui continua in vis.

–         Noa soacra, acuma ai vazut cine-i curva in casa asa? De acuma inainte sa nu iti mai aud gura.

Dorina se aseza picior peste picior in fotoliu. Isi turna un pahar de coniac si se uita la barbatul pravalit pe covor care habar nu avea ce reprezentatie da.

Din seara aceea, Elena nu a mai scos vreodata un cuvant la adresa nurorii sale. Ba mai mult, o consulta cu tot ce facea si era blanda ca un  mielusel desi in sufleul ei, era un zmeu in toata regula. Si-a inghitit toate cuvintele si vorbele grele de pana atunci. Frica era mai mare decat umilinta si neputinta ei de acum. Stia ca Ginel, nu mai e sub dominatia ei. O lacrima de durere I se strecura Elenei pe obraz. “ Si Laura asta, daca o tara era mai iute si daca ar fi stiut sa nu fie asa de supusa. Mi-ar fi fost de mii de ori mai bine cu ea.”

Dar Laura cea de acum era alta. Ar fi privit-o doar cu mila si i-ar fi spus: ” Orice sac isi are  petecul”.

ca orice femeie


In sala de judecata, judecatoarea, o tanara blonda cu ochi albastri dezbate un proces de divort. Sala plina, intr-o liniste solemna, asculta ce spun partile. Rodica, este indignata ca sotul sau a cerut divortul. Nu vrea sa accepte asta, totusi daca e sa ii divorteze, atunci ea vrea sa ii fie incredintat copilul. Cum sa accepte sa il creasca sotul ei? Si mai ales ca el e de vina, pentru ca si-a gasit o alta femeie. Intre cei doi soti, discrepantele sunt vizibile, parca ar trai in lumi paralele. Rodica, vanzatoarea de la cofetaria din sat, curata, imbracata modest fara machiaje, parfumuri sau lucruri de valoare. El, ingrijit, elegant in costumul sau bleumarin, tuns scurt, lasa sa se vada de la departare disciplina unui militar de cariera, pana in varful pantofilor lustruiti.

Mama femeii, o taranca sfatoasa, este poftita in sala, sa depuna marturie despre deprecierea relatiilor dintre cei doi.

–         Este adevarat, ca fiica dvs mai bea uneori, intreaba judecatoarea. Intrebarile precise cer raspunsuri precise asa ca, batrana raspunde in acelasi ton.

–         Ca orice femeie, doamna judecatoare. Amuzata, judecatoarea continua.

–         Cum, si eu beau? Zise ea zambind, odata cu sala.

–         Si dvs, si doamnele avocate….In rasul salii, judecatoarea intelese ca batrana ar fi vrut sa spuna, ca fiica ei bea ocazional.

Dispozitie de primavara


Marina si Marin sun doi soti ajunsi la varsta de aproape 50 de ani. Batrani, ati spune. Poate asa as fi crezut si eu in urma cu vreo 20 de ani, cand si un tanar de 28 de ani mi se parea batran. Sunt un cuplu matur. Si dupa atatia ani, de rutina, de disperare ca trece timpul, irosit poate langa persoana nepotrivita sunt in pragul divortului. Ireversbila decizie as spune, pentru ca Marin nu o mai poate suferi pe Marina deloc, desi, daca te gandesti la numele lor, mai ca ai zice ca au fost predestinati unul altuia. Ca multe femei romance, Marina pleaca in fiecare an in Italia sa lucreze ca menajera. La inceput a meritat, banii in tara fiind destul de putini si ar fi vrut, ca orice cuplu tanar sa isi creeze o situatie confortabila, repede. Ca foarte multi barbati romani, Marin, a stat acasa, complacandu-se cu situatia, ba chiar multumit. Avea libertate, un serviciu destul de bine platit, ba ii mai trimitea si nevasta bani. Si atunci, ce treaba sa mai aiba omul? Internetul si site-urile de socializare nu s-au inventat degeaba. Isi gasea mereu cate o aventura, astfel incat a ajuns sa faca foarte des comparatii intre nevasta si alte personaje feminine cu care avea intalniri mai scurte sau mai lungi. Acum, daca va imaginati ca Marin, este un tip macho, va inselati. Are cam 1,75 metri si vreo 120 de kg. Greutatea aceasta nu a acumulat-o degeaba. Mai sufera omul si cu inima, dar ce conteaza….cand e vorba de o dragoste noua, sexul te vindeca si te face fericit.

De o vreme incoace, banii pe care ii aduce Marina nu mai conteaza. Ea castiga cam la fel, cateva sute de euro pe luna. In Romania, salariile au mai crescut intre timp. Marin castiga si el cam tot atat, asa ca nu mai are nevoie de banii ei. Cele doua fete ale lor au crescut si sunt de maritat, asa ca ar fi doar obligatii si responsabilitati, iar el s-a cam saturat. Vrea altceva. Pe Marina nu o mai accepta langa el.A imbatranit, e grasa si demodata. Dorm separat de mult timp. Iar daca ea vrea sa se apropie el o loveste. Marina, nu e genul de femeie blanda, dar cum arma femeii e vorbitul, bate din gura toata ziua. Cearta e zilnica le ei in casa, ca mod de comunicare. Iar el ca sa puncteze orice discutie o scuipa.

Marin nu traieste izolat. In camera lui vorbeste pe internet cu diferite femei, isi impataseste partea deschisa a sufletului, le zambeste, fac prostioare, se joaca, se dezbraca. Vreti sa stiti mai multe? Cat de dragalas poate arata un barbat de 120 de kg dezbracat? Zambiti? Alina, una din fetele lui Marin a vrut sa il intrebe intr-o zi ceva despre instalatorul care trebuia sa faca o reparatie in bucatarie sic and a intrat in camera tatalui ei, fara sa bata, l-a surprins pe acesta facand sex, masturbandu-se in fata computerului in timp ce vorbea cu o tipa, dezbracata si ea de cealalta parte a monitorului. Fata a iesit scarbita si a decis ca nu mai poate suporta atmosfera de acasa. Marina s-a simtit si ea umilita si a promis sa indrepte situatia. Va fi greu sa divorteze. Bani pusi deoparte nu aveau iar apartamentul, daca s-ar fi vandut n si-ar mai fi putut cumpara altceva decent. A incercat din rasputeri s ail tin ape barbat langa ea. Pe de o parte pentru asta. Pe de alta parte, geloasa, furioasa ca ea si-a consumat tineretea muncind in strainatate iar acum e scoasa cu suturi pe usa din dos.

Ultima ei incercare a fost soacra. Astepta de la ea un sprijin, o vorba de consolare sau de aprobare. Soacra, are vreo 70 de ani, fosta nevasta de ofiter, nu a muncit in viata ei pentru altii si cu o mentalitate tata i-a raspuns scurt:   ” Ce ai vrea sa mai vada la tine? Cu Sanda, noua lui iubita, se intelege perfect. Chiar si cand fac sex virtual. Nu stiu ce e aia virtual, dar stiu ca se inteleg perfect, asa ca ma mir cum mai sta cu tine”. Femeia a ramas interzisa, cu lacrimi de umilinta si de durere curgand pe obraz. Bataile primite des in ultima vreme de la barbat nu au putut si comparate cu atitudinea soacrei. E clar si ireversibil. Divortul va rezolva o parte din problema. Restul, doar timpul.