Iarăși cuvintele


Prietenilor mei

Nu mă întrebați de ce nu am scris. Mi-au fugit cuvintele, herghelii blande ori focoase și m-am așezat în mijlocul liniștii să mă ascult. M-am cățărat pe o movilă, pe un deal, pe un munte, într-o lume tainică, am străbătut mările și văile sufletului meu regăsindu-mă dincolo de ele. Uneori, o parte din călătorie simțim nevoia să o facem singuri. Eu asta am simțit. M-am întors. Pentru cât timp, nu știu dar vreau să știți că mi-a fost dor de voi și vă îmbrățișez cu drag pe toți cei care mi-ați trecut pragul, așteptând-mă să mă reântorc.

Posted on 15 Iunie 2014, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Eu am dat click cel putin de 2 ori pe zi pe blogul tau asteptand sa apara o noua poveste interesanta !

  2. Nimic nu se compara ca importanta unei calatorii catre sine insati. As dori sa fac si eu o asemenea calatorie, insa, probabil, inca n-a sosit momentul. Presupun ca te-ai intors cu o multime de informatii, chiar daca acestea sunt de tipul emotiilor si senzatiilor.

  3. Și eu te-am așteptat și mă bucur nespus de mult că revii ! Cu adevărat, mi-ai lipsit !❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: