Daily Archives: 25 august 2014

De weekend


Cristina se întoarse acasă pentru puțin timp, doar atât cât să se pregătească pentru o ieșire în oraș. Aproape că se strecură în camera sa, pentru a evita întrebările mamei. Imediat se auzi apa la duș, foenul și mici păcăneli de sticluțe și cutiuțe, mutate pe etajerele din sticlă din baie. Proaspătă și relaxată apăru în prag. Părul negru, lucind mătăsos i se întindea pe umeri. Sub fruntea înaltă, ochii gri-verzui scânteiau veseli, a joacă iar zâmbetul de pe buzele date cu gloss, o nuanță naturală era învăluit în parfumul preferat, un dar de la unul dintre mulții admiratori. Intră din nou în cameră, schimbă halatul de baie cu blugii, o bluză cu lame și pantofi cu tocuri înalte.. Transformarea făcu din jurnalista sobră o tânără flușturatică, gata de distracție în cluburile de fițe.

Din sufragerie, Mira o zări și nu rată ocazia să o ia la rost, chiar dacă avea 28 de ani. Cristina nu-și putea explica de ce, femeia care îi era uneori, cea mai bună prietenă, devenea alteori o persoană sâcâitoare. În momentele acelea evita să o întâlnească. Mira făcu un gest ca și cum ar vrea să risipească norul parfumat din jurul tinerei. Se plânse de factura la apă, invocând dușurile prelungite ale fetei. Și cum rafinamentul i se epuiză brusc o întrebă pieziș.

– Unde te duci?

– În oraș, cu prietenii.- Răspunsul tinerei veni scurt, semn că o enervau discuțiile acestea și le-ar fi ocolit pe cât posibil.

– Cred că e vremea să îți vină mințile la cap și să îți faci și tu o familie. La vârsta ta eram maritată demult și cu copii.

– Da. Și la vârsta asta ești divorțată și singură.

– Acum ești obraznică. Uite ce mulțumire am că m-am străduit să te țin la școli!

– Deloc. Fac doar constatări, pentru că încerci să-mi dai lecții. Sunt obosită și nu am răbdare azi.

Femeia o privi enervată. Cu cine o fi semănând fata asta? Cu siguranță cu taică-său. E prea independentă și încăpățânată. Îi zări petele albastre de pe umăr și de pe gât mascate de o eșarfă.

– Iar te-ai întâlnit cu Paul?

– Da.

– De ce nu te măriți cu el, de exemplu? Are tot ce îi trebuie: o situație bună, serviciu, e tânăr și îți și place din câte văd. Nu e nimic că are cu 3 ani mai puțin decât tine. Cred că multe fete îl vânează.

– Ai făcut o obsesie cu măritatul.

– Păi da. Să scap și eu de griji.

– Ăstea sunt grijile tale? Stai linistită. Vei avea destule când vei avea nepoți. Hai, nu mai fi țepoasă. Fă-te frumoasă și du-te la prietenele tale în vizită. Poate ieșiți și voi undeva. Eu am plecat. Pa! Pa! Și nu mă aștepta. Nu știu când mă întorc.

Două minute mai târziu, mașina Cristinei demara din fața casei. Încă o seară de distracție prin cluburi și o noapte prierdută prin cearșafuri străine.

Țârâitul strident îl făcu pe Tudor să se ridice buimac. Verifică alarma deșteptătorului, bombănind ceva, că nu il decuplase dinainte și l-a trezit tocmai sâmbătă, când ar fi putut să mai doarmă. Dar țârâitul se repetă. Venea din altă parte. Se îndreptă spre interfon, aruncând o privire spre ceasul de perete. Cinci și cinsprezece minute. Cine putea fi la ora aceea? Afară se crăpa de ziuă și lumina sură ce abia se năștea din crăpăturile nopții se prelingea pe ferestre. Și-o, fi uitat Paul cheile își spuse, văzând că nu dormise acasă. Apăsă pe buton. La difuzor răspunse vocea afectată a unei femei.

– Bună dimineata! Domnul Tudor Popescu?!

– Da. Cine sunteti?

– Sunt mama Cristinei Toma! Vă rog să-mi deschideți! Trebuie sa vorbim despre Paul, altfel mă voi duce la poliție!

Tudor deschise, îngrijorat că fiul său ar putea fi implicat în ceva grav. Necunoscuta se înființa în câteva momente în fața ușii, cu o figură vizibil ofensată. Părul ei roșcat păstra încă urmele unei coafuri studiate, estompate doar de orele scurse ale nopții. Îmbrăcămintea putea trece puțin extravagantă și nepotrivită, lăsând impresia unei femei ce se străduia să își ascundă vârsta iar acest zel o făcea să pară ușor vulgară. Prin parfumul puternic pe care îl degaja, se simțea miros de fum de țigară. Lui Tudor îi trecu prin minte că în combinația odorizantă era și puțin iz de alcool dar nu dădu importanță. O pofti în bucătărie. Aroma cafelei proaspete mai temperă puțin din iritarea femeii.

– Spuneți, despre ce e vorba? Ce s-a întâmplat?

– Păi, cum să vă spun? De ceva vreme, să fie de vreo doi- trei ani, băiatul dvs. are o relație mai năbădăioasă cu fiica mea. O cunoașteți pe Cristina Toma? Jurnalista de la radio? Eu sunt mama ei.

– Așa. Nu o cunosc.

Figura suprinsă a bărbatului o încurajă să continue.

– Tot am vrut să stau de vorba cu Paul al dvs. E acasă?

– Nu. Nu a dormit acasă.

– Vedeți? L-am căutat toată noaptea prin baruri și discoteci dar nu l-am găsit. L-am și sunat, dar nu răspunde.

– Aveți numărul lui? Pot să văd?

Femeia îi spuse un numar de telefon.

– Ah, dar nu e acesta.

– Dați-mi-l!

– Păi nu vi-l dau. Dacă o să vrea, vi-l dă el. Dar pentru ce ați vrut să mergeți la poliție? Am crezut că e ceva grav.

– Dar nu e? Dacă Cristina mea vine mereu mușcată acasă?

Tudor o privi amuzat. Se gândi că femeia era beată ori nu îi lipsește o doagă, altfel de ce s-ar fi înființat în casa unor străini, în zori?

– Domnă, mă scuzați. E devreme de tot, pentru astfel de discuții. O să îi spun lui Paul, data viitoare să nu o mai muște atât de tare. Sunteți mulțumită? Dar și dumneata poți să îi spui fetei dumitale sa facă la fel, că și el a venit vânăt pe piept și pe gât și l-am văzut zgâriat pe spate. Nu am fost încă să fac reclamație. Îmi pare rău, dar cred că nu e ora și momentul pentru astfel de povești și nici nu ne putem noi amesteca în viața lor.

Se ridică determinând-o sa facă și ea la fel, semn că discuția luase sfârșit. Femeia își luă poșeta, văzând că nu mai are partener de conversație și plecă târând după ea mirosurile grele ale nopții ce se încheiase. Ușa liftului se trânti cu zgomot. Două minute mai târziu o văzu îndreptându-se cu hotărâre spre stația de autobuz de la colțul blocului. Necunoscuta luase cu ea începutul de weekend.