Arhive blog

Psiluneli- In fata indiferentei


Ploaia spalase trotuarul iar acum soarele iesind din nori, stralucea, reflectat in baltoacele insa neuscate. De pe trotuar se ridicau aburi lini. Barbatul era intinsp1020778-medium pe dalele aleii, scuturandu-se de spasme. Avea privirea fixa privind cerul albastru ca si ochii sai intr-o oglindire trista. Sa fi avut vreo 40 de ani, dar hainele lui si infatisarea neingrijita il faceau sa para mai batran. Femeia, la fel de amarata si ea, clatinandu-se pe picioare, ii pusese o haina sub cap, si plangea, implorand ajutor trecatorilor. Oamenii se uitau la ei cu nepasare si dispret. “ niste boschetari”. Blocul de 10 etaje, langa care cei doi stateau suferind, era ca un furnicar. Oameni vin si pleaca. Unii se cunosc, mai schimba vorbe. Batranul Costica, trecu pe langa cei doi, intreba de curiozitatea faptului divers si a barfei, ce se intampla si pleca mai departe. Nina, o fosta asistenta, pensionara, se ducea sa hraneasca pisicile blocului. Costica, ii zise peste umar, cu un fel de dispret si ironie complice a unei barfe interesante.

– Doamna Nina, cred ca moare Marius.

– Cum adica sa moara Marius? Unde e? Ce s-a intamplat?

– La coltul blocului, pe trotuar. Are o criza de epilepsie. Dar nu mergeti acolo, acum. Ma duc eu peste 10 minute sa vad daca a murit si apoi dau telefon la spital.

– Cum sa nu merg? Stai ca ma duc sa vad despre ce e vorba.

Nina e o batranica sufletista. Plinuta, cu obrazul intins, fara riduri, cu ochii albastri si trasaturile vii ale unei frumuseti pe care nu si-o pierduse odata cu varsta. Fusese o femeie deosebit de frumoasa. Ajunsa la coltul blocului, se apleca peste barbat. Se uita la el. Ochii lui tulburi cereau ajutor. Nu putea vorbi. Culoarea lui vinetie, trupul lui scuturat de spasme, o facura sa inteleaga ca e vorba de o criza de hipoglicemie. Mai intalnise cazuri din acestea. Se duse in garsoniera ei, puse intr-un pahar cu apa 4 linguri de zahar si se intoarse langa cei doi nenorociti. Ii ridica barbatului capul, si il facu sa bea. O intreba pe tanara murdara si usor ametita.

– Ati mancat ceva azi?

– Nu. Nu am mancat nimic de o saptamana. Cred ca de asta i s-a facut rau. Si nimeni nu ne-a intins o mana de ajutor sau o coaja de paine.

– Stai cu el. Ma duc pana sus si ma intorc.

In fata blocului, cateva babe, calme, pe o banca, priveau scena cu nepasare.

– Dati va rog un telefon la salvare. Amaratului acesta i s-a facut rau.

Batranele ii zambira tamp. Stia ca Nina nu poate suna ca avea doar un telefon cu cartela pe care nu o incarca. Doar copiii o sunau pe el. Dar nici una nu schita vreun gest ca le-ar pasa.

– Lasa ca nu are nimic. Iar daca a muri, ce? Paguba in ciuperci. Un boschetar mai putin.
Un student intra in scara blocului dand sa intre in lift. Nina il ruga.
– Maica, da te rog un telefon la salvare.
Tanarul suna imediat la 112 si Nina vorbi cu cei de la urgenta. Le dadu detaliile si ii ruga sa vina repede.

Nu mai statu, urca din nou cu liftul, cateva etaje pana acasa. Cauta in frigider. Lua un pate, o felie de cas, rosii si o jumatate de paine, ce gasise si ce avea din cumparaturile pe care le facea din modesta ei pensie. Le puse intr-o punga de nailon si se intoarse la cei doi. Barbatul incepuse sa isi revina. Sedea jos. Nu se putea ridica in picioare. Le dadu sa manace. Barbatul abia se putea misca. Privirea i se mai inviorase. Nu putea inghiti. Tremura.
Realizase ca fusese la un pas de moarte si ii multumi cu recunostinta batranei. Ambulanta sosi si il lua pe nefericit. Nina se intoarse cu sufletul impacat la pisicile ei. O cunosteau dupa voce. Cand le striga, si ele apareau vesele de pin unghere.Babele natange stateau insirate pe banca din fata blocului, ca niste ciori pe un gard, comentand spectacolul zilei, trista ca ratasera momentul dramatic si ca tanarul fusese salvat in ultimul moment. Nina trecu pe langa ele, fara sa le priveasca, plina de dispret si de revolta, pentru rautatea umana pe care o vede din ce in ce mai acuta, de la o zi la alta. Si nu de la tineri, ci de la cei batrani care se plang mereu, ca sunt tratati prost de generatiile tinere, ca nu sunt respectati, ca sunt bruscati, ca sunt ignorati. Nu-i putea iesi din cap cum a fost indemnata sa stea deoparte pana amaratul isi da duhul.”Cum sa lasi un om sa moara?!!!”

Mai multe postari interesante pe aceasta tema a indiferentei si nepasarii celor din jur, gasiti in tabelul Psilunelilor lui Psi.

nebuni la casa lor


Catalina e multumita ca a doua casnicie a fost una implinita. Nu stie daca e vorba de fericire sau de automultumire. Cert e ca barbatul acesta i-a oferit tot ce a avut nevoie. Si ea nu a avut pretentii mari. Sa fie doar un om cu dragoste de ai sai, sa traga la casa si sa nu bea. In rest, cu treaba buna si intelegere toate lucrurile se rezolva. De ceva vreme, Georgica are probleme cu inima. S-a mai ingrasat cu anii, poate de oboseala, poate de varsta ori din mancarurile prea grase. Si tensiunea i-o mai ia razna uneori. Dar de la o vreme, te inveti cu bolile si traiesti cu ele ca si cu o nevasta. Singurul lucru pe care barbatul  nu-l poate suferi si nu va accepta vreodata, e sa fie internat in spital. Uraste spitalele si doctorii iar apasarea cladirilor urate, cu peretii varuiti, mirosind a spirt si diferite odoruri degajate de chimicalele din medicamente, ii provoaca o stare de lesin. Mai bine sa moara decat sa ajunga pe mana doctorilor. Cand ajungi acolo, e deja o intelegere intre tine si Dumnezeu. Daca El vrea sa traiesti, iti va da zile, oricum. Daca nu, nu. Cam astea erau argumentele lui.

–          Catalino, ma simt rau.

Femeia stia ca el nu se prea plange decat cand lucrurile chiar stau rau.

–          Stai sa chem Salvarea.

–          Nu chema. Ajuta-ma sa ma spal.

–          Nu esti intreg la minte. Ti-e rau, si vrei sa te speli.

–          Fa ce iti spun!

Tonul lui hotarat o facu sa inteleaga ca nu e de glumit.

Il ajuta sa faca un dus. Il sterse. Il ajuta sa se barbiereasca. Il tunse putin si ii taie parul din nas. Scose din dulap lenjerie curata. Ii trebui costumul cel nou, de sarbatori. Isi dadu cu parfum. Ingrijorarea femeii disparu cand vazu cat de interesat e sa fie ingrijit si curat.

–          Acum taie-mi unghiile si lustruieste-le, asa cum stii tu. Sa-mi pregatesti pantofii si palaria. Deretica putin prin casa, ca vreau sa ma intind in pat.

Catalina era o sotie supusa si nu iesea din cuvantul barbatului ei. Poate de aceea relatia lor a mers atat de bine. Ii facu manichiura cu grija, ii taie pielitele si ii lustrui bine unghiile, cu pilele ei fine din trusa de unghii.

–          Stai langa mine, pe scaun sa povestim. Da-mi mana. Mai tii minte cum ne-am cunoscut?

–          Tin. Cum sa nu. La nunta Ioanei. Avea deja copil de cateva luni.

–          Ce am mai ras cand fratele meu, cauta ceva de baut si a gasit pe pervazul ferestrei, laptele lasat la racoare. Nu a stat pe ganduri si l-a sorbit dintr-o inghititura. Parca si acum il vad, cu dadea ochii peste cap cand a aflat ca e laptele pe care Ioana s-il mulsese din san, ca era mult prea productiva. Dadea lapte mai ceva ca o vacuta si i-ar fi patat rochia.

–          Asa i-a trebuit. Daca si-a bagat nasul unde nu era oala lui.

Catalina se mai linisti. Radeau amandoi de povestiri si intamplari din viata lor. Se tineau de mana. Apoi, el ii spuse.

–          Draga mea, mor. Sa stii ca te-am iubit si o sa fiu mereu cu ochii pe tine. Ai grija de copii si de casa.

Si a inchis ochii cu zambetul pe buze, razand amandoi de intamplarile vesele din viata lor. Cand in cele din urma, a sosit Ambulanta, echipajul nu a avut ce face decat sa constate decesul. Barbatul facuse un atac de cord. Femeia povesti ca el nu i-a dat voie sa ii cheme mai devreme. Si ca s-a pregatit singur. De somn ori de plecare.

Echipajul pleca in cele din urma lasandu-i pe cei doi in casa. Doctorul se urca in masina, suprins, facandu-si cruci si vorbind pentru sine. “O casa de nebuni!”

Bătrânica fierbinte



Florentina e o batranica pensionara, simpla, durdulie, ca o matrusca ruseasca. Sta intr-un bloc, aproape de parc si se bucura de fiecare zi care incepe in viata ei. Barbatul i-a murit acum 25 de ani, dar ea e o supravietuitoare. Ii place sa mai bea cate un pic, in zilele innorate, si atunci, sta ascunsa in casa ca o pisica speriata intr-un cotlon. Nu deschide usa nimanui. In apartamentul vecin locuieste in chirie o studenta, o fata inalta si frumoasa.

Nu prea sta ea pe acasa si in weekenduri pleaca cu iubitul ei la munte , la parinti sau cine stie unde. Florentina ii povesteste indignata altei vecine: ”Iti dai seama, aseara a venit asta acasa tarziu, cu unul. Am vazut-o pe vizor. Sigur i-a tras-o ala toata noaptea. Am auzit eu!”

Cand Ioana, o alta pensionara a trecut pe la ea sa mai barfeasca, Florentina se uita la Animal Planet. Ioana era contrariata, ce-o fi gasind la canalul asta.” Ei ce, ma uit sa vad cum fac animalele sex, cum i-o trage.” Deja prietenele ei s-au obisnuit, ii cunosc obiceiurile. Nu le mai mira nici cand administratorul merge sa ii citeasca apometrele doar insotit de nevasta-sa ca, daca e singur, batrana il cauta prin zonele intime.

Azi a venit instalatorul sa ii spele caloriferul ca se apropie iarna si e nevoie sa ii dea suficienta caldura. Acesta e un barbat la 40 de ani, serios, un tip cu mustata si maini puternice. Lucreaza de ceva vreme acolo, sub geam si Florentina sta in sptele lui. Ii urmareste fiecare miscare. E incitant de-a dreptul. La un moment dat, ii baga mana printre picioarele barbatului si il prinde de oute. Doar exersase cu administratorul. Nu apucase insa sa I le numere. Speriat acesta se ridica brusc si isi scapa caloriferul greu, de fonta pe picior. Un urlet de durere umple incaperea. “Femeie nebuna. Ce dracu sa te duca faci?“ Cu greu isi ridica obiectul greu de fonta de pe picior. Simte o durere vie. Sigur si l-a rupt. Ii striga femeii sa cheme ambulanta.

Echipajul soseste in cateva minute, asculta povestea accidentului zambind. Trebuie dus la spital. E necesara o radiografie si un consult. Si sigur trebuie pus in gips. Cum barbatul nu putea umbla, gata sa lesine de durere, au adus targa. Pe scari, in timp ce transporta ranitul cu targa, asistentul realizeaza comicul situatiei si se gandeste cum o sa ii povesteasca acesta profesorului ca s-a accidentat. Atunci il apuca un hohot de ras nebunesc, targa se inclina periculos si instalatorul cade de pe targa pe mana stanga. Un alt urlet. O alta durere. Mana si piciorul, amandoua in aceeasi zi, in aceeasi zona. Ceasul rau. In cele din urma, dupa 20 de minte ajung la spital. Barbatul este internat, i se administreaza  calmante si e pus in gips. Toata lumea il cunoaste acum, asistentii il viziteaza zambind.

Sigur de acum inainte, cand va mai lucra la batrane, le va tine la distanta sau le va pune in lant.