Copacul (II)


Drumurile drepte sunt ciudate. Călcăm pe ele cu îndrăzneală și vedem parcă, destinația finală. Nu știu cum se face însă, că la un moment dat, trebuie să pășim pe cărări întortocheate ori drumul se strâmbă singur. În călătorii nu e vorba de spațiu și timp, doar de plecare și sosire. Iar la final constați că, nici tu, nici drumul, nici destinația nu mai sunteți ceea ce păreați a fi la început. Între primul și ultimul pas e doar povestea unei transformări.

Copacul II

În cerul spuzit de stele luna sticlește, înconjurată de un nimb argintiu. Copacii din jur, arătări alburii, fantomatice, dorm somnul de iarnă, ascunși sub pojghițe de gheață și nea. Trei siluete se desprind din întuneric. Omătul înghețat se sfarmă crănțănind sub pașii lor. Un bărbat și o femeie, în jur de 40 e ani, însoțiți de o adolescentă, pășesc în sala gării, încărcați de bagaje. Mâinile și obrajii le sunt arși de frigul de afară iar pe căciuli și gene poartă pudră de promoroacă.
– Fie iarna cât de rece, numai Făurar de-ar trece!- zice bărbatul, lovit de aerul din sală.
Mirosea ușor a petrol, ca în gările de pe timpuri, și a ceva îndefinit. Femeile căutară o bancă în timp ce el se duse la casa de bilete, așteptând să apară casierița.
– Trei bilete la acceleratul Timișoara- Iași. Vine la timp ori vine la timpul său?- întrebă el, în timp ce femeia în uniformă albastră, toropită de puterea nopții îi dă dădea restul. Îi spuse ceva o scurtă întârziere.
– Noah, de asta v-am și întrebat- continuă el. Nici nu m-aș fi așteptat să fie altfel. Aici nu e Japonia să ajungă trenurile la timp. Dar tot nu-i rău, că anul ăsta ajungem avem de mers.
Se îndreptă apoi spre banca unde săteau femeia și fata lui. Aruncă o privire spre ceilalți călători, adormiți și ei, între drumuri, pe picior de plecare către destinații de ei știute, pe care viața ori soarta le așterne dinainte. Radu era un cârcotaș fără pereche așa că vreme de căteva minute îi trie pe toti cei din gară și le găsi imediat defectele. Femeia era cu gândurile în altă parte, așteptând să se vadă în tren așezată la locul ei.
– Noah, Adeluță, dacă nu ar fi înghețat afară, ți-aș zice să iei o piatră în gură, că mergi pentru prima dată la Iași. Cred ca abia așteaptă oamenii ceia să ajungem noi să le ducem bucate de-ale noastre din Ardeal și palincă. Iară dacă te-or vedea pe tine or cumpăra mai degraba.
Adeluța flutură un zâmbet fugar, stingherită de remarca bărbatului. Era deja o domnișoară, gata să intre la vară la liceu și remarca nu o încântă. Deși își dorise călătoria aceasta, ora mică din noapte o făcu să tânjească după patul călduț de acasă. Totuși, gândul la lunga călătorie și la locurile pe care le va vedea îi șterse regretul. Privi în jur și călătorii îi părură niște oameni mereu pe drumuri, însoțiți de credincioasele lor bagaje. Câte povești vor fi având ele! Ca și poveștile bunicii ori chiar mai multe. Adeluța își lăsă capul ușor pe spate și închise ochii pe jumătate. Se auzi în gând întrebând.
– Mamă tână, îmi zici o poveste?
– Sigur, draga mea. Pe care să ți-o spun?
– Pe cea cu șezătoarea.
– Cu șezătoarea. Noah să-ți zîc dară. Era o iarna grea, ca și amu.
Omătul era până la streașina casei și ne făceam cărări cu greu, până la grajd, să hrănim animalele. Ca să ne mai treacă urâtul iernii, puneam de-o șezătoare și atunci, fete și feciori, neveste și bărbații lor se adunau la câte o casă. Și ca să nu steie degeaba, își aduceau caieru, să toarcă, ori ceva de cusut. Și vremea trecea pe nesimțite, între două hori, o placintă și un pahar de palincă. Ba ne și gătam lucru în vremea asta. În sara aceea, fusese un cer senin și luna lumina ca ziua. Eram și io acolo, cu bunul tău, fecior. Da ce fecior fain era, că să uitau tăte fetele după el, numa io nu. Mă uitam numa ase, o țâră, cu coada ochiului, să văd ce face. Și el, ce gânești că făcea? Horea de îți râdea sufletul. Lelea Florică, gazda, ne-o adus plăcinte și cozonaci. De-odată, s-o pornit o pală de vânt și-o răsturnat tăte lumânarile. Am râmas pe întuneric. S-o auzât o voce care o zîs așe:” Plecați! Satul ăsta-i blestemat!” Apoi, leliuca Florică aprinse o lumânare și toți am rămas tăcuți și spărieți. Ne uitam unul la altul și nimeni nu o scos o vorbă.
– Adeluță, iar visezi. Hai să ieșim pe peron că sosește acceleratul!- se auzi vocea scurtă și poruncitoare a tatălui.
Luară bagajele în măini. Un șuier ca țipăt scurt, urmat de altele două, sfâșiară amorțeala nopții. Pe peronul acoperit de geață, siluete ciudate, amorțite într-un dans fantastic se îndrepatau spre vagoane. Învălmășeală. Coboară, urcă, bagaje, fluiere, mirosuri grele, ciudate, străine o îmbrățișează de despărțire. Își găsiră locul în compartiment și Adeluța ceru să stea la geam. Voia să privească, să absoarbă imaginile ce îi vor defila prin fața ochilor, cu nesaț, ca un film documentar, înțeles doar pe jumătate. Compartimentul era gol însă mai pluteau căldura și mirosul celor ce abia au coborât. În oglinda mică, de pe peretele compartimentului, fața ovală reflectă un chip somnoros. Pe peretele opus, o fotografie înrămată cu un peisaj din Retezat voia sa dea o notă mai familială spațiului. Langa ea, cineva mâzgălise cu carioca roșie două nume, Rădica+ Marinică și le încadrase într-o inimă, ca un fel de legământ ce trebuia să circule prin lume.
Fata își eliberează părul lung, ascuns sub căciulă. O coadă lungă, împletită, i se așază pe spate. Formele trupului ei tânăr arată o femeie frumoasă, în devenire. Cu toate acestea, e ceva ce nu o mulțumește încât la școală e mereu emoționată și tristă. Ceva ce nu putea schimba și cu siguranță că era motivul pentru care colegii o cam țin la distanța. Dinții de sus îi era scoși mai în afară, ca și cum ar fi mușcat din ceva dur. I-ar fi plăcut și ei să știe că e frumoasă, ca alte fete și ar fi sacrificat bucuroasă multe din rochiile ei scumpe, cu care se mândrea. Dar nu avea ce face. Ca să compenseze, de 1 Martie, ea cumpăra cele mai frumoase mărțișoare băieților, sperând să primească de la ei atenție și să îi cumpere o saptamână mai târziu, un cadou frumos, așa cum cere tradiția, la începutul primăverii.
Locomotiva șuieră în noapte, purtând în spate atâtea suflete. Trenul se puse în mișcare. În spate rămânea gara și panoul acela albastru, pe care scria cu litere albe, înghețate: Năsăud.
Adeluța căuta în noapte, cu privirea flămândă. Treceau pe lânga sate, abia luminate și orășele. Din Vatra Dornei se urcă un călugar. Se așeză în compartiment ca un intrus în adunarea de familie. Veșmantul lui negru acoperea niște straie sărace și vechi. Pantalonii îi erau mai scurți cu o palmă. După un ceas, îl lovi toropeala. Își scoase încalțările, scâlciate și ele de drumuri bătute și de vreme. Șosetele i se vedeau gri, dintr-un material sintetic. Adela zări chiar și găurile din călcâie și se miră că omul nu părea deranjat de ele. Până și vorba îi era săracă de parcă ar fi făcut un pustiu imens în sufletul lui.Trupul lui uscățiv era proptit de fereastra ce dădea spre culoar. În curând, bărbatul începu să sforăie și Radu strâmbă din nas. Odorurile ce veneau dinspre încalțările monahului erau aspre. Nu zise nimic. Se aplecă, le prinse cu grijă, ca pe două bombe biologice și ieși cu ele pe coridor. Deschise fereastra și le aruncă. Se întoarse și se așeză liniștit la locul său.
Se crăpa de ziuă când intrară în gara din Iași. Radu și femeile se pregăteau de plecare. Călugărul își căuta încălțările.
– Știți cumva undi-mi sunt papucii ceia?- întrebă el îngrijorat, căutând către ferestrele vagonului, înflorite de ger.
– Da de unde? Doar nu le-am ținut noi evidența, zise Radu cu un zâmbet ironic întipărit pe chip. Poate s-o dus să îți cumpere alții noi, că cei vechi erau cam împuțiți.
Radu coborî. Și femeile de asemenea. Se amestecară în mulțime, lăsându-l pe sărmanul călugăr cu grijile încălțărilor, murmurând ceva, negru de supărare. În gară, tumultul regăsirilor, a navetiștilor, a studenților întorși de acasă, punea în mișcare o lume pestriță. O răscruce a destinelor si destinațiilor. Începu să fulguiască mărunt. Ninsoarea ce se așternea albă, acoperea zăpada înghețată și murdărită de atâția pași, de atâtea ecouri.

Posted on 14 Noiembrie 2014, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. Nu cred că a avut o viață ușoară cu felul său de a fi, dar îmi place Radu !🙂 Nici mie nu-mi sunt pe plac ocolișurile și vorba multă.
    O parte a doua surprinzătoare, a… povestiri, nuvelei,… ”Copacul”. Mă așteptam să aflu ce s-a mai petrecut cu Irina. Acum bănuiesc că Irina și Adela vor fi colege de liceu. Aștept cu nerăbdare partea a III-a a povestirii!

    Să ai zile frumoase, Gabriela !❤

    • Zina, în satul acela, oamenii muncesc din greu. Au pământuri, vite, gopodării și muncesc pe brânci pentru ceea ce au. Acolo ești om de vază dacă reușești să ai o gospodarie așezată și să o păstrezi. Nu poți face predicții pentru că nu știi ce se întâmplă mai departe în povestire. Cred însă că mâine, postez următoarea parte. Ca să nu vă țin atât în suspans.🙂

  2. Ce supriza ! Eu m-am intrebat ce o fi gandit si simtit Adela atunci cand bunicul ei a dat dovada de vandalism fata de proprietatea altuia ? De ce n-ai zis ? Acum stau si ma framant de grija ei mai rau decat m-as framanta despre Irina, ca am determinat deja ca destinul Irinei nu va aduce prea multe suprize, insa oare ce va pati Adela ? Si care este legatura dintre badea Vasile si badea Radu oare ? Nu mai am rabdare pana la episodul urmator ! Trebuia sa ne dai asa un mic trailer de preview anticipator !

    • Rudolph, cate framantari pentru o poveste. E normal sa va incit. Altfel, ce farmec ar mai avea ea oare?🙂

    • Zau daca serialul tau Copacul nu e mai tare decat ala turcesc Poveste de Familie ! Ca si ala avea un copac pe generic si si pe ala il asteptam cu nerabdare ! Ma uitam mereu cu mama la el chiar in perioada de dinainte sa plec in Scandinavia, si si dupa aia o puneam sa-mi zica la telefon ce s-a intamplat…dar ea abia asteptase sa plec eu ca sa se poata uita la alte seriale care o pasionau mai mult, ca la ala se uita doar asa din politete fata de mine ! Dar acum am serialul asta si mai si !

  3. Stai asa ! Radu e tata lui Adela, nu bunicul ! Ca bunicul e badea Vasile ! Aa, acum stiu ce framantari au bunicii, cel al Irinei ca a avut o fata care nu a fost cuminte, iar cel al Adelei ca il are pe Radu asta vandal. Aa, e posibil ca Adela si Irina sa fie pe jumatate surori, cu Radu ca tata, mai ales ca pare cam impulsiv, zau iese ceva ff interesant chiar epic istoric.

  4. Rudolph, musai să ai nițică rabdare.🙂

  5. E mai tare Rudolph decât mine. Oricum, mai nerăbdător !😆

  6. Iti admir in continuare talentul,ce ganduri si asteptari au fiecare…
    Astept rabdatoare (!) continuarea cea reala !

  7. La mulți ani, Gabriela, de ziua tuturor românilor, oriunde s-ar afla !🙂

  8. Caaand vineee episodul treeeei ? Dar daca suntem cuminti ni-l aduce Mos Craciun ? Episodul 3 ! Episodul 3 !

  9. Iar trece o lună și nu ne-ai scris nimic… Nici pe FB nu te-am mai văzut… Ești bine, Gabriela ?

  10. Gabriela, trebuie neaparat sa revii si sa opinezi si pe blogul lui Decenu sub articolul 21-22, ca zau, te-am invocat de 2 ori, ca venise vorba despre femei la persani, turcomani si la altii, si am incercat sa fac fata cu brio, insa nu am reusit si am exclamat, sa vina Gabriela sa ne puna la punct, ca nu ma simt competent (plus ma apucase asa o teama de nivel chiar superstitios). Zau, ajunsesem sa-l cert pe Decenu ca e posibil sa confunde femeile arabe cu cele persane sau egiptene, de parca eu eram expert ! Ce e acolo, nici nu vrei sa stii ! Si totul a pornit de la sarbatoarea persan regionala Yalda si poetul Hafez…deci lasa momentan copacii acolo in codru ca are grija Eminescu de ei, si vino in stepa aia pustie plina de vanturi barbatesti, ca la un moment dat am simtit nevoia sa ma ascund asa dupa fusta ta, zau daca nu asa a fost in timpul acelei confruntari intelectuale socio-culturale.

  11. Pentru că anul se apropie de sfârşit, îţi urez de pe acum numai bine, dragă Gabriela! Iar Noul An să îţi aducă multă sănătate, linişte sufletească, bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor, alături de cei dragi!
    La mulţi ani, din toată inima!🙂

  12. Sorcova vesela,
    Sa traiti sa-mbatraniti,
    Ca un mar, ca un par,
    Ca un fir de trandafir,
    Tare ca piatra, iute ca sageata,
    Tare ca fierul, iute ca otelul !

    La anul si la multi ani !

  13. Vad ca nu ai mai scris nimic. Sper sa fii sanatoasa !
    Iti urez un sincer „la multi ani” dorindu-ti un an bun, prosper, cu sanatate si tot ce ti-e spre bine!
    Cu drag

  14. La mulţi ani de Mărţişor! O primăvară minunată, cu sănătate şi numai bucurii, dragă Gabriela!🙂

  15. Zau, de cand astept episodul 3…intre timp am inceput sa ma uit la noul serial turcesc despre Mehmet cel Cuceritor, cu gandul ca poate Radu, prietenul lui din copilarie, tatal Adelei, e de fapt fratele rivalului lui Mehmet, Vlad, si asa poate aflu si ce se intampla cu restul familiei plus mai ales care a fost faza si cu ce au fost serviti la masa cand s-au dus in vizita la familia lui Stefan. Zau, am asa o banuiala ca Adela va face poate cunostinta cu unul dintr-o familie chiar poate numita Jder, pe care il va intalni cand se duce in vizita la Stefan, poate chiar se va indragosti de el, numai ca abia astept sa vad de care din
    ei si oare ce va zice badea Vasile in legatura cu asta ?

    • Tot ce pot sa zic e ca am fost total dezamagit de nevestele lui Mehmet cel Cuceritor insa mereu cam stressat in acel serial…zau, am inceput sa-mi creez impresia ca sultanii turci otomani care au ales macar o nevasta vorbitoare de lb romana parca au avut parte de o viata mult mai linistita.

      • In orice caz serialul Gabrielei e de 100 de ori mai bun decat asta cu Mehmet. Are si mai mult suspans, se refera la relatiile de familie la nivel psihologic superior, nu e o simpla caricatura asa ca Mehmet incurcat cu surorile Hilton si Kardashian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: