Cartea vrajită


E duminică și sunt la capătul unei săptămâni plină de evenimente, așa cum e orice săptămână din viața mea. Nu am chef de plimbări și nici să văd chipuri. Vreau să mă bucur doar de liniștea zilei. Arunc o privire către cărțile împrumutate de la Biblioteca Județeană, trei la număr, un teanc destul de gros, luate de la raftul cu literatură turcă. Parcă mă așteptau. Am nevoie de o mai bună rezonanță, cu ceea ce scriu și mi-am spus că, asta o să mă ajute. Orhan Pamuk. Puțină lume îl cunoaște. Scriitor turc, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 2006, un virtuos al scrisului.
Mai arunc o privire către blog și răspund unor comentarii la ultima postare. Am scris puțin pe blog în ultima vreme și simt o remușcare. WordPress-ul mă anunță că am împlinit patru ani. Patru ani de blogging. Mă așez în pat, cu una dintre cărțile de pe birou, în mână:” Viața cea nouă”. Încep să citesc. Niciodată nu am citit o carte care să mă fascineze de la primele cuvinte. Mereu am avut nevoie de timp să trec peste introduceri. Citesc. Fața mi se luminează și simt degajându-se din ea o energie extraordinară. Cartea aceasta a fost scrisă pentru mine, special. Îi iubesc fiecare cuvant. Citesc alert primele treizeci de pagini. Nu! Se va termina prea repede, iar eu vreau, să simt fiecare literă și fiecare imagine, fiecare idee, ce mi se conturează în minte. O reiau, cu un caiet de notițe în față.

”Într-o zi am citit o carte și întreaga mea viață s-a schimbat. Încă de pe când magic bookmă aflat pe la primele pagini, am simțit atât de intens forța cărții, încât am avut impresia că trupul mi se desprindea și mi se îndepărta de masă, de scaunul pe care stăteam. Dar, deși socoteam că trupul meu se detașase și se îndepărtase de mine, părea că mă aflam, mai mult ca niciodată, cu întreaga mea existență și identitate, pe scaun, la masă iar cartea își arăta înrâurirea, nu numai asupra sufletului meu ci asupra a ceea ce mă făcea să fiu eu însumi…Era o înrâurire atât de puternică, încât am crezut, că din paginile cărții se revărsa asupra mea o lumină, care îmi întuneca mintea și care o făcea totodată să strălucească din răsputeri…Stăteam la masă, eram conștient, cu o parte a minții mele, că stăteam la masă, că întorceam paginile și citeam noile cuvinte, noile pagini, în timp ce întreaga mea viață se preschimba…Și de vreme ce trăiam acolo, cartea vorbea pesemne despre mine. Iar aceasta se petrecea pentru că, cineva se gândise înaintea mea ceea ce gândeam eu și așternuse totul pe hârtie.
Așa am priceput că vorbele trebuie să fi fost ceva cu desăvârșire diferit de lucrurile pe care le exprimau ele. Pentru că simțisem, dintru început, că acea carte fusese scrisă anume pentru mine.” (Orhan Pamuk-Viața cea nouă)

Voi ați simțit vreodată aceasta? Ați simțit că o anume carte s-a scris exact pentru sufletul vostru? Ați trăit vreodată în acea carte ca și cum viața voastră s-ar fi întîmplat acolo și doar dintr-o întâmplare, trupul vă este conectat la lumea acesta?

Posted on 9 Februarie 2014, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 26 comentarii.

  1. Au fost multe cărțile care mi-au plăcut, unele dintre ele m-au si vrajit („Poemele lumini” ale lui Blaga, de ex), dar n-am simțit niciodată ca o carte ar fi fost scrisă anume pt mine. Aproape ca te invidiez pt trairea de care ai avut parte.

    • Si eu am citit multe cărți. Treceam greu peste introducere și până mă prindeam în păienjenișul acțiunii mai trece o vreme iar apoi, intram în lumea aceea, făcându-ma uneori să pierd contactul cu realitatea și la finalul cărții îmi doream să găsesc undeva o continuare. Cartea de azi a fost ceva special iar pasajul citat e din carte. M-a captivat de la primele cuvinte.

  2. Ce stranie e lumea cărţilor!
    Descopăr în articolul tău, ceva care credeam că ţine de ciudăţeniile firii mele.
    De multe ori s-a întâmplat să mă înfurii că se termină cartea. Şi pun frână. Citesc tot mai încet, ca şi cum viteza, ar prelungi sau scurta numărul de pagini…
    Am un fel bizar de a citi. Totul se transformă într-un film. Uneori, uit că am citit o carte şi mă refer la subiect cu „Ai văzut filmul X?”. Am păţit-o o dată, cu un prieten, care chiar avea cartea. M-am contrazis cu el şi am insistat atât de tare pe ideea cu filmul, încât la un moment dat, s-a ridicat tăcut de la masă, a luat cartea din bibliotecă şi mi-a pus-o în faţă… Evident, am rămas perplex. Am recunoscut coperta, dar… Undeva înăuntru, tot film era…😮
    Da. Sunt cărţi pe care le simţi atât de bine, încât te tot întrebi cine a scris-o şi cum de ştie atâtea despre tine… Uneori, mă gândesc că am jucat în acelaşi film şi de aceea ne cunoaştem…

    • E cuvântul care zidește minunatul edificiu, al sufletului. Am iubit cărțile și am avut cu ele un fel de relație specială. Parcă, fiecare carte citită o am undeva, într-o bibliotecă secretă, accesibilă numai mie. Am trăit intens în lumea cărților, ca o viață într-o dimensiune paralelă. Citeam ore în șir fără a lăsa cartea din mână până la final și când deduceam din decurgerea poveștii că finalul nu-mi place, evitam să îl citesc și îi puneam propria mea încheiere. Eram acolo, între personaje, parcă le vedeam, cum trăiesc, cum sunt îmbrăcate, cum respiră.🙂 Apoi, în viața mea s-a întîmplat ceva și o lungă perioadă nu am citit. Când am reânceput să citesc, treceam printr-o fază grea, stresantă și nu mă puteam concentra. Scrisul pe blog m-a întors la acea lumea dar citind cartea aceasta, am senzația că mi s-a deschis o poartă. Eram în fața ei de multă vreme și aveam nevoie doar de ceva anume, de informație, ca să pot intra și întelege iar momentul potrivit s-a întâmplat să fie acum. Îl citesc pe Orhan Pamuk, de la primele cuvinte, ca și cum eu aș fi scris rândurile cărții, ca și cum ideile ar fi ale mele. Zâmbesc. A gândit cineva ideile acestea înaintea mea! La fel spunea și el iar eu știu sigur că, asta poți spune, după ce ai tăit așa ceva, efectiv.

      • E interesant să descoperi similitudini atât de mari, printr-un mijloc tehnologic. Există aşadar lumi paralele? Iată mai sus, cuvintele tale, dovadă că DA. Rezonanţa! Ce fenomen formidabil!
        Totul e să iei în serios Legea Rezonanţei, să ceri („Cereţi şi veţi căpăta!” Aaaaah! Dacă lumea ar fi mai puţin dogmatică!) şi să fii foarte atent la ce se petrece în jurul tău!
        Am primit nenumărate răspunsuri, astfel…
        Zi faină, Suflete!🙂

      • Ca să poți vedea unele lucruri trebuie să închizi ochii.🙂
        O zi cât mai frumoasă, plină de lumină și iubire îți doresc!

  3. DA .
    Am simtit
    Micul Print.

    • Minunat. Înseamnă că toți avem o relație specială, cu cuvântul scris dar nu raspundem la fel acelorași cuvinte. Multumesc pentru vizită, David! Esti binevenit oricând.

  4. În primul rând, mulți ani de blogging înainte !

    În ceea ce privește cartea sau cărțile care mi s-au părut a fi scrise pentru mine și despre mine… De-a lungul timpului au fost mai multe, probabil fiindcă se potriveau cu starea de spirit pe care o aveam și cu evenimentele trăite la vârsta când le citeam. ”Forsyte Saga” de John Galsworthy, mai demult, ”Septembrie” de Rosamunde Pilcher, mai de curând.

    • Mulțumesc pentru urare, Zina.
      Și eu am trăit sentimente asemănătoare, citind alte cărți. Totuși, aceasta a fost cea care m-a marcat, poate pentru ca descrie experiente similare, tocmai cu cuvinte pe care le-aș fi folosit eu însămi.

      • Cu simpatie, Gabriela !🙂

        M-ai făcut curioasă, voi căuta această carte.

      • Sunt curioasă care va fi impactul asupra ta, pentru că, nu e obligatoriu să ai aceleași senzații cu mine sau cu oricine altcineva, atunci când citești un text. Să ai o zi minunata, Zina!

  5. De Pamuk am citit și eu o carte: „Zăpada”. Cred că așteptările mele erau prea mari totuși…
    Am însă destul de multe alte cărți care m-au atins atât de profund încât am avut aceeași senzație ca și a autorului citat de tine, și anume că mi-au citit gândurile… cărți pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu…🙂

    • Nu am citit încă, Zăpada. Acum am pregătite alte două. Nu am terminat-o nici pe aceasta despre care făceam referire. Probabil deseară. Dar pot să îți spun că, dacă aș fi citit-o acum câțiva ani, poate că nici mie nu mi-ar fi produs același efect. Acum o citesc cu alți ochi, ai cuiva care cunoaște cât de cât cultura, filozofia și spiritul poporului turc. Mi s-a părut fascinantă, la această carte, ideea de a scrie cineva un text, cu cuvintele și ideile tale.Totuși, dacă nu ți-a plăcut Zăpada nu înseamnă, neapărat, că e o lucrare proastă. Mă gândesc ca nu degeaba a primit Premiu Nobel.
      Am mai citit și eu carți care mi s-au părut scrise pentru mine. Important, până la urmă, nu e efectul cărții asupra mea, care la fel de bine, poate să nu aibă nici un efect asupra altora ci faptul că, trăim la un moment dat, sub fascinația, hipnoza, cuvântului scris.

  6. Eu parca am asa o vaga amintire a unei senzatii oarecum asemanatoare legate de o carte, dar zau daca am retinut despre care carte era vorba ! Asa faceam cu absolut orice informatii primite si altfel decat in carti, zau uneori imi ziceam, aha, asta parca e util sau se potriveste, dar dupa aia zau daca tineam minte despre ce fusese vorba, si doar dupa ani si ani mi se mai intampla uneori sa regasesc parca o situatie asemanatoare, si imi ziceam..ah, parca asta mi-a zis si tata acum nu stiu cati ani, dar ce pacat ca nu am bagat atunci la cutiuta, ca altfel nu mai era nevoie sa ma fi reintalnit cu aceasta situatie acum, si sa am senzatia neplacuta ca m-am tot invartit in cerc de atunci, si am pierdut vremea degeaba in loc sa o folosesc mai constructiv si mai eficient pt a progresa undeva….noroc ca am gasit o carte recent publicata a unui filozof reputabil contemporan care zice ca progresul nici nu e posibil, e un mit, asa ca asta e o scuza ff buna ca sa nu ma mai simt vinovat ca nici nu tin minte ce citesc in carti, nici macar in ce carti, si nici nu am retinut ce se chinuia tata sa-mi zica in mod atat de binevoitor plus constiincios din timp in timp.

    • P.S. in cazul meu singurele informatii posibil utile din cartile de fictiune sunt cele cu scop civilizator, de educatie morala…de aia eu personal sustin in mod principial si institutiile birocratice de cenzura..desi, ma rog, doresc ca ele sa procedeze atat etic cat si competent, ca sa nu iasa vorbe re restrictionarea dreptului la cuvant sau catastrofe de gen interzicerea romanului Dna Bovary sau mai recent scandaluri legate de opera dlui Salman Rushdie…de fapt as dori sa extind acest principiu si asupra altor arte decat literatura, in principal pt a nu ma mai simti eu obligat sa vad filme regizate de dl von Trier…ce bine ar fi fost de ex daca I se cenzura Nimfomaniaca, pt ca acum nu mai trebuia sa ma chinui sa inventez pretexte ca sa explic colegelor mele de serviciu de ce nu vreau sa vad acel film care nu aduce nici o informatie utila legata de educatia morala a oamenilor…problema e ca unii insista ca literatura si artele au si alte functii decat educatia morala, de ex una asa de expresie libera de sine simpla jucausa de nivel de copil sau de inconstient fara a ne mai gandi si la
      alti semeni cititori sau spectatori…dar eu cred
      ca astia confunda functia cu metoda sau
      maniera sau tehnica de expresie….ma rog,
      trebuie sa mai reflectez, nu stiu daca am
      dreptate, ca eu nu am apucat sa citesc
      despre Arte, asa cum avusesem la un moment dat de gand sa citesc Estetica dlui B Crocce, pe care am si imprumutat-o de la biblioteca, dar m-am luat cu alte chestii atunci la 17 ani, asa ca nici cartea aia nu am apucat sa o citesc niciodata, dar sper sa ma
      lamuresc pana ies la pensie, deoarece am de gand sa scriu un tratat in minim 26 de volume numit Estetica Etica, cu instructiuni de eticheta pt toti cei legati de arte, creatori, consumatori, promoteri, filozofi, educatori, si businessmeni ai artelor….

  7. Lectura parează multe singurătăţi.
    Cât despre cei patru ani de scris, mulţi să ai, îmbrăcată în hainele cuvintelor, limbajul tău sufletesc!

  8. Mi-am comandat-o, abia astept sa o citesc!
    Eu una nu am trait pana acum asa o experienta, chiar ca trebuie sa fie extraordinar sentimentul!
    Te sarut! Sa a o zi minunata!

    • Sunt curioasa de impactul ei asupra ta, iar daca mie mi-a creeat o anume stare nu inseamna ca e neaparat sa fie la fel si la tine. O zi cat mai frumoasa! Te imbratisez cu drag!

  9. Nici nu ma astept sa imi creeze aceeasi stare, dar m-ai facut curioasa!🙂

  10. La multi ani blogului, Gabriela!🙂
    Am citit foarte multe carti dar n-as zice ca am avut o asemenea intalnire cu vreuna. In foarte multe am gasit cate ceva drag sufletului meu, chiar cate o revelatie dar cam atat.🙂

    • la multi ani, Elly! Ne-am mai spus de vreo doua ori anul acesta, dar nu strica insa o data in plus.🙂 Poate candva, cine stie, o sa intalnesti acea carte scrisa cu cuvintele tale. Nici eu nu am citit una care sa ma transpuna intr-o anume stare, ca si aceasta desi am citit mult. In schimb am trait sufleteste tot ce am citit.🙂

  11. Sunt inca pe la inceput dar incep sa-mi formez o impresie clara. Are mult simbolism in felul in care e scrisa, semanand adesea cu o pictura moderna, in care predomina cateva culori tari, distincte, in care culorile sunt lasate sa curga formand linii subtiri de indicii. Asa cum iti spuneam, are un stil rafinat Orhan Pamuk, si foarte original in acelasi timp. Ma bucur ca ai scris despre aceasta carte, cu siguranta este una dintre cele care te zideste spiritual intr-o viata de om, pe care n-o uiti niciodata!
    Ma regasesc si eu in ea intrucatva, cred ca e de fapt o oglinda universala. O bijuterie unicat in literatura universala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: