Arhive blog

un caracter si o rasplata


Dana a ajuns la concluzia ca lumea presei a fost o etapa. Frumoasa, spectaculoasa, plina de neprevazut si de situatii care mai de care mai interesante. Cei cativa ani lucrati ca jurnalista au solicitat-o cat pentru 10 vieti. Program de 10-12 ore zilnic, fara sambete si duminici, fara concedii su zile libere. Viata ei de familie, si asa scartaind din toate inchieieturile, a fost pusa in mare impas. Asa ca, a ajuns la concluzia ca etapa jurnalismului a trecut.Merge pentru tinerii foarte entuziasti, care accepta sa munceasca pe bani putini, sa fie expusi riscurilor de tot felul si sa fie instrumentele de manipulare in mana patronilor media. Personalitatea ei in perpetua dezvotarea dorea ceva mai mult. Ce ar putea face, cu ceea ce invatase pana acum? Un business propriu, fara mari investitii, bazat pe creativitate si organizare, pe imaginatie. E ceva ce nu-ti poate fura nimeni.Imaginatia proprie. Asa s-a nascut ideea unei agentii de publicitate. Se apropiau sarbatorile de iarna, stia ca firmele au nevoie de materiale promotionale, agende, calendare, obiecte personalizate de oferit clientilor si partenerilor, asa ca momentul a fost bine ales. Cu putinii bani pe care ii avea, incepu afacerea. Facu cateva contracte, le onora si castiga ceva banuti. Pana prin 15 decembrie, lucrurile au mers bine. Apoi, a fost o pauza. Ca in fiecare an, intre 15 decembrie si 15 ianuarie, o luna de zile, nu prea gaseai patronii de firme, plecati in concedii si vacante de Craciun si de Anul Nou. A fost o luna fara venituri. Asta a pus-o pe ganduri. Trebuia sa isi organizez munca si nu stia ce sa faca mai departe. Publicitatea nu inseamna numai cateva materiale puclicitare, carti de vizita sau alte maruntisuri din astea. Si-a cumparat carti si a inceput sa invete. A descoperit cu uimire ca este o industrie interesanta si pe masura ca aprofunda, realiza ca, pentru a putea ajunge undeva in domeniul iti trebuiau investitii semnificative. Ori ea, nu avea de unde bani de investit. Se gandi si se razgandi. Pe vremea aceea, piata era destul de saraca, asa ca ii veni ideea unui catalog in domeniu auto. Avea deja un mic birou, in care mai functionau alti doi “intreprinzatori” debutanti, asa ca ea. Un tip, Mircea, care se ocupa de tiparituri pe blat, incercand pe cat putea sa fure clientii tipografiei la care lucra, oferindu-le pe gratis partea de design si un cuplu, Sonia si Alex, care incepeau o afacere cu termopane si mobilier. Dana nu prea era incantata de ideea de a imparti spatiul cu ceilalti. Mai ales ca pentru catalog avea nevoie de cativa agenti si se producea acolo o aglomeratie. Asa ca, la un moment dat, ii spuse Soniei, o tipa trecuta prin multe greutati dar o experta in arta disimularii si manipularii, ca vrea sa se mute separat. Sonia paru incantata de idee si veni cu o propunere.

–                    Nu vrei sa ne mutam impreuna? Inchiriem un spatiu cu doua camere si economisim angajand aceeasi secretara. Apoi, amandoua suntem la inceput si am avea ce invata una de la alta. Chiar ne-ar prinde bine pentru ca nu avem activitati asemanatoare deci ne-am utea folosi listele de clienti.

–                    Eu stiu? Lasa-ma sa gandesc.

In zilele urmatoare, Sonia se implica in poveste intr-atat incat in cele din urma se mutara intr-un sediu nou. Il amenajara si era fiecare cu birou ei, in incaperi separate.  Le despartea un hol imens, in care trebuia sa amenajeze biroul secretarei. Si-au spus ca e bine sa mai astepte putin. Dana isi vedea de catalog, cu idei si oferte, cu agentii trimisi pe teren, cu discutii cu designerul. Simtea insa ca lucrurile nu merg bine. Ceva se intampla. La un moment dat, desi era o firma noua, intr-un sediu nou, primi un control de la Directia Muncii. I se paru ciudat, mai ales ca ea avea toate lucrurile in ordine. Juristul ii spusese mereu ce documente trebuie sa aiba. Si mai suspect a fost ca desi erau doua firma in acelasi spatiu, doar ea a fost verificata. Se supara, se enerva ca ii stricasera programul cand era avea fiecare zi programata. In cele din urma, trecu de asta. Intr-un din zile, unul dintre baieti, sifonat ca fusese luat la rost pentru o gafa pe care o facuse, ii reprosa Danei.

–                    Dumneavoastra nu stiti sa ne motivati, asa cu face doamna Sonia!

–                    Cum adica? In ce sens nu va motivez?

–                    Adica nu ne laudati si nu ne incurajati in fiecare zi, asa cum face doamna cu angajatii ei. De multe ori, ea vine si ne incurajeaza.

Discutia o intriga la culme pe Dana. Adica “colega” vine si discuta cu angajatii ei, in lipsa si o barfeste. Din acel moment, incepu sa fie mai rezervata, sa fie foarte prevazatoare cu toate informatiile. Isi duse o parte din documente acasa, pentru ca se putea astepta la orice. Antenele ei vibrau. Ceva se intampla. Agentii incepura sa plece pe rand. Catalina, fu printre ultimii si veni cu cererea de demisie, oarecum jenata.

–                    Am gasit un job nou, mult mai bine platit si in domeniul meu.

–                    E in regula. Cand vrei sa pleci? Cat mai repede, banuiesc.

Fata confirma. Dana ii semna cererea si se gandi ca e momentul sa faca ceva. In dimineata urmatoare, cand veni la serviciu, gasi yala de la birou schimbata. O suna pe Sonia.

–                    Noi am schimbat-o. Am vorbit cu proprietarul si a fost de acord sa preluam noi totul.

–                    Pai nu trebuia sa ma consulti si pe mine?

Dana intelese imediat. Vru sa faca plangere la politie dar isi dadu seama ca ar fi trebuit sa ajunga la proces si totul dura. Se duse si isi lua lucrurile de acolo si ii lasa in birou pe cei doi soti. Noroc ca baza de date cu clienti si documentele importante de firma nu le lasase acolo. De fapt, Sonia asta urmarea. Avea nevoie de clienti si cum ea nu cunostea pe nimeni si e greu sa afli informatii despre potentiali clienti, vru sa ii fure Danei listele. Dar, aceasta a fost cu un pas inainte. Dezamagitor. Peste cateva zile, isi deschise singura un birou. Si isi vazu de contractele pe care le avea, deocamdata singura. O suna Catalina. Telefonul o suprinse la fel si informatiile primite. Ii confirma ca Sonia, cu intrigile ei, i-a indepartat pe toti, desi erau o echipa, iar ei, ii propusesera sa vina angajata in firma lor, pe un post de director comercial. Conditia era sa nu mai fie angajata Danei. Apoi au tot amanat-o ducand-o cu vorba. Acum, nu mai are serviciu si ar vrea inapoi.

–                    Imi pare rau, spuse Dana. Deocamdata nu pot angaja pe nimeni.

–                    Sa inteleg ca refuzati? Daca e asa, o sa iau legatura cu toate firmele contactate de noi si o sa va denigrez.

–                    Iti inteleg furia dar trebuia sa te gandesti la asta inainte.

Dana fu scarbita. Isi termina proiectul si isi cauta mereu noi clienti. Cu cat invata mai multe despre afaceri si despre publicitate, intelegea ca, e multa alergatura pentru nimic. Ii placea ce avea de facut. In schimb, colaborarea cu clientii era ciudata. Toti clientii aveau ca se pricep in domeniu si iti dadeau sfaturi. Negociau la sange incat ramaneai cu aproape nimic. Li se parea ca platesc prea multi. Unii erau cu ideea ca pe ei ii recomanda calitatea produsului, nu publicitatea. Intr-o sambata, cand incerca sa se refaca dupa o saptamana obositoare, primi un telefon neasteptat. Sonia, o ruga sa accepte sa ii faca o vizita. O primi mai mult de curiozitate. Distanta dintre ele era vizibila.

–                    Uite, Dana. Stiu ca esti suparata pe mine. Poate ca ai motive. Dar sotul meu m-a obligat sa fac atunci gestul acela.

–                    Ei. A trecut ceva vreme. Acum nu mai conteaza.

–                    Am venit sa te rog totusi ceva.

Dana paru suprinsa de tupeul femeii. Dupa ce iti infige cutitul in spate si vrea sa te omoare, mai vine sa te roage ceva. Asa ca astepta continuarea.

–                    Ne-am mai consultat si noi cu unii si cu altii si ni s-a recomandat sa ne diversificam. Si cum altceva nu stiam sa fac m-am gandit la o agentie de publicitate. Acum, am venit cu agenda sa-mi spui ce face o agentie de publicitate.

–                    Nu-ti pot da lectii in privinta asta. Sunt lucruri care se invata in ani, ti se cer anumite calitati iar eu, nu sunt consultantul tau pe probleme de afaceri. Imi pare rau.

Sonia pleca enervata. Singura consecinta a acestei vizite fu un nou control de la Directia muncii. Dar cum Dana era in regula, nu avu nici un fel de probleme. Fu doar o confirmare a caracterului uman. Singura veste pe care o mai avu de la Sonia fu ca, dupa 3 ani, facuse un cancer si la san si era intr-un stadiu final al bolii. Ii era mila pentru suferinta ei si se invinovati pe undeva ca ii dorise sa isi primeasca rasplata dupa faptele si caracterul ei.

Reclame

Cum sa nu-i trageti pe dreapta


Era seara, si pe soseaua dreapta, intinsa, masinile goneau cu viteza, de parca toti soferii doreau sa ajunga la destinatie, inainte de asfintit. Patrula rutiera, in masina, statea dupa o curba cu vizibilitate redusa. Politistul, ii facu semn soferului limuzinei, sa traga pe dreapta. Acesta se executa imediat.

–         Buna ziua, actele la control, va rog.

Soferul i le dadu, fara obiectii. Politistul il privi atent, insa barbatul de la volan nu paru intimidat. Si cum nu a stat sa negocieze, sau sa dea o mica atentie politistului, a primit amenda. A semnat procesul verbal, si a plecat mai departe.

–   Uite mai, zise politistul catre colegii lui. Tantalaul acesta, zgarcitul, nu a cotizat nimic. A preferat sa il amendez. Decat sa dea si el ceva, acolo, mai bine a incasat o amenda zdravana. Florine, hai ca esti cu calculele, de cati bani mai avem nevoie sa putem pleca? Cinci milioane. Asta inseamna inca o jumatate de ora. Foarte bine, sa nu ajungem tarziu acasa.

Politistii erau din alt judet, si venisera in Maramures, sa isi faca rost de cherestea pentru constructii. Cum nu au putut scadea pretul, dupa cati bani aveau, si nu cunosteau pe nimeni sa ii imprumute, au iesit la sosea, sa isi completeze suma, din amenzi. Soferii sunt foarte cooperanti, asa ca nu le-a fost greu sa isi completeze suma. Singur, soferul Wolksvagenului negru, nu a cotizat. Asa e cu bogatasii astia. Ii loveste corectitudinea cand te astepti mai putin. In cele din urma si-au completat bugetul, au platit cheresteaua si au plecat multumiti acasa. Ba le-a mai ramas ceva, cat sa bea o bere la despartire, dupa program. In dimineata urmatoare, Comandantul ii chema pe cei patru in birou.

–         Cred ca aveti sa-mi spuneti ceva, le zise el pe un ton deloc incurajator.

Agentii se uitara unul la altul, fara sa scoata o vorba. Chiar nimic? Continua seful lor? Atunci, o sa va amintesc eu, ca vad ca toti aveti probleme cu memoria. Aseara, pe la ora 21, erati cam departe de zona voastra de activitate. E interesant si ce faceati acolo. Comandantul lua de pe birou, procesul verbal cu amenda, pe care ei o aplicasera soferului limuzinei. Politistii, in pozitie de drepti, erau rosii ca racul si cu privirile in pamant.

–         Aha, acum ati inteles. A trebuit sa aflu chiar de la ministru despre isprava voastra. Si bineinteles, m-ati facut de rusine. Pe mine si institutia aceasta. Comandantul era calm, dar o liniste care prevestea amploarea furtunii care va urma.

Barbatul amendat, cel cu limuzina din seara trecuta, era soferul ministrului agriculturii. Imediat ce a incasat amenda, a ajuns la Baia Mare si i-a dat procesul verbal sefului sau. Ministrul il grabise sa ajunga, sa il poata lua de la o intalnire, ce tocmai se incheiase.

–         Daca puteti, sa va ocupati dvs. de asta. Si seful sau, s-a ocupat. Cei patru politisti erau acum la dispozitia parchetului militar iar activitatea lor in politie a luat sfarsit. Au inteles si ei, ca e foarte usor sa treci pe rosu, si sa ajungi de partea celalalta. Fara protectia pe care ti-o ofera uniforma de slujbas al statului, nu valorezi mare lucru, gandea Florin, privind zborul liber al unei muste, prin biroul comandantului. Pe langa cariera lui, o compromise si pe cea a tatalui care lucra in politie, intr-un alt department. Cum va da ochii acum cu el sau cu cunoscutii? Si asta nu era cea mai grava problema. De azi inainte, nu va mai putea trage pe nimeni, pe dreapta. Chiar el, a iesit de pe banda de circulatie in decor. Limita dintre legalitate si ilegalitate e foarte subtire iar consecintele unei abateri de la traseul corect, pot fi uneori, ireparabile.