Golem- Duzina de cuvinte


Lumina caldă a toamnei îl înfăsura cu un val de mătase aurie, abia perceptibilă, în timp ce se îndrepta spre Facultatea de Litere. Peisajul citadin i se substituise celui bucolic, din satul lui, de la poalele Apusenilor. Privirea ușor pierdută și cărțile pe care le strângea sub braț îi dădeau un aer balit. În portofelul din buzunarul gecii de blugi, sigur intr-o generație mai veche, după culoarea ei spălăcită, ultimii cinci lei erau banii lui de sfârșit de săptămână. Încercă totuși la un bancomat, lângă magazinul Sora. Introduse card-ul dar contul îi era însă gol. Pesemne părinții nu-i trimiseseră nimic. Poate după prânz. De obicei, când rămânea fără bani avea o senzație stranie, de goliciune, pe care nu o simți acum. Trecu pe lângă Sinagogă, o clădire galbenă și mută,golem_obraz ce impresiona și acum, după o sută de ani, strada, cu arhitectura ei distinctă. Nu văzuse pe nimeni intrând ori ieșind vreodată de acolo. Poate că în genocidul din timpul Celui de-al doilea Război Mondial credincioșii s-au stins, iar cei care au supraviețuit nu s-au mai întors în oraș. Îl umplu un aer de neputință gândindu-se cât de grandios poate fi omul în capacitățile sale distructive. Cum poate exista în același timp, un geniu al răului și unul al binelui, în același înveliș uman? Soarele îi bătea prietenește pe umeri, ciufulindu-i printre raze șuvițele de păr castaniu, ce i se prelungeau pe umeri ca și coama unui mânz nedomolit, pe greabăn. Își vedea umbra întinzându-se în fața lui pe trotuar. ”Dar umbra nu este esența- gândi el. Până și nimicul e mai consistent decât ea.” Devenise dintr-o dată colportorul unui colaj de idei noi, apărute din senin. Nici nu remarcase oamenii de treceau plutitori pe lângă el. Era acum cu gândurile înmuiate în ultima carte pe care nu o terminase de citit. Golem. L-a atras titlul ce îi suna ciudat, un cuvânt straniu, venit din alt spațiu și din altă vreme cu un mesaj anume pentru el. Omul care se joacă de-a Dumnezeu, însuflețind blasfemic o făptură de lut ars, gata să fie ucis de propria creație. ”Făptura umană nu e deplină dacă nu e însuflețită de suflarea divină. Nimic fără Dumnezeu! Omul nu poate să se substituie Lui, nu e creatorul suprem.” O deschise puțin aseară și, pe măsură ce citea, fu captat în vraja ei. Mai avea puțin până la final. Intră pe poarta facultății și în sala de curs se așeză într-un colț mai ferit. Nici nu le văzu pe cele două surori gemene care șușoteau în rândul al treilea, aruncându-i priviri furișe. Simți cartea aceea subțire, cu foile îngălbenite cum îl chema cu o voce surdă, invitându-l la lectură. Parcă îl ardea. Deschise la pagina 272 și privirile începură să îi alerge peste rânduri în timp ce mintea creea scene, cu o imaginație febrilă.

”Și nici Penath nu mă cheamă.
Să fi fost un vis?
Nu. Așa ceva nu se visează.
Mă uit la ceas: am dormit o oră, nu mai mult. E două și jumătate.
Și acolo, atârnată de cuier, iată pălăria străină pe care am luat-o azi din greșeală, în domul din Hradcin, când m-am ridicat din strană după lithurghie.
Scrie vreun nume înăuntru?
O iau, o citesc, în litere de aur pe căptușeala albă de mătase, un nume necunoscut și totuși foarte familiar:
ATHANASIUS PERNATH
Nu mai am astâmpăr: mă îmbrac și alerg pe scară în jos.
– Portar! Deschide! Mă duc la plimbare un ceas, două.
– Unde poftiți să mergeți?
– În cartierul evreiesc. În Vadul Cocoșului. Parcă-i o stradă cu numele ăsta?…”
Nu vedea si nu mai auzea nimic în jur. Nici murmurul sălii nu se mai auzea. O mână bărbătească îl scoase din magie, luându-i cartea de sub ochi. Profesorul îi remarcase ”detașarea” totala și-l readuse la realitate. Știa însă că va beneficia de clemență și la sfârșitul cursului îi va fi restituită. Cu toate acestea nu va primi un brevet pentru asta, doar un punct negru din partea profesorului. Gândurile nu îi puteau sta locului. E ceva ciudat cu cartea aceasta. Azi va căuta să îi găsească pe cei care administrează sinagoga. Trebuie să afle mai multe! Viața continua dincolo de carte.

Mai multe postari pe aceeși tema, a Duzinei de cuvinte, va invit să cititi in tabelul de la Psi.

Posted on 17 Ianuarie 2014, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 38 comentarii.

  1. De obicei găsesc la tine poveste, azi am găsit poveste cu sămânţă de mister. Şi tare mi-ar plăcea să citesc urmarea…🙂

  2. Îți plac parabolele. Frumoasă povestea!

  3. yes true, humans would not be complete if not imbued with the divine breath

  4. Iar noi vom reveni la tine.. poate aflăm dezlegarea misterului🙂

  5. Îl prefer totuşi pe Pygmalion! Aştept cu nerăbdare să ne descoperi misterul, puţin câte puţin…

  6. Mdaaa… Iar eu am fost la Praga și nu am izbutit să văd sinagoga construită de cel despre care se spune că ar fi creat Golem-ul.😦
    Întreb și eu: ce e aia ”un aer balit” ? Nu am mai întâlnit expresia asta până acum.

  7. Mi-ai amintit de cartea scrisa de Stanislaw Lem, Golem XIV, carte care l-a facut pe baiatul meu sa indrageasca sf-urile si sa mai ceara de citit.🙂 Parca as vrea sa o recitesc acum, dar nu o am in casa.

  8. şi eu tot la stanislav lem m-am gândit.

    • Vad cateva motive sa o caut si sa o citesc.🙂

      • de fapt, ca să fiu sinceră, m-am gândit săptămâna aceasta la poveste dar nu a fost să fie timp pentru ea.
        nu e musai s-o citeşti, tocmai ai spus că nu-ţi place sf-ul.

      • M-a facut curioasa. Nu imi imaginasem pana acum o versiune SF a ideii de golem. Mi se parea ca figurina de lut, insufletita de rabin era singura care poate purta aceeasta idee, acest concept. Adevarul e ca, daca stau sa ma gandesc, in aroganta sa, omul a incercat meru sa il imite pe Creator, in fel si chip si va mai incerca sa o faca, fara a putea realiza consecintele acestui fapt. Clonarea moderna, obtinerea de noi organe umane ori de fiinte in laborator este o astfel de creatie. Numai ca acestor fiinte le lipseste scanteia de divinitate, deci niciodata nu se vor putea inalta la calitatea lucrarii Creatorului. „Nimic fara Dumnezeu.”

  9. Cat imi plac povestile ce imi fac mintea sa „creeze scene” asa cum ai spus. De asta citesc caci, am propria mea regie pentru toate acele imtamplari dintre coperti. Pacat ca a fost intrerupt de profesor, devenisem curioasa sa aflu povestea palariei. Se poate?

  10. Mi-ai amintit de o carte citita in armata: „Golem” de Gustav Meyrink. Atunci am aflat prima oara de acest vechi mit evreiesc.
    Frumoasa si misterioasa povestea ta.
    O seara buna, draga Gabriela!🙂

  11. Aoleuuu, Gabrielo, ce bărbie de stâncă ai!
    Ţi-a rezistat ceva în viaţă?
    Eu sunt un slab, în problemă, şi pentru asta, m-ai copleşit, pur şi simplu!
    Mulţumesc pentru vizită şi like!
    Te mai aştept!
    Cu preţuire!

    Onu

  12. Off topic,invitatie la Leapsa Calatoare. E voie sa rezolvi si alte lepse pe care le-am postat recent, daca iti place vreuna mai mult,de ex poate aia a Lumilor Literare Preferate. (RSVP nu e obligatoriu. E doar pt amuzament.)

  13. Tot off topic…mai e mult de asteptat pana la urmatoarea poveste ?

    • Adica nu ca as fi anti-Golem, chiar m-am uitat la niste filme vechi misto cu ocazia acestui articol care mi-a adus aminte si de aceasta legenda, (la unul din care am sa dau link mai jos), dar au trecut totusi 2 saptamani…si aveam chef de ceva ori mai politist, ori de dragoste simpla umana, nu asa de mult de basm-fantasy…

      • Iata un videoclip din filmul francez Le Golem, din 1936, filmat in Praga, regizat de dl Julien Duvivier,(care a mai regizat filme faimoase ca de ex Pepe le Moko sau Vremea Asasinilor, cu dl Jean Gabin),

        Exista si un film expresionist horror german despre Golem, din 1920, dupa un roman fantasy scris de functionarul de banca austriac care este considerat cel mai respectat autor de lb germana din domeniul fictiunii supranaturale, dl Gustav Meyrinck.

        Insa legenda personajului Golemului e ff populara si in zilele nostre, in tot felul de jocuri din astea pe computer, ca de ex mai de mult Dungeons and Dragons, si mai recent Minecraft. Insa personajul si legenda lui au fost populara si mai de mult, si mai recent, de ex personajul de desene animate Clayboy, sau chiar si ala caraghios Gingerbread Man (omul de turta dulce care mereu isi pierde capul) din Shrek, par a fi inspirate oarecum din personajul Golem.

    • Rudolph, azi sunt cam prinsa. Am avut o perioada incarcata dar maine o sa va pregatesc o noua poveste. Sper sa o termin, ca era inceputa de ceva vreme.🙂

  1. Pingback: Duzina de cuvinte- Zbateri | Cățărătorii

  2. Pingback: Spiritul de weekend… « Daurel's Blog

  3. Pingback: My virtual Outback

  4. Pingback: CANTECUL OASTEI LUI IGOR, povestea cneazului Igor - Povestiri de lecturi școlare

  5. Pingback: TRISTAN SI ISOLDA, indragostiti nemuritori prin arta - Povestiri de lecturi școlare

  6. Pingback: Termen: Până la al treilea cântat al cocoșilor - 5 - Povestiri de lecturi școlare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: