Arhive blog

Berăria culturală cu o dezbatere despre patrie și patriotism


Dragii mei prieteni, daca v-aș cere să definiți patria și patriotismul, ce ați spune? Cred că vi s-ar părea o discuție nepotrivită, dat fiind contextul politic, social și economic. Credeți că e de la sine știut și înțeles și că nu mai e nimic de spus. Totuși în aceste momente se face apel la sentimentul patriotic, prin toate mijloacele. Cei care lucrează în media, în publicitate ori vânzări știu că oamenii sunt ușor de manipulat prin intermediul emoțiilor, de aceea, când cineva îți vinde ceva, în mod profesionist îți va creea o emoție. Când se vrea să fiți distrași de la ceva vi se va creea o emoție. Vi se cere să fiți patrioți și să o demonstrați făcând ceva.

Am acceptat invitația domnului Ion Novacescu șiIMG_0798 provocarea de a asista la o dezbatere pe tema aceasta, miercuri, în berăria din Fabrica de Bere Ursus, din Cluj Napoca. Pentru cei care nu îl cunoașteți pe Ion Novacescu vi-l prezint ca pe un bănățean ”așezat” la Cluj, absolvent al Facultății de Istorie, jurnalist, scriitor, care organizează de ceva vreme niște întâlniri speciale, de suflet și de cultură ce reunesc, în același cadru, în Berăria culturală, oamenii frumoși ai orașului, de vârste diferite, ce participă la dezbateri interesante, o adevărată Agora. Tema dezbaterii a fost: ” Patriotismul şi sentimentul de moşie la românul european”. Eram curioasă care va fi abordarea acestor noțiuni, atât de invocate în ultima perioadă. Invitații serii au filosoful Aurel Codoban, conferențiarul Ioan Cârja– Facultatea de Istorie, dr. Lucian Năstasă-Institutul de Istorie, preotul Theodor Lazăr-Catedrala ”Schimbarea la fata”, editorialistul Ionut Țene si Teofil Lung, profesor-chirurg- Clinica de chirurgie maxilo-facială Cluj. Ei au prezentat din puncte de vedere ale perceptiei proprii, conturată de profesia fiecăruia.
Mi-a stârnit admirația intervenția profesorului Codoban, care definea noțiunea de patriotism drept o forma de iubire, asemănătoare cu iubirea pentru părinți. M-a încântat depotrivă ideea că românii manifestă pentru patrie un sentiment pregnant matern, adică un corespondent al unei iubiri necondiționate. Arăta ca nouă, românilor nu ne plac intituțiile statului, deci oarecum nici nu suntem adepții unei iubiri paterne care presupune responsabilități. De aceea așteptăm mereu ca patria să ne dea și mai puțin să facem ceva în mod responsabil. Ceilalți invitați au adus și ei argumete cu privire la cele două noțiuni.
IMG_0799Din discuții s-a desprins o altă idee. Că noi, românii suntem patrioți dar nu știm cum să ne exprimăm și manifestăm patriotismul. Seara a continuat in spiritul acelor idei și mie îmi este greu sa redau în câteva cuvinte ceea ce au spus invitații, de aceea vă invit, dacă aveți dispoziție și răbdare să ascultați înregistrarea audio. În partea a doua a serii, invitații din sală și-au expus și ei puncte de vedere proprii, cu privire la cele două noțiuni. Au fost încântătoare momentele în care un trio muzical, surorile Neamțu, au interpretat instrumental melodii patriotice. S-a recitat poezie dintr-un volum abia ieșit de sub tipar, de catre poeta Elena Emilian. Am simțit că oamenii au venit la eveniment din dorința de a cunoaște și am remarcat  o mulțime de tineri, care au participat din propria voință, nu pentru că le-ar fi impus cineva. Am trăit cu adevărat, în acele momente, un sentiment patriotic, într-un spațiu în care care, toți cei prezenți s-au adunat pentru aceeași idee, de apartenență la o comunitate și la valorile ei.

Eu am învățat patrotismul afară trăind între turci și între nemți.
Știți cum sunt turcii patrioți? Să vă dau câteva exemple. Mă refer acum, la cei care sunt în Germania. Cumpără produse din magazine turcești. Își ajută semenii și prietenii. Dacă un turc are o problemă și are nevoie de ajutor, imediat comunitatea îl susține. Nu le e rușine să fie turci și spun asta cu mândrie. ”Sunt osmanische man!”- mi-a spus cineva. Am cunoscut mulți emigranți turci și pot să afirm că 90 la sută dintre ei și-au păstrat casele și terenurile în Turcia, deși unii sunt la vârste înaintate. Se duc acolo în fiecare vară. Unii muncesc un an să își permită să meargă acasă o lună, în concediu. Nu am auzit de turci care să uite să vorbească turcește. E o limbă pe care o auzi vorbindu-se peste tot. Nu își uită religia și nu îi deranjează să fie musulmani într-o țară creștină. Nu le e jenă să poarte însemnele naționale, oricând, de la bijuterii cu semilună, la bluze sau fulare cu steagul turcesc. Iar pe stadioanele pe care joacă echipe turcești în GermaIMG_0800nia, mai mult de jumătate din spectatori sunt turci. Știu că sunt în stare se călătorească sute de kilometri pentru a participa la un astfel de meci.
Cum sunt nemții patrioți? Vorbesc germana și nu acceptă altă limbă nici în domeniul tehnologiei. Cumpără produse nemțești cu prioritate, pentru că, pentru ei sunt cele mai bune. ”Lucru nemțesc!” e un brand național. Au un foarte bun sistem administrativ si social. Cetațeanul neamț este protejat de stat. Locurile de muncă vacante sunt oferite întâi cetățenilor nemți. Sunt mândri de valorile lor naționale. Sunt mândri de cultura și istoria lor, de industrie, de armată, de politica, de pozițiile de lider între alte națiuni. Vezi mereu în curți, la geamuri, arborate drapele germane și uneori cele ale landului în care locuiesc. Chiar în magazine, înainte de meciuri de prima ligă, am văzut tricouri, șepci, fulare și alte obiecte pentru fanii care doresc sa participe la meciuri, cu însemnele țării. Nemții manifestează solidar pentru diferite cauze. Imediat ies în stradă organizat. Ei sunt mândri de automobilele lor, pe care le cumpără cu prioritate. Aș putea continua enumerările.
De la nemți și de la turci am învățat să fiu mândră de ceea ce sunt, de limba pe care o vorbesc, de țara din care vin și de valorile pe care le are. Sunt în Germania tot atat de româncă pe cât sunt în România și nu am să uit a vorbi românește oricâte limbi străine aș învăța.

Daca ma bate un roman…


Ieri am primit o bataie. Una cum numai cei de la securitatea de pe vremuri stiau sa iti dea, antrenati in ura lor salbatica fata de romani, fata de omul obisnuit. Am stat o vreme sa-mi revin. Ma dureau toate ranile si vanataile, si am trait intens senzatia neputintei, in fata urii si a dispretului unui om, cladit intr-o anume generatie. M-am ridicat de jos cu greu, scuturandu-ma de praf, cu lacrimile curgand in suflet si mi-am spus. Sunt tiganca, poate unguroaica, ori poate turcoaica ori nemtoaica. Nu se putea sa ma bata unul de-al meu.
Ieri am intrat pe un blog si am citit un banc despre turci. Mi s-a parut haios si nu am inteles remarca intepata, a unui comentator, cu referiri acide la banc indemnand la patriotism. Mi-am permis, sa spun, si asta regret, ca daca taceam filozof ramaneam, “lasa-l pe ala” si ma intrebam daca patriotul o fi vazut ceva muzee ori va fi dand ceva dovezi de patriotism, in ultima vreme, in afara de a carcoti, pe la colturi. Provocarea aceasta putea declansa un al Treilea Razboi Mondial. Domnul a raspuns imediat, deranjat la culme, de pronumele demonstrativ “ala”, drept pentru care, a inceput cu o serie de invective, spunandu-mi “manelista” si ca fac probabil parte din categoria oamenilor de rand, a celor care isi fac concediul la bulgari ori la turci, “ca sa isi umple matul si sa se prajeasca la soare”. Ca inainte de a spune “ala”, trebuia sa ma informez despre cine e el, ca el face concedii in strainatate, culturale si ca are in casa peste 30.000 de carti, in biblioteca iar mebrii familiei sunt cu doctorate luate si ca nu discuta despre patriotism, decat cu cei care au un anumit palier intelectual. Ma rog lista epitetelor, comparatiilor, metaforelor si figurilor de stil a fost ceva mai lunga. Am stat siderata de virulenta textului iar raspunsul primit a fost unul in termeni academici, de la inaltimea titlurilor sale si a tonelor de carti citite. Am fost tentata sa raspund, dar nimeni nu merita sa arunci cu noroi, pe blog. De aceea nu voi da nume. Am avut insa o revelatie. Genul acesta de oameni, este cel care a creeat urmatoarele generatii si le-a insuflat anumite valori. De aceea, suntem condusi acum de cine suntem condusi. Dar ei nu discuta cu noi, oamenii de rand. Doar ei stiu ce e patriotismul, cultura, educatia si valoarea. Restul suntem prostii, morti in razboaie pe vremuri, sacrificati pe vremea lui Ceuasescu in inchisori pentru idei, morti la Revolutie. Asta mi-a facut lumina pe deplin de ce, generatiile de acum sufera si nu se pot realiza. Nu datorita acestei persoane, ci datorita unor exponenti “valorosi” ai generatiei lui, a infatuarii, a incapacitatii de a se apropia de oameni, altfel decat cu dispret, sunt tinerii din ziua de azi, disperati. Pe blogul Ginei, http://incertitudini2008.blogspot.de/
am vazut zilele trecute un citat sfasietor, ce exprima durerea unei generatii tinere zdrobite, de la prima zbatere. Cu permisiunea ei, am sa va prezint citatul, ce apartine unei absolvente de filologie, care isi cauta cu disperare de ceva vreme un job si un rost, intr-o societate care nu are loc pentru ea.
„ce urât să te naști cu aripi…. din ele îți smulg părinții câte un fulg, apoi generala și liceul, iar facultatea îți mai lasă doar 2-3 fulgi ca să mai ieși arătând cât de cât a ce ai fost cândva… și apoi dai de miraculosul sistem… din care nu mai ieși…. mai bine te naști fără aspirații.. fără personalitate… fără opinii proprii…. dacă ai așa ceva, nu vei fi niciodată acceptat și niciodată promovat în NIMIC și NICIODATĂ.”
“La ce i-or folosi toate metaforele mele” se intreaba Gina, in articolul sau.
Acei dintre noi, care avem copii de varsta acestei tinere, absolvente de facultate, intelegem durerea si framantarile ei. Degeaba ii invatam pe puii nostri sa zboare, daca li se taie aripile in timpul zborului. Exista o generatie de indivizi aflati acum la putere, care s-au cuibarit pe mormane de titluri, si de la inaltimea diplomelor, nu mai sunt atenti la noi, cu aroganta, ei nu mai discuta decat cu cei de la nivelul lor. Pentru noi, prostii sentinta este clara:”tineti-va gura” daca nu…. Nu stiu ce este, “daca nu”, sau mai bine ne tinem gura.
Nu am titluri academice, nici nu am sa ma laud cu tonele de carti citite, pentru ca nu e important pentru nimeni. Cultura mea e pentru mine, nu pentru a da cuiva peste nas. Scriu pe blog, cu drag de oamenii simpli ori instruiti, cei pe care i-am cunoscut si formeaza in ansamblu poporul roman. Scriu despre oamenii acestia, cu caracter frumos, si pentru care, “ziua buna, e de la Dumnezeu lasata”, pentru tinerii cu diplome care au sau nu au un job, pentru femeile care se chinuie sa razbata in societate, pentru toti oamenii pe care i-am intalnit, mi-au slefuit caracterul si pe care ii iubesc. N-am fost inca in Bulgaria si cred ca, inca nu este o rusine sa te duci acolo, la plaja. As vrea sa vad Balcick-ul, sa inteleg de ce, Regina Maria a fost atat de indragostita de localitatea aceasta, incat a cerut, ca inima ei sa fie ingropta aici. Nu am fost nici in Turcia, dar am sa ma duc sa vad unde ne sunt originile noastre si sa inteleg cine sunt turcii la ei acasa, pentru ca generatii de istorici ne-au mistificat istoria, spunand ca ne tragem din daci si romani. Dar dacii, au descendente in triburile tracice,( imi amintesc ca, Herodot facuse o semenea referire, insa el nu avea titluri academice, asa ca, ar trebui sa ma indoiesc de afirmatia lui) acolo unde isi au originile si turcii, cei pe care dam vina mereu cand ceva nu e in regula. “De la turci ni se trag relele…” aud mereu. Dar cine ne-a pus sa invatam relele? De ce nu invatam ce bine?
Vorbesc de o vreme cu un tanar turc, Gunevir. Are 19 ani, e student la Facultatea de Arte si lucreaza impreuna cu fratele sau, student si el, si tatal, la o firma de constructii. “ Pentru prietenul meu sunt in stare sa-mi dau viata” , imi spune el plin de mandrie. Pot sa il cred pentru ca ii cunosc pe turci. Apoi, discutand despre un cantaret, presupus a finanta o grupare terorista imi spune simplu. “ Un tradator. Nu e turc, e kurd. Verificati istoria. Noi nu am tradat niciodata! Turcii nu tradeaza!” De ce nu am invatat si asta de la turci?
Petre Tutea, spunea: “daca ma bate un roman, am sa spun ca sunt ungur”. Si eu, parafrazandu-l, am sa spun: daca ma bate un roman, am sa spun ca sunt altceva, ca sunt tiganca, unguroaica, turcoaica ori nemtoaica. Nu se putea sa ma bata unul de-al meu!!!