Cum vi-s ochii?


Unii oameni s-au născut cu ochii închiși. Au ochi să vadă dar în creierul lor, ceva nu funcționează la parametri programați. Ei știu că există vederea. Că unii văd lucruri minunate, că au ochii frumoși. Că lumea e deschisă în fața lor. Ar vrea să vadă. I-am spus unuia:” deschide ochii și vei vedea.” Cu fața spre mine dar cu pleoapele coborâte, peste chipul său crispat și plin de siguranța propriei trăiri, mi-a răspuns: ” doamnă, nu vezi că nu ai argumente?! Eu nu văd! Lasă-mă să-mi duc drumul meu, că dumneata ți l-ai găsit pe al dumitale!” L-am lăsat. Zicea că în viața lui văzuse destule, printre pleoapele întredeschise, cât o lamă tăioasă. Și eu la fel. El nu doarme nopțile frământându-se și lumea trebuie să vadă asta, să îl compătimească pentru calvarul său. Iar acum vine cineva, o femeie, și îi spune să deschidă ochii. Dacă ar crede în Dumnezeu, ar striga:”blasfemie!” Dar am mai discutat. Dumnezeul lui nu există. Înțelege să primească un sfat, să schimbe o idee, dar orice ar zice ea, e doar o femeie. Argumentele ei nu contează. ”N-am nevoie eu, de sfaturile ori de ideile ei!” El e un gânditor.
Și eu și el ne-am nascut la fel, cu ochii închiși. Cum se face că eu am drumul prin lumină și el prin întuneric?

Posted on 24 Noiembrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged . Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. „Și eu și el ne-am nascut la fel, cu ochii închiși. Cum se face că eu am drumul prin lumină și el prin întuneric?”
    Simtind, traind, cautand … ? Cred ca de fapt, concret , ii deschidem cand ne dorim sa simtim !

    • ȘI eu sunt de aceeași părere, Brândușa. El vine cu scuza:” am văzut atâtea. Meseria de jurnalist.” Și eu am văzut atâtea. Și totuși, nu-mi dau aere de filozof, nu îi calc pe cei din jur cu dispreț și nu iau o mutră sictirită. Am văzut atâtea ca să învăț nu să mă încarc negativ.

  2. Acum depinde si ce anume vede el ” in intuneric” !🙂

    • Din ce spune el, nu vede nimic. Doar caută. Homer era orb dar a văzut o lume. Tipul in cauza are o mina sictirita si sufera. La urma urmeli suferinta lui e personala. Dar, tipul acesta e jurnalist un formator de opinie. Cat de obiectiv este el, cu un asemenea caracter? Asta ma inspaimanta.

  3. Buna ziua !
    Ca raspuns la TITLUL articolului :
    -OCHII mei sunt VERZI !!!
    Multumesc frumos pentru vizita facuta pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/11/24/
    O duminica placuta !
    Cu stima,
    Aliosa.

    • Foarte frumos. Multi orientali au ochii verzi. Ma bucur ca v-a placut postarea. Se spune ca ochii sunt oglinzile sufletului. Probabil ca sufletul unora, esta amortit si de aici marea framantare.
      Va doresc si dumneavoastra o duminica frumoasa!

  4. Reblogged this on Our inside.

  5. Eu pot sa zic ca amochii neatenti,insa nu asa inchisi,dar pur si simplu total neatenti la ce trebuie. Si cand eram nou nascut,stateaasa si ma uitam pe pereti,total placid, fara sa maagit,dar nu urmaream ceva anume,nici luminite, nici nimica,pur si simplu, nu aveam capacitatea neurologica de a-mi coordona privirea, nici daca voiam sau ma intriiga ceva, din cauza ca eram asa de prematur. Dar deaorece nu puteam nici sa sug,si nici macar nu plangeam, chiar daca nu eram asa in mod special somnolent si nici mamamea nu fusese mare consumator de coacaina,totusi mie medicii ff deosebit de inalt antrenati de la maternitatea unde manascusem in Bucuresti,au fost indeajuns dde constiinciosi, chiar si in lipsa echipamentului de ecografie sau de MRI,si mi-au facut chiar si punctie lombara, ca sa vada daca nu cumva aveam niste defecte cerebrale care puteau cat de cat sa fie tratate astfel ncat sa nu se chinuiasca cu mine o luna intreaga sau cine stie cat mai mult timp in maternitate pin carca bugetarului roman de atunci,dar nu au gasit nimica, decat ca eram asa indiferent si neatent din fire, si atunci s-au decis ca nu era nimica de tratat, doar asa sa ma hraneasca astfel incat sa mapoata externa,ca asa nu se putea, eram asa ca o maimuta,nu aveam nici grasime din aia care face ca bebelusii sa para mai dragalasi, si,s-a chinuit mamasa ma hraneasca asa cu lingurita si cu pipeta ca pe un cimpanzeu si in sfarsit dupa o luna amprimit aprobare sa ma externez. Dar desi acumparca totusi puteam sa imi mentin privirea coordinata, adica nu eram sasiu,zau,tot nu eram atent lanimica,nici macar daca se chinuiau sa imi zdrangane diverse chestii prin fata,habar nu aveampe ce lume eram,si nu cred ca situatia s-a imbunatatit prea mult de atunci. Zau, eu mauit in ochii oamenilor cu care b=vorbesc, dar pot sa zic ca pana si in acele momente, tot nu sunt atent la ei sau la ce zic, (fie ei, fie eu),sau daca imi explica cineva ceva, eu de mult aminvata sa dau din cap asa si sa exclam chiar din cand in cand, vai,dar ce dreptate ai,(zau,chiar sincer, pt ca ajunge totusi ceva realitate si la mine,adica nu sunt total opac nereceptiv), dar TOT degeaba, adica zau,nu implementez,nu retin absolut nimic din ce s-o fi chinuit acea persoana sa imi spuna si sa malumineze, chiar si daca i-am dat dreptate,si chiar si daca si acum cred ca are dreptate,zau, eu doar doream sa spun ca launii oameni nu e din rea vointa ca nu te asculta pe tine,pur si simplu sunt incapabili, asa din nastere, e lamama Natura, asa ca celmai bine e sa-i lasi in pace sa se ocupe altii de ei, cercetatori si savanti de renume mondial, oamenii de stiinte, economistii, etc, ca pe urma devine total oneros sa incerci sa te faci tu inteleasa de acesti oameni asa mai deficitari de genul meu. Celmult, ar fi bine daca ai putea sa citesti de pe wikipedia cateva elemente de neurologie astfel incat macar sa poti sa faci un screening asa din prima, ca sa nu mai pierzi vremea degeaba cu oameni cu care nu merita sa pierzi vremea. Eu folosesc acest fel de elemente de screening neurologic chiar si cand ma duc la baruri si trebuie sa intru in conversatie cu cineva, ca doar nu o sa pierd vremea sa discut cu cineva care e destul de clar intr-o stare encefalopatica, sau clar va pica la pamant in convulsii in viitoarele 5 minute.

    • Plus chiar si obiectiv, independent de parereamea personala care e desigur mai subiectiva, zau, chiar si epidemiologic rata deficitelor si tulburarilor neurologice clar ireversibile din populatie e clar mai mare decat cea a tulburarilor mai simple psihiatric sau psihologic comportamentale, despre care se poate spera ca poate au asa macar un grad de posibila reversibilitate sau imbunatatire, (stiindu-se totodata si ca afectiunile clar psihatrice, cu exceptia anorexiei, au un prognostc MULT mai favorabil decat majoritatea afectiunilor neurologice, poate cu exceptia epilepsiei), asa ca zau, probabilitatea ca acelo m din articolul de mai sus sa nu aiba capacitatea de a te asculta in legatura cu sfaturile tale pt el de a privi cum trebuie este chiar obiectiv mai mare decat probabilitatea ca el sa nu fi vrut, din incapatanare vicioasa sau ingust personala, sa te asculte, (iar problema cat din acea incapatanare a lui e structurala si cat e invatatva ramane inca filozofica, dar exista totusi inca o nuanta de diferenta), si nu trebuie sa pui la suflet ca atatia oameni sunt asa, din pacate, sarmani,ologi, suferinzi cronici, deficitari receptiv, etc, cel mult sa le zici „Succes in viata pe mai departe, si Domnul sa fie cu voi”,si sa-i indrumi la o biserica mai degraba decat sa incerci tu in van sa comunici cu ei, daca ei chiar au elemente asa de clare de afazie receptiva in diverse grade. Ce mai bine e sa stii sa faci triaj, ca sa nu capeti burnout de la atata diligenta de a dori sa imbunatatesti lumea chiar atat de mult.

      • La urmaurmei, dece acum in zilele noastre par a gravita catre biserici mai mult acest fel de oameni asa mai incuiati si ingusti laminte decat cei dintre cei mai luminati…e si din cauza acestei selectii pseudo-naturale de triaj facute de oamenii presupus mai descuiati care indruma pe aceea mai incuiatii catre biserici pt a nu pierde vremea cu ei…

      • Rudolph, tipul nu crede in Dumnezeu. Nu merge la biserica. Dar îl caută. Nu știu de ce. Cu toate acestea, îl cauta negandu-i existența. Eu nu aș spune că e îngust la minte. Am văzut ce scrie și nu e scrierea unui tip redus. Dimpotrivă. Are însă niște complexe, un sentiment al tragismului față de faptul ca el, nu are un Dumnezeu. Mai are și alte însușiri: aroganță, dispret, intoleranță.

  6. Rudolph, nu am pierdut vremea. Au fost doua replici. Omul nu voia sa discute in aroganta chestiei importante pe care o traieste. Avea senzatia ca e o senzatie unica si restul lumii suntem niste inchistati intr-o poveste perpetuata. Totusi a fost pe undeva o experienta pozitiva. Nu am vazut pe cineva atat de incarcat negativ. E o experienta care imi e utila.
    Cat despre privirile tale, pot sa iti spun ca privesti dincolo de oameni pentru ca ai personalitate si nu accepti sa fii convins. De fapt nici nu doresti conversatiile acelea dar esti prea comod sa ii spui interlocutorului tau ca nu te intereseaza subiectul si atunci abordezi genul acesta de privire contemplativa.

  7. Când țin ochii închiși, văd frumosul. Când îi deschid, nu totdeauna îmi place ceea ce văd. Am senzația că vederea cu ochii închiși este pentru suflet, iar cea cu ei deschiși, pantru ego.
    Domnul tău este prea centrat în ego (cum spune un clasic în viață pe care-l cunoaștem amândoi) și de aceea este suferind și crispat.
    Să nu uiți că asta este părerea mea, un om ce nu știu dacă a văzut destule în viața sa, dar care emite păreri.

    • Mugur ai perfecta dreptate. Așa l-am simțit și eu. Un om slab, căruia experiența profesională i-a făcut rău, probabil. Poți ca jurnalist să vezi multe, să suferi și să trăiești alături de oamenii pe care îi întîlnești în viața ta. Te marchează. Știu și am trăit asta. Dar toate acestea sunt nu pentru a-ti distruge sufletul ci pentru a deveni un om mai bun. Filozofii lumii orientale făceau peregrinări de ani de zile, printre oamenii de rând și învățau din fiecare situație de viață. Saadi, de exemplu, peste 30 de ani a străbătutu Asia. Ca jurnalist faci oarecum, ceva asemănător. Dar nu folosești tragismul momentelor la care participi ca spectator, în scuza de a te purta într-un anume fel și pretinzând astfel că îți găsești trăirea filozofică. E ca si cum ai iesi dintr-o sala de cinema si ceri respectul celorlalti ori vrei să inspiri teamă că ai urmărit un fil horror.

      • Colindăm lumea și învățăm din suferințele unora, dar putem rămâne neatinși de acea suferință? Poate că ăsta este secretul, să te lași doar atins, fără să primești întreaga suferință ca pe o lovitură directă! Câți suntem capabili? Ai nevoie de mare putere pentru asta.

      • E posibil. Dar asta nu poate fi o scuza la comportamentul sau.

  8. Dar asta e o persoana anume sau e doar asa portretul unui deprimat cronic misogin sau chiar mizantrop oarecare ? Adica ce era asa de important de comunicat cu aceasta persoana, in afara de ceva asa poate social politicos omenesc de gen, „va urez sanatate,si sper sa nu suferiti prea tare in viitor, deoarece e clar ca aveti o predispozitie cronica pt aceasta, succes, si la revedere”, (eventual, asa din super constiinciozitate, in plus si cu cu mentiunea ca ar fi OK de a vizita medicul de familie pt a lua niste analize gen hemoglobina, creatinina, TSH,si glicemie pe nemancate, mai ales daca omul provine dintr-o zona recunoscuta epidemiologic cu o rata mai crescuta de nefropatie balcanica si gusa endemica, astfel incat macar sa fii cu constiinta impacata ca nu ai neglijat ceva posibil to otusi cat de cat imbunatatibil sau adresabil asa mai pe teremn scurt, ca cu schimbarea mentalitatii aia de termen mai lung,aia dureaza mai mult, e nevoie decolaborare cu mai multe gupuri sociale, trebuie sa antrenezi si gay-ii si alte minoritati de partea ta sa colaboreze si ei, e mai complicat)

    • Ai spus totul intr-o singura fraza. Portretul are carne, oase si materie cenusie. E real. Parea la un moment dat dornic in a-si cauta o cale. Emitea niste discutii filozofice semn al preocuparii sale, a trairilor existentiale. Ei, dar, a trecut. Omul e limitat doar de propriile limite.

  9. Unii oameni au sangele plin de optimism si asa reusesc sa vada lumina chiar tinand ochii inchisi. Prin venele altora trece pesimismul. Ei nu pot vedea culorile, nu pot vedea frumosul. Aleg sa vada intunericul si chiar daca deschid ochii, lumea lor este mereu intunecata si rece. Nu-ti bate capul cu ei! Nu ii vei putea schimba!

    • Ai dreptate, Vienela. Ar fi o mare irosire. Omul nu accepta sa i se spuna. El stie. El traieste. El gandeste. EL. Cum sa imi pierd vremea cu asa ceva? Pot face lucruri utile si frumoase pentru altii. Mă gândeam însă că, fiind coleg de breaslă, vom avea o comunicare. Nu voiam să îl conving de ceva. Și pe de o parte îi înteleg trăirea. A spus el, la un moment dat, într-o conjunctură că, a văzut suferința umană și a încercat sa ajute, scriind. Și s-a simțit nepuncios pentru că, acei care puteau schimba ceva nu au facut-o. Îl cred. Numai că, jurnalist fiind, nu poți trece granița. Nu îți asumi viața oamenilor și nu poți să te joci de-a Dumnezeu. Fiecare are destinul sau si cand va avea destula lumina va cere ajutor si va invata unde se sa adreseze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: