Oglinda


Ioana nu apărea deși obișnuia să fie punctuală sau cel puțin asta pretindea celor cu care trebuia să se întâlnească. De data aceasta, Dana își propuse să o aștepte și se aseză la o masă, pe una din terasele deschise în centrul orașului. Comandă o băutură rece. Chelnerul îi turnă cu îndemânare în paharul înalt încât lichidul învălui cuburile de gheață. Căldura transformase aerul într-o masă ce prindea densitate. Soarele se scurgea, pată de miere în albastrul senin, luminând ireal transpirația de pe chipurile trecătorilor. Îi studie pe furiș, încercând să intuiască ceva din expresia fețelor celor din jur. Un cuplu de studenți străini, vorbeau franțuzește despre examenele din sesiune. La o masă alăturată, doi bărbați, trecuți de prima tinerețe, discutau, aruncând priviri spre tinerele ce defilau pe trotuar, în drumul lor spre destinații știute doar de ele. ”Oglinda!” De dimineață, Dana se trezise cu acest cuvânt în gând, ca și cum cineva, i-l plantase și el încolțise repede. ”Cum adică ne oglindim unul în altul? E posibil ca omul să fie oglinda altui om? E adevărat că dacă mă uit la cineva, la Ioana, de exemplu, văd tot o ființă umană. Dar nu sunt eu. Poate că nici într-o oglindă obișnuită, dacă mă uit, reflexia aceea nu sunt eu. Doar o imagine ce seamănă cu mine, bidimensională: mâini, picioare, nas, gură. Reflexia mea nu are însă emoții. Poate că omul, e o oglindă specială pentru semenii săi. Apariția aceasta te poate atinge, are sentimente proprii si acționează după propria voință dar cel mai interesant lucru este că, în omul- oglindă mă regăsesc perfect. Văd la el doar însușiri pe care și eu le am. Tinerii studenți ce stau la masă, bunăoară, se țin de mână iar zâmbetul lor, concentrarea maximă la discuția lor îmi dă de înțeles că sunt îndrăgostiți. Pot înțelege asta pentru că și eu am fost îndrăgostită. Cele două funcționare de la masa din stânga bârfesc o cunoștință comună. Le înțeleg perfect ironia și disprețul pe care și eu le-am trăit. ” Dialogul celor doi bărbați însă, o smulse din gânduri și se concentră la el.
– Aș vrea o fată care să ma iubească necondiționat, doar pentru mine, pentru ceea ce sunt.
– Și tu?
– Și eu ce?
– Tu ce îi oferi?
– Ce întrebare! Compania mea, inteligența mea, notorietatea de care mă bucur.
– Ești lipsit de realism din acest punct de vedere. Nu o să găsești ceea ce cauți. Dacă până acum am crezut că femeile au ceva cu tine, acum cred contrariul. Tu ai ceva cu femeile. Ele vor mai mult pentru o relație.
– Ce anume? Bani? Dacă le ofer bani, să vezi cat de atente pot fi!
– Vrei să le cumperi sentimentele? Cele pe care le poți cumpăra sunt de fapt ieftine, indiferent ce ai plăti pentru ele. O femeie adevărată, de clasă, nu se mulțumeste cu atât. Știi, de fapt cred că ești destul de bătr08-povara-2010-ulei-pe-panza-73-x-60-cmân ca să îți mai dau eu astfel de lecții.
Dana și-l aminti pe bărbatul ce se credea neînțeles de femei, trăindu-și drama existențială. Era pictorul celebru ce deschisese o expoziție la Muzeul de artă. O frapaseră picturile în care el reprezentase femei. Privite din profil, din spate, în posturi ciudate, totul demonstra puternica lui frământare în a descoperi sensul a ceva, ce altora părea să le fie pe deplin înțeles: universul feminin. Acest maestru al culorii nu putea descrie în culoare, sufletul delicat al femeii. Arta lui demonstra această uriașă frământare. Poate că furtunile sufletului scot la iveală frumuseți și tocmai ceea ce credea el e un defect era mecanismul declanșator al potențialului său creator. Bărbatul acesta nu cunoscuse niciodată dragostea! Ce risipire uriașă de forță! Căuta de o viață ceva ce era peste tot în jurul său dar el nu putea percepe. Mintea lui refuza să accepte informațiile acestea. Oglinda lui era pe jumătate goală.
Ioana apăru zâmbind, așa că nici o șansă să îi mai critice întârzierea.
– La ce te visezi? Unde ți-e gândul?
– La oglinzi.

 

sursa foto, aici.

Posted on 14 Iunie 2014, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Si-o fi risipit energia, dar macar a creat niste portrete/opere de arta din cateva procente din ea…ce-i drept nu asa de extraordinare ca acelea provenite din energia risipita de Michelangelo, dar ma rog, bune si alea…sau altii creeaza si inventeaza unelte utile pt omenire…toti oamenii creativi primind astfel derogare de la a fi etichetati narcisisti in mod prea facil…restul, asa ca de ex eu, desi or mai fi si altii, trebuie sa recunoastem ca nu suntem mai mult decat niste narcisisti mai mici sau mai mari…eu, stiind de mult ca nu am cum sa evit aceasta eticheta, m-am decis totusi cf unor fixuri principiale etice personale, sa fiu macar un narcisist candid optimist !
    Adica macar sa nu ma vaicaresc amarandu-
    ma si pe mine si pe altii cu diverse lamentatii,
    si macar sa raspandesc atat in sinea mea cat
    si in jur, daca e posibil, un moral ridicat si voie
    buna, chef de munca, etc !

    • Zau, eu atunci ma simt cel mai bine, cand vad in jurul meu tineret vesel pionieresc cantand si muncind cat mai productiv si util, contribuind la prosperitatea bugetului si al GDPului tarilor alese de ei personal in mod cat mai liber !

      • Asta inseamna cu siguranta un narcisism chiar patologic, in care eu personal as fi bun de dictator comunist deosebit de horror ! Noroc ca am auzit ca exista un tablou creat din energia risipita a dlui Goya intitulat Somnul Ratiunii Naste Monstri, si astfel m-am decis in mod deliberativ rational sa nu candidez niciofata pt vreo functie de leadership politic !

      • Rudolph, mi-a fost dor de comentariile tale pline de o energie și fervoare debordantă. Văd că îți stăruie în minte amintirea tineretului pionieresc. Domnul în cauză realizeaza picturi valoroase, marcate însă, unele, de acea frământare pe care am descris-o.

      • In plus ma consolez creand uneori ce pot si eu, Lepse pe blog. Chiar azi, in mod omagial dedicat aniversarii a 125 de ani de la incetarea risipirii energiei poetului national M Eminescu, am de gand sa public chiar DOUA !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: