Copacul


A dat Dumnezeu atâta ploaie anul acesta! Darul a făcut mult bine pământului. Câmpurile sunt o mare verde, holdele dese, pomii încărcați de bucuria rodului. Valea Zagrei s-a umflat de câteva ori, fără a pricinui mari necazuri. Mai rău a fost că, din cauza ploilor, sătenii au lucrat cu greu pământul. Irina are 14 ani și gândul îi plutește pe aripa libertății pe care o va gusta curând. A visat-o de atâta vreme, o dorință ascunsă adânc în suflet, ca o taincă și neprețuită comoară. Înscrierea la Liceul pedagogic din Năsăud, apoi admiterea i-au deschis larg calea spre o nouă destinație. Nu știa précis cum va fi dar sufletul îi era plin de acea bucurie imensă pe care nu o putea împărtăși cu nimeni . Scăpase de amenințarea bunicii cu măritișul. Cel puțin pentru o vreme.

– Te lăsăm să încerci o singură dată. Dacă nu reușești, o să stai acasă și îți găsim un fecior fain, cu stare. Și așa, aici, nu ai nevoie carte. Trebuie să știi munci și noi asta te-am învățat!

Așa i-a zis bunica și știa că a primit o șansă unică. A trăit multă vreme cu teama asta, că va fi măritată, ca mama, pe la paisprezece ani. În sat nu era ceva neobișnuit. Fetele erau măritate devreme și de cele mai multe ori cu tineri înstăriți pentru a completa ori a păstra pământurile moștenite de la strămoși. Obiceiul era vechi. Părintele povestea că găsise niște înscrisuri vechi în biserică, ce spuneau că, preotul din acea vreme, fusese amendat de superiorii săi. Cununase rude apropiate, ceea ce era interzis de biserică.  Zăgrenii au fost mereu oameni bogați, cu multe pământuri și vite. După Revoluție, mulți au plecat să lucreze în afara țării din cu banii câștigați cu trudă și-au ridicat case noi, au venit cu mașini. Dar pământul nu a fost înstrăinat, ci ținut ca o dovadă a bogăției. E o rușine să vinzi pământul moșilor ori să îl lași nelucrat.

Fata a muncit, cot la cot cu bunicii și a învațat din răsputeri. Viața trebuie să fie mai mult de atât. Și a reușit!

– Irinucă, ești gata? Hai că plecăm peste deal, la taică-tău.
Irinuca aștepta déjà, cu părul blond-cânepiu împletit într-o coadă cuminte și cu privirea ațintită pe uliță. Bătrânul puse pe umăr o desagă țesută în casă, cu ceva merinde și apă. La poartă se opri nițel și mâna cu degete aspre, noduroase se încleștă pe o bâtă spălată de vreme, sprijin si apărătoare.

Atât de albastru și senin e cerul! Cine ar fi zis ca acum câteva zile, de Sfântul Ilie a fost prăpăd. Nici Sfântul Foca, cel care a venit a doua zi după Ilie, nu a fost mai blând. Bunicul Ion a vrut să sape pământul acela din deal. Fulegerele și tunetele însă i-a gonit pe toți acasă și mai cu seamă teama buncii, care știa una. Cine se încumetă să lucre de ziua Sfântului Foca, vizitiul Sfantului Ilie, va păți mari nenorociri: i se va aprinde casă, ori clăile de fân, ori cine știe ce alte lucruri rele. Bătrânul Ion bombăni el ceva, dar cum nu era chip să scapi de gura femeilor, lăsă baltă treaba și se mulțumi să își găsească de lucru pe langă casă.

Soarele abia se ridicase pe cer, arzând orizontul dimineții de duminică cu flăcări roșii, prelinse pe pământ, în șuvoaie de lumină.

În depărtare se vad turlele celor patru biserici. Iarba e îmbrobonată de roua groasă. Din grădinile vecinilor vin arome aspre, de legume ude, iar pe sub pomi, miros de frunze muiate si ciuperci se furișează tăcut. Așa i se părea Irinei în timp ce inspira adânc, strângând pe langă ea jerseul împletit de mama ei. Satul e încă amorțit și doar ici și colo, câte un căine hămesit, ținut în lanț pe post de sonerie vie, mai sperie liniștea dimineții. Se întristă puțin gândindu-se la soarta acestor vietăți nefericite. Apoi gândurile îi fugiră la mama. Neânțelese, firești, dureroase. Îi era dor de ea dar știa că hotărârea bunicului era de neclintit. Îndrăznise să iasă din vorba lui, îi lăsase bărbatul de nebună și voia libertate? Atunci să plătească prețul ei. ” Viața e așa cum ți-o așterni!!!”- tunase în seara aceea bătrânul vânăt de furie. ” În casa mea să nu mai pui piciorul!” Irinuca avea și acum în gând fața lui, transfigurată de furie. Fata asta a lui îl făcuse de rușine. Ce va zice satul? Cum va da el obraz cu ginerele lui de acum încolo? Satul a clevetit o vreme apoi povestea a fost lăsată în urmă. Irina a fost crescută de bunici, cu strictete, să fie ” la locul ei”. Simțea uneori nevoia brațelor mamei în jurul umerilor, căldura pe care trupui ei o emana, si un miros slab de detergent si parfum ieftin. Dorul o făcea să se înmoaie și atunci simțea lacrimile lunecându-i în suflet, ca o ploaie de vară. Dar căinii aceștia din lanț, nu au nici o bucurie. Primesc doar câte un os, de la masa stăpânilor, ca niște așchii de lemn ca și cum aceea ar fi mancare. Viitorul și viața lor e lanțul, pentru că stăpânii lor așa au învățat că se ține câinele în lanț și muierea să știe de frica palmei bărbatului.

– Buna dimineata!- se auzi vocea groasă a lui badea Vasile. Ieșise din ocol și li se alătură. Are și el o nepoată, colegă cu Irina. Adela e o frumusețe de fată, cu părul negru lucios, ce îi coboară pe talie. Intrase și ea la liceu.
Bărbații vorbeau ceva cu voce scăzută însă Irina nu le dădu atenție. Mai căută din privire ciupercile acelea ce miroseau. Ori poate era doar o părere. Din tufe, de sub ierburi, din șanțuri, răzbăteau aceleași adieri stătute și mucede, rămășițele ploii de zilele trecute.

(va urma)

Posted on 9 Octombrie 2014, in Povestiri altfel and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. Se pare ca Foca este o sarbatoare pagana, adoptata de crestinism, , provenita din credintele vechi ale romanilor. In calendarul ortodox nici nu stiu daca e cu cruce rosie sau neagra. Sau cel putin asa mi-a zis cineva care avea (si cred ca mai are) legaturi stranse cu biserica si cu popii.

    • E o sarbatoare agrara si intradevar nu e in calendar. Credintele vechi spui ca Sfantul Foca, e unul dintre vizitii Sfantului Ilie. Ziua lui e tinuta imediat dupa Sfantul Ilie. Cine lucreaza in aceasta zi poate pati mari nenorociri. Li se aprinde casa ori fanul. De aceea, la tara, in mod obisnuit, in aceasta zi nu se lucreaza. In unele zone, gospodinele nici macar nu aprind focul in soba. Se spune ca, painea coapta in cuptor in aceasta zi are gust de sange.

  2. Eu nu am intalnit niciodata vreun taran de origine romana care sa fie asa patriarhal autoritar fata de femei, (desi, ma rog, nici nu am interactionat eu personal cu prea multi tarani de origine romana plus povestea pare recenta daca e vorba de Revolutie, ca nu cred ca e cea de la 1907, si s-o mai fi schimbat societatea rurala romana catre patriarhat in ultimii ani, mai ales cu canalele astea TV gen History Channel unde precis cuvantul patriarhat european e filosit destul de des, mai ales in programele alcatuite in anii 80 pe care le da acum la TV) Insa stiu ca totusi societatea rurala din Romania e ff complexa si diversa, nu e asa ca un monolit, si nu este exclus sa existe regiuni mai stancos muntoase unde se intalnesc mai des organizatii patriarhale, de aceea indraznesc sa intreb in ce regiune se petrece
    aceasta poveste ?

    • Adica tipul mi se parut oarecum mai degraba ca un bunic al lui Heidi, nu al unei Irinuce, voiam sa zic, (desi pe bunicul lui Heidi cred l-a parasit mama lui Heidi sau a decedat, nu a gonit-o el, dar ma rog bunicul a ramas cu Heidi pe capul lui). Insa desigur, eu cunosc taranii mai mult din literatura si filme, asa ca habar n-am. Plus mai e si prototipul ala Ion cel macho creat de dl Rebreanu totusi cu mult talent. Insa zau, nici un Ion cunoscut de mine nu era ca ala, dar cine stie, o exista pe undeva, tocmai de aia intrebam.

      Dar aceste intrebari curioase nu trebuie interpretate ca o critica ci de fapt ca un compliment, pt ca inceputul povestii deja m-a intrigat si m-a facut sa devin curios si sa pun intrebari, plus sa ma gandesc, prin asociatie, asa la diversi bunici din literatura universala.

  3. Eu mă gândesc la diverși copii din literatură și din viață, care au dorit cu ardoare să învețe, împinși de motive diferite, de la dragostea de carte și dorința de A ȘTI, până la frica nebună de a nu ajunge să muncească din greu ca și părinții lor.

    • Zau, fiecare cu ce-l doare si ce-i place mai mult, Zina se gandeste la copii, eu la bunici ! Adica pana si in Heidi, de ce sa fie numai Heidi in prim plan si sa nu ne gandim si la bunicul ei care a trebuit sa o creasca singur din pensie, stiind in acelasi timp ca ea il va parasi odata si odata, ca nu parea totusi sa-i placa prea mult de baiatul vecin Peter si o atragea mai degraba fata aia mai oloaga de la oras ! Zau, tineretul face ce-l taie capul oricum, dar pe bunici cine sa ii ia in seama ?

      • Din povestea de mai sus, personajul Irina nu mi se pare asa de interesant devreme ce destinul ei pare destul de clar, ori invinge obstacolele si are parte de Happy ending, plus eventual si de un catel protector fidel, ori decedeaza asa cam ca Fetita cu chibriturile sau Cuore…insa personajele masculine mi se par ff misterioase si interesante, nu numai bunicul lui Irina, dar si relatia lui cu badea Vasile. Plus si bunica lui Irina pare destul de enigmatica si ea…pe cine o fi oare suparata ? Pe sotul ei care a gonit-o pe fiica ei mama Irinei, pe propria ei fata care I-a lasat-o pe Irina pe cap tocmai cand se bucura ca poate sa iasa la pensie si poate sa mai aibe timp sa schimbe si ea o vorba-n poarta cu badea Vasile cat era barbatul ei la camp, pe ea insasi, pe soarta ? Si unde e sotia lui badea Vasile ? Cate intrebari mi-am pus citind povestea de mai sus in care Irina pare numai un simplu pretext !

      • Rudolph, tu te gândești la bunici fiindcă ești tânăr și nu ai copii. Eu nu pot să nu mă gândesc întâi la copii, fiindcă am și știu prin ce trec ei la începutul vieții. Bunicii, așa cum voi fi și eu peste ani, și-au trăit traiul, ce au făcut e bun făcut și nu se mai poate schimba. Pe mine mă interesează mai mult viitorul decât trecutul.

  4. M-am gandit la ce a zis Zina si mi-am dat seama ca pt mine literatura nu poate insemna decat trecutul…insa asta e si pt ca nu o prea am cu SF-ul, (care uneori poate prezenta si viitorul), nici cu poezia, (care uneori, am impresia, poate reusi dpdv tehnic sa captureze si o clipa de prezent).

  5. Mi-era dor de vorbele tale scrise cu sufletul, de cuvintele ce parcă îmi aşează lin, cinematografic chiar, fiecare secventă din povestioara ta. Mama mea a fost una din fiicele satului ce a cunoscut măritişul devreme şi toată viaţa am văzut in ea regretul ca, desi e desteapta nativ, tenace şi priceputa, nu a rămas decat sotia unui om destul de aprig şi fără efuziuni de sentimente, şi mamă; si desi nu s-a plâns niciodată cred că şi-ar fi dorit sa aibă mai multă şcoală şi educaţie. Cred că ţi-am spus des că ador modul tău de a scrie, de a-mi pune in suflet amănunte ce străbat dincolo de actiune. Lucru rar şi magic. Te imbratisez cu drag şi astept continuarea.

  6. O alta lume, uitata, regasim aici, departe de tumultul prezentului. O lume asezata, cu oameni cuminti, ce traiau dupa un sistem bine intemeiat de reguli si principii, care azi au disparut aproape cu totul! Bunica mea dinspre tata a fost si ea o asemenea Irinuca… La 16 ani s-a maritat, la 17 il nastea pe tata, si cred ca nu prea i-a priit totusi conjunctura in care a fost silita sa devina mama atat de timpuriu! Al doilea copil l-a avut pe la 23 de ani, si abia atunci a inteles si ea ce inseamna maternitatea, iar ca urmare, toata viata a facut diferenta intre cei doi fii. Pe cel mic l-a iubit intotdeauna mai mult, desi nu a recunoscut niciodata asta…

  7. La multi ani de ziua onomastica, draga Gabriela! Sanatate si numai bucurii!🙂

  8. Gabriela, a trecut o lună de zile și nu ne-ai scris continuarea… Noi așteptăm cu răbdare, să știi !😀

    • …mi-a spus mie, pe fb, că e gata şi o pune curand, probabil e greu cu timpul. Asteptăm cu nerăbdare, clar…

    • Si eu la fel, dau click in fiecare zi pe blogul asta ! Zau, daca ar fi un canal TV cu seriale ecranizate dupa povestile scrise de Gabriela, eu m-as uita mereu la el ! Aa, mi-a venit o idee de o Leapsa, sa alcatuim fiecare un program de TV cu emisiuni care sa fie realizate de diversi bloggeri preferati, dar nu numai de cultura si fictiune, sa fie si cu stiri, si cu de toate, si asa gen Discovery, si History Channel, si analize economice, si reclame, si seriale, de toate, dar sa fie si educativ ! Adica asa un program TVR ideal !

  9. Astept cu nerabdare continuarea😀

  1. Pingback: Poveste despre o mama cu trei copii | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: