Compromisul, o artă?


Compromisul este angajament reciproc, de a accepta decizia unui arbitru, un acord, o rezolvare a unui diferendum, într-un mod amiabil, uneori în moduri neconvenționale, diferit față de actul de justiție, de exemplu. El izvorăște tocmai din faptul ca suntem diferiți, nu identici.

Dumnezeu nu face compromisuri. Îngerii, fac, pentru că ei trebuie să se supună unor decizii, care nu le aparțin.

“Există o limită a concesiilor, dincolo de care, orice cedare riscă să compromită buna reputație a celui implicat… Sunt compromisuri care compromit.( H.R.- Patapievici).”

Există o adevarată a artă în a face compromisuri, fără ca ele să discrediteze moral, însă ea nu e accesibilă tuturor și nu are reguli precise. E apanajul celor care au o anume inteligență, pentru a face aceste concesii legitime.

Prin poziția față de compromis, oamenii se împart între, cei care pretind că nu fac compromisuri și cei care admit.

Voi faceți sau ați făcut compromisuri?

Posted on 23 Decembrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Nu sunt chiar asa de sigur ca D-zeu sau zeii nu fac compromisuri. Eu cred sincer ca si D-zeu cel unic, daca tot s-a decis sa creeze si alte chestii in afara de El, a creat si compromisul, plus precis l-a testat sau a pus-o pe mama Natura sa-l testeze, ca doar nu a creat asa diverse chestii fara sa testeze si le-a abandonat, zau, ce constructor sau arhitect nu se joaca si el un pic acolo cu ce creeaza, nu incearca o balama sa vada daca o merge sau o scartai, macar asa din curiozitate, sau impulsiv, zau, ce, parca D-zeu e numai asa intelectual rece, si calculat, sau tiranic absolutist ? El e in toate felurile si de mai multe feluri, nu doar asa de un singur fel ca un bloc monolit. El poate face compromisuri si cu Sine insusi daca are chef.

    Eu personal habar nu am daca am facut compromisuri pt ca uite ca nu cred ca mi-am pus aceasta intrebare ! Acum ca ma gandesc, asa compromisuri simple precis am facut, de ex chiar re azi, cand a venit vorba sa stabilim cine vine azi la serviciu, eu nu prea aveam chef si as fi preferat maine, dar pana la urma am cazut de acord ca sa fie azi, dar nu era ceva ff important.

    • Sper totusi ca nu te refereai la compromisuri din alea majore de gen cum poate avea o femeie daca sa fie casnica o perioada sau sa devina CEO si sa plateasca o alta femeie sa stea cu copiii ei, si pana la urma alege sa faca un compromis sa ia un serviciu mai aproape de casa si fara salariu de CEO care sa-i poata permite o bona profesionista, si sa se apuce de efortul de a-l convinge pe sotul ei (plus pe soacra) sa fie el bona pe gratis, sau si mai rau, chestii de gen Lista lui Schindler. Ca eu la chestii din astea imi declar sincer incompetenta.

  2. As pune altfel problema: ce nu se negociaza ?

    • Ceea ce e moral, zic eu desi limitele negocierii sunt estompate.

      • Aoleu ! Compromisurile trebuie negociate ? Nu neg, insa zau daca mi-a trecut mie prin cap cuvantul negocirre asocist cuvantului compromis, desi nici in legatura cu al 2lea nu as putea zice ca mi-a dat vreodata prin minte sa reflectez. Zau, abia acum imi dau seama, pai de aia probabil nici nu remarcat pana acuma ce compromisuri oi fi facut, de m-a luat intrebarea chiar prin surpriza, total nepregatit, tocmai deoarece in legatura cu negociatul, eu STIU ff clar ca NU ma pricep plus evit sa ma aflu vreodata in vreo situatie in care ar trebui negociat ceva, de ex asta fiind probabil unul din motivele principale pt care eu am evitat sa vizitez turistic frumosul oras Istanbul, numai si numai pt ca peste tot scrie ca acolo trebuie sa te tocmesti la pret daca doredti sa cumperi un suvenir…desi nici macar nu stiu daca e adevarat, dar au scris atatia despre asta incat eu mi-am zis, e clar, eu personal nu as face fata, sa nu ma puna cineva sa negociez ceva, mai bine nu ma duc ! Desigur, totul cu consecinta realista ca probabil e pierderea mea, dar zau, daca imi displace mie vreo activitate de interactiune umana (din astea pasnice, desigur, ca alelalte sigur imi displac), asta nu poate fi decat activitatea de negociere ! Mie chiar chestia aia realmente serioasa gen „nu negociem cu teroristii”, mi s-a parut asa de comica atunci cand am auzit-o, cred intr-un film, (desi stiu ca e si o chestie de policy americana serioasa reala), pt ca pe mine ma terorizeaza chiar activitatea in sine, chiar si cu un om pasnic, daramite cu un terorist !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: