Strada


În jurul nostru sunt dimensiuni pe care, nu le sesizăm, nu le apreciem la adevărata valoare. Spațiul public e una dintre ele. Imens, animat, populat. In spatiul public, una dintre ”artere” este strada. Locul în care se dezbat ideile, în care se consuma dramele, în care se întâmplă nebunii. Totul e fierbinte. Strada e un barometru ce indică starea națiunii. Strada e locul în care explodează evenimentele si se nasc revoluții. Sunt pași, sunete, ecouri, gânduri, parfum, culoare, dinamică. Si totuși, strada creează o presiune imensă, poate schimba regimuri, destine, dă cursul istoriei. De aceea, presiunea, manipularea, sugestia asupra străzii, este puternica. Unei forțe i se răspunde cu o forță, cel putin la fel de mare. E un principiu al fizicii aplicat. Cine este strada? Noi, fiecare dintre noi, cu idei, opinii și acțiuni. Cine e mai puternic decat strada? Mass media dar și alții. Doar ea poate influenta, de o asemenea maniera, încât să formeze opinia maleabila a străzii. Ce vrea formatorul de opinie? Nicidecum o stradă corect informată. Vrea o strada si o opinie publica informată în functie de interesele lui. Pentru voi, ce înseamnă strada și care credeți ca e forța ei?

Anunțuri

Posted on 1 Noiembrie 2013, in Despre Media and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 30 comentarii.

  1. romanianstampnews

    Îmi place să iau pulsul „străzii”. Ies la câte o plimbare ca să aflu veşti de ultimă oră, dar uneori e prea puternic zgomotul. Mă indispun şoaptele dulci turnate în ureche, pentru că mai totdeauna sunt spuse cu un anume interes.
    Până la urmă, noi suntem „strada”.
    E bine să căscăm ochii dacă vrem să ţinem pe cineva de mână atunci când ne plimbăm pe trotuar, zic eu.

  2. Strada e locul unde aflăm ultimele vești. E interesant. Sunt altfel decât cele de la televiziune sau din ziare? ”Strada suntem noi.” E frumos spus. Noi care facem ce? Suntem altfel, decât in propriile locuințe ori la locurile de munca?

    • romanianstampnews

      Categoric, sunt altele. Poate că dacă „strada” era cea de acum zece ani, veştile nu erau altele, dar acum sunt. S-ar putea să mă înţelegi. Iar cu televiziunile – la fel ca şi cu ziarele.
      Noi nu suntem alţii (sau cel puţin aşa îmi place să cred despre mine, nu bag mâna în foc pentru toată lumea), dar parcă nu suntem mânaţi de aceleaşi scopuri ca cei din mass-media. Noi, cei de pe stradă nu suntem condiţionaţi când scriem sau „vorbim” (iar cred că mă înţelegi). Pentru cei de la ziare şi televiziuni criza transformă strada într-o ulicioară de mahala. Nu tocmai curată.

      • E foarte adevărat, Max. Și mass media apare la un moment, dat în stradă. Ea se hrăneste din viața străzii și încearcă să o influențeze.Evenimentele străzii sunt sursa ei de subiecte. relatarea, comentarea, ar trebui să se întoarcă în stradă. Presa, în toate formatele ei, (in)formeaza opinia publică. Presa e conștientă de puterea ei uriașă, în a fixa idei în conștiința străzii și abuzeaza de ea, denaturând adevărul cu bunăștiință, dând dimensiune unor fapte insignifiante și minimalizand altele grave. Toate aceatsea se întâmplă pentru că, undeva, e vorba de bani. Vorba americanului:”follow the money!”

      • romanianstampnews

        Îmi place cum ai spus: (in)formează. De a doua parte s-a cam uitat.

  3. Mă trimiţi în multe directii. Strada e şi cuvant, si parere, si teatru ambulant, cu personaje ce stabilesc pe loc jocul de-a trecerea. Poate fi podium de moda şi arena manifestatiilor la care doar unii participa iar altii stau spectatori. Strada are acel nou şi vechi deopotriva, are glasuri ce se aud şi cuvinte mute. De multe ori nu mai privesc in jur la oameni, parca as vrea sa vad doar locurile. Habar nu am ce inseamna exact strada, dar stiu ca imi place numele ei cu toate definitiile ce o pot urma.

    • Îți place strada. E o altă idee frumoasă. Strada e o scenă. Asa și este. E locul în care ne manifestăm, cu bune și cu rele, în care acționăm sub semnul impulsului. Rar ieșim pe stradă, cu ideea explicită de a face ceva, însă acolo, în stradă, e o altă energie, care ne trimite la acțiune. Imediat!

  4. In copilărie, străzile cartierului meu erau pt mine spațiul libertatii, locurile unde fugeam de acasa, spațiul unde mă simteam in siguranță, perimetrul in care aveam si eu dreptul „sa deschid gura”.
    In tineretea mea din vremea regimului ceausist, strada a devenit zona prin care trebuia sa te strecori ca sa nu fii văzut ori ca sa ajungi undeva. Sa nu fiu văzut de directorul școlii ca indrazneam sa ies „afara” fără număr matricol pe maneca uniformei, sa nu fiu văzut cu tigara intre degete, ori mergând noaptea tarziu si trezind astfel suspiciunea militienilor vigilenti. Erau trotuarele murdare pe care trebuia sa mă strecor zi de zi, printre multimea trecatorilor grabiti si ingrjorati ce intrau ori ieseau din tura/ din schimb. Mă strecuram printre nametii de zăpada murdara, ce aștepta sa se topeasca pt ca nimeni nu o ridica. Mă strecuram printre cozile din fata magazinelor (când nu mă asezam eu insumi la coada sa-mi ridic ratia de alimente). Mă strecuram si mă impingeam in statiile de autobuz ca sa prind un loc unde sa stau înghesuit trei sferturi de ora. Mă strecuram printre mașinile intepenite cu zilele pe carosabil, așteptând sa se dea benzina. Mă strecuram spre casa in speranța ca acolo voi găsi un refugiu.
    Astăzi, afara e pentru mine un nesecat izvor de mirare si incantare. Indiferent de anotimp, nu mă mai satur sa privesc trotuarele curate, trecatorii mergând agale, biciclistii care mă depășesc, ruland pe banda rezervate lor, alergatorii care fac jogging… Privesc clădirile vechi si încerc sa ghicesc istoria lor, trec pe lângă vilele inconjurate de verdeata si mă încânta când vad ca sunt bine intretinute si iarba peluzelor recent taiata. Mă bucur sa franturi de conversatii binevoitoare si sa nu mai aud acele tanguieli muzicale revarsate de la ferestrele blocurilor, pe vremea când mă strecuram printre balti si mormanele de pământ de lângă santurile, din mijlocul trotoarelor, care nu se mai treminau. Îmi întorc privirea spre mare, vad la orizont ambarcatiunile cu panze ori feribotul in drum spre Germania si senzatia care mi se lasa in suflet este ca, ori de sunt pe strada, ori in locuința mea, aici sunt acasa!

    • Strada ta e un spațiu al libertății, cândva un spațiu de refugiu, tot o forma de libertate. Un loc în care cândva, doreai sa fii actor în acel spectacol, fără să realizezi că erai deja o parte din el. Îți dădea aripi să simți energia vie, fluidă a străzii. Acum e un spațiu de contemplare si admirație, dinamic si placut.

  5. Ai, până acum, două opinii, prima de tip „jurnalist”, iar a doua „poetică”. Crezi că, între cele două mai este loc și de altceva? Cel mult, de-un fir de gând! Căci strada este totul sau nimic, iar uneori, este chiar viața cetății!

    • Intr-un fel, fiecare suntem ”oamenii străzii”. Fiecare, în particular, niciunul la fel. E normal să percem strada, în mod absolut diferit. Și să ne manifestam în stradă, absolut diferit. Mereu există cineva, care va fi autorul unei scene de viață și mereu vor exista o mulțime de spectatori.
      Strada e viața cetății. Excelent raspuns!

  6. Ca și tine, cred că a ne face dreptate în stradă nu e o soluție corectă. Așa cum în spatele demonstrațiilor din iarna trecută am simțit că stau anumite partide, și acum simt același lucru; doar partidele sunt altele.
    Să fie clar: sunt împotriva exploatării de la Roșia Montană, dar nu cred că asta e soluția cea mai bună de a lupta împotriva ei.
    Nu știu, vom vedea…

    • Interesant. Strada e o forță indefinită și mecanismele care o agită, o animă pot fi mereu altele.
      Nu spun că e o soluție să ne facem dreptate în stradă. Nu sunt politician, uneori sunt ”om al străzii”, inevitabil. Cei de la putere, indferent cine sunt ei, au luat decizii haotice, care au afectat grav invidivul și siguranța lui. Ma refer la siguranța existenței omului cetății. Acesta, ajuns în stradă, vrea schimbare numai că, puterea nu se cedează de bunavoie. Atunci strada exercită presiune, forță. Întâi, pașnică. Nimeni nu știe care va fi reacția străzii și cum va degenera o acțiune începută pașnic. Există experți în psihologia maselor. Exista și manipulatori care vor sa beneficieze de acțiunile străzii.

  7. Exact asta spun și eu. Există un moment critic în care mulțimea animată de un ideal devine gloată agresivă, anarhică (prin infiltrări, inflamări, reacție la ceva etc.) Nu știu câți experți pot sesiza cu acuratețe care este acesta, ca să-l poată stăpâni. De aceea nu cred că e bine să ne jucăm cu focul.
    Există țări în care s-a „pierdut” aproape total cultura aceasta a manifestărilor stradale. Întâmplător, sunt printre cele mai evoluate, fără mari probleme sociale. Acuma, că lipsa acestor probleme i-a făcut așa, sau sunt așa tocmai pentru că au știu să le rezolve altfel, asta depășește informațiile mele, așa că nu mă pronunț.

    • Strada e o forță vie și e doar parțial controlată. Restul ține de hazard. Nimeni nu poate spune exact când și cum se va manifesta. În cadrul acestor manifestpri stradale, domnește spiritul de revoltă. Aceste manifestări sunt însă, doar o parte din scpetacolul străzii și al vieții.

  8. Strada poate fi locul unde, cu multi ani in urma, copiii se jucau cu mingea, fara sa fie deranjati prea des de trecerea masinilor.
    dar, ca raspuns la articolul tau, strada poate fi ca un fluviu ce are o forta uriasa, dar care poate fi canalizata in mai multe directii.
    Protestele strazii nu au succes decat in fata celor ce tin cont de opiniile celor din strada. In cazul nostru, nu cred ca strada poate reprezenta o solutie. Solutia trebuie sa se bazeze pe o putere pe care un protest nu-l are. E ca si cum i-ai spune cuiva ca nu-i frumos ceea ce face, iar el rade de naivitatea cu care crezi ca va tine cont de opinia ta.

    • Decenu, îmi amintesc și eu de strada aceea, cand treceau puține mașini.
      Strada e o forță fluviu ce poate fi canalizată. Acest fluviu poate produce ravagii ori schimbări importante. Presiunea străzii poate determina schimbarea unor decizii la nivel înalt, poate să declanșeze o revoluție, poate răsturna un guvern. Unor oameni, care se numesc guvernati, intr-o anume conjunctură, le e teamă de stradă și cedează presiunii ei uriașe.

  9. O intrebare chiar interesanta. Pt mine strada e un loc cu ff mult trafic, atat pietonalcay si cu vehicule, si un loc care imi este util ca sa ma deplasez in mod ordonat si cat mai practic si usor pt mine acolo unde trebuie sa ma duc.

    Desi este un loc public, strada pt mine NU este un parc, NU are banci unde poti sa te asezi sa mai conversezi cu altii, sau macar sa rasfoiesti un ziar sau o revista cu poze sau sa motai si de fapt sa tragi cu urechea la ce mai zic si altii ! (Eu eram ff curios de cand eram mic sa aflu eu toate barfele si subiectele despre care discutau diverse bunici in parcuri, si char imi era cam ciuda cand eram pe post de boyguard fata de prietena mea mai mica, ca nu reuseam sa stau pe langa bancile cu bunici ! Dar cand eram singur, zau, imi faceam asa de lucru cu o masinuta si cu galetusa, numai pe langa fustele acelor bunici !) Strada nu e nici o piata, unde poti cumpara diverse sau macar sa casti gura la diverse. Nu e totodata nici locul ala de tip spatiu din fata blocului, chiar daca nu e amenajat ca un parculet, dar poate fi un teren OK de joaca pt copii, sau de schimbat asa vorbe intre vecinii care stau la parter sau cu concierge sau cu administratorul sau cu femeia de serviciu asa in treacat.

    Strada pt mine NU reprezinta nici un corso, ci asta se poate intampla doar ff rar, daca as fi de ex turist intr-un orasel mic de la marginea unei mari si trec o singura data pe acolo pe strada principala asa din curiozitate ca sa-mi cumpar vreun suvenir de la vreun chiosc. In nici un caz nu e un corso pe unde m-as plimba eu in fiecare duminica, sau ceva de genul asta. Nu la varsta asta. Ca adolescent poate mai ieseam asa prin Dorobanti pe acolo si mai flanam, sau ceva asemanator si in alte orase, dar asta a fost doar o chestie din decursul a cateva veri cand eram inca teoretic adolescent, asa cam intre 19 si 21 de ani, si eram mai curios asa in mod cehovian, plus in Romania era chiar inainte de abrogarea art 200, si era mai complicat si cu cluburi gay, chestii de genul asta, dar nu aveam de gand nici sa ma duc in parcuri sau pe la diverse statii de metrouri sau alte locuri in prealabil recunoscute pt congregatii gay, (care si asa erau in reorganizare, din diverse considerente practice plus politice plus desigur ca se preferau diverse cafenele, nu pe strada, etc, dar eram si eu asa mai aventuros si rebel impotriva invataturilor establishmentului gay mai conservator !), si asa mai trageam si eu cu ochiul sa vad cine mai trece pe acolo posibil interesant si/sau interesat, dar a fost o chestie mai mult asa trecatoare din cauza de lipsa de alte oportunitati momentane, plus ca nu aveam chef de aia mai elegantii sau intelectualii din cafenele, si mai mult si din curiozitate ca sa vad cum era si cu agatatul asta pt intalniri din astea de tip one night stand de pe strazi, (zau, repet, exact ca in Doamna cu catelul, de Cehov, si eram si constient de asta, adica desigur ca nu urma sa imi fac eu personal o maniera de comportament relational din asta, era doar asa ca sa vad cum este !).

    Strada pt mine totusi in esenta reprezinta un loc pt o miscare ff rapida si ff efemera, trecatoare, niciodata statica, si absolut NU e un loc de relaxare sau de joaca. Doar daca cel mult poate un agent de trafic isi vede propria lui meserie asa ca o relaxare sau o joaca la nivel figurat, sa fie locul lui de joaca, dar oare cati naiba agenti de trafic isi vad meseria ca o joaca ? (Nu e o meserie care m-ar fi interesat pe mine niciodata, de altfel cred ca serviciul de politie de trafic este unul chiar deosebit de stresant, si nici nu am interactionat eu vreodata cu vreun agent sau politist de trafic asa off serviciu, ci numai cand erau in interes de serviciu si imi atrageau atentia sau imi dadeau o amenda sau ceva de genul asta, dar pot sa spun ca absolut toti cu care am interactionat eu, atat din Romania cat si din alte tari, si-au exercitat meseria intr-un mod exemplar si chiar laudabil de profesionist fata de mine.).

    Deci in concluzie observ ca pt mine personal strada nu reprezinta nici un loc bogat informativ, nici un loc de relaxare sau joaca, nici de interactionari cu alti necunoscuti, (decat daca ma abordeaza ei pe mine, de ex un agent de trafic sau vine unul sa ma intrebe pe mine pe unde sa o ia, ca asta mi se intampla in continuu, sau vine unul cu o brosura, pe care o iau sau nu o iau, dar tot o arunc in mod inevitabil dupa aia, fie ca o rasfoiesc sau nu, adica e ceva total lipsit de autentica importanta informativa pt mine personal), si pt mine personal strada e pur si simplu un loc utilitar pt cetateanul in deplasare de undeva catre altundeva. Nici macar la figurat eu nu mai asociez cuvantul strada cu Internetul, asa cum se zicea mai de mult Information Highway, pt mine nu vine asta in cap asa din prima, din prima vine o strada oarecare de trafic cu pietoni si cu masini adevarate, asta imi vine mie personal in minte din prima. Dar asta NU e pt ca as desconsidera valoarea Internetului, sau ca nu il utilizez chiar si cand merg pe strada !!

    • PS Desigur ca imi place ca strada sa fie frumos decorata, cu vitrine, etc, dar in nici un caz nu prea ies eu pe strada la shopping asa fara sa stiu de dinainte ce vreau si de unde am sa cumpar. Nu sunt total insensibil aca vad asa un lucru posibil interesant, mai ales pt un posibil cadou, de ex, in perioaa sarbatorilor can sunt vitrinele mai decorate chiar mi se intampla vad destul de des chestii asa care ma fac sa ma gandesc, uite chestia asta cred ca i-ar place lui X, cadou de Craciun, etc.

      • In plus, ca sa raspund la ultima intrebare din articol, eu personal nu prea vad (asa ca imagine figurativa in capul meu) ca strada ar avea vreo forta ci mai degraba o utilitate, dar desigur ca exista si posibile forte anarhice, la care se referea SilviaCarald mai sus, dar astea sunt in locuri care nu prea au legatura cu viata mea de zi cu zi, plus daca vad asa ceva la TV, sper sa fie controlate cat mai repede, pt ca de obicei din cuaza lor sufera mai mult tot cei inocenti si vulnerabili, si nu folosesc la mare lucru), dar daca vine vorba de manifestatii politice, dupa parerea mea este ca ele trebuie sa fie cat mai atent organizate pt a proteja pe cei mai vulnerabili, plus in acord cu regulile primariei si de interactiune civilizata cu alti semeni oameni, de ex sa se supuna de fapt unor cutume si reguli similare cu cele care se utilizeaza in cadrul unei parade distractive, si daca e posibil sa aiba si element estetic, asa de bun gust, tocmai pt a fi atractive cand le a la TV, si astfel sa isi atinga scopul politic in mod de advertising civilizat ! Zau, stiu ca exagerez, dar, pe bune, mie asa mi se pare frumos PLUS util ! De ex, eu sunt total de acord sa se faca demonstratii pro si contra casatoriei gay, dar sa fie asa dragute, si cu costume placute, si imagini interesante, sa dea si filme asa istoric educative, plus sa alterneze momente comice cu momente dramatice, si sa fie concepute asa pt o audienta PG-13, plus cu sentimentele tinute ceva mai sobru in frau, si canalizate pe idei cat de cat precise si utile, de fapt, sa aiba calitate de PR ceva mai bun ! Zau, daca as fi eu dictator asa al unei democratii, eu as recomanda sa fac un concurs de parade organizate gen nord-coreean, dar sa fie numai cu voluntari adevarati, desi desigur alesi pe spranceana, asa la niste casting-uri ff stricte, adica sa aiba si talent la dans si la cantac, si prezenta scenica, atat pt pro-casatoria gay cat si anti-casatoria gay, si sa vedem care din ele este mai frumoasa, si mai educativa, astfel incat publicul larg sa poata vota cu inima mai usoara, in caz ca are sentimente contradictorii sau confuze in legatura cu asa ceva, si ca sa nu se mai vaite nici gay-ii ca aceste parade nu ii repezinta in mod adecvat pe ei, plus sa corespunda totul unor norme cat de cat serioase de advertising cat mai etic, plus cu evitarea advertisingului negativ, (desi sunt permise caricaturile).

    • Eu vorbeam de strada, nu facand referire la sosea, la materialul dur, pe care circuli. Strada e un fenomen. Oamenii care se afla acolo, nu in mijlocul soselei ci in spatiul deschis, intamplarile ce se petrec, ideile care se nasc, ei reprezinta strada. Fiecare percepe strada intr-un mod propriu, dar in ansamblu, psihologic si sociologic, strada e un fenomen si o forta.

  10. O temă foarte interesantă! Bine spus că strada este „barometrul naţiunii”. Numai luând „pulsul” străzii îţi dai seama cam cum stă naţiunea. Iar strada românească este atât de pestriţă, plină de gunoaie, praf, oameni prost îmbrăcaţi şi nemanieraţi, alături de cei care afişează eleganţa, luxul… O adevărată „junglă”. Cât despre opinia străzii….bine ai zis că sunt cei care au tot interesul să manipuleze prin dezinformare şi neinformare pe toţi aceşti „actori” ai străzii, pentr a crea opiniile dorite, în scopuri precise. Ne aducem aminte de anii ’90, când oamenii erau asmuţaţi împotriva lui… Coposu, care vrea să aducă moşierii şi să distrugă CAP-urile. Se ştie bine cine le-a distrus şi cine au fost adevăraţii „moşieri”. Ca să nu mai zic de mineriade, un dezastru pentru imaginea ţării şi pentru sănătatea naţiunii…
    Ar fi prea multe de zis. Şi nici acum strada nu se prezintă deloc mai bine. Suntem departe de acea normalitate la care am sperat cu toţi acum 20 de ani.

    O zi frumoasă, Gabriela! 🙂

    • Alex, exact asa o percep și eu. Știi ce e interesant? Că, în general, strada reacționează lent. Sub ochii impasibili ai trecătorilor se petrec drame, violențe, situații emotionale iar aceștia nu reacționează. Sunt însă situații când strada reacționează și o face cu forță. Reacțiile acestea se fac pe baza unor impulsuri venite din cele mai neașteptate zone. De cele mai multe ori, ideile vehiculate în stradă nu se bazează pe realitate, ci pe o ”realitate formata ori formulata”. Reacțiile aberante, anormale ale străzii se datorează cred, tot lipsei de normalitate în mediul social.
      O duminică minunată și tie, îți doresc! 🙂

    • Zau, unde naiba ai vazut tu oameni prost imbracati pe strada in Romania, ca eu de cate ori am venit din strainatate in Romania chiar m-am minunat ce bine erau imbracati oamenii, si nu veneam din Africa sau America Latina, ci veneam asa dinspre America de Nord sau Australia sau Scandinavia sau Uk, .desi ma rog, recunosc ca daca vii dinspre Ile de France e posibil sa ai impresia ca poate sunt usor cam desueti, mai ales locuitorii sect 5 Bucuresti si poate asa prin zona Targu Jiu sau pe langa Caracal….

      Revin ca sa spun ca mie imi place sa vad strazi care sunt frumos amenajate si pt copii in carucioare sau pe biciclete sau trotinete care trebuie sa se deplaseze la cresa sau la gradinita in siguranta, si relaxare, atat pt ei cat si pt parintii lor. Ca eu sunt navetist urban de mic, de cand eram bebelus si trebuia sa ma duc din sectorul 5 tocmai in sectorul 2 inainte sa ma stabilesc si eu in sectorul 2 cu mama si cu tata, si tin minte ca mama mi-a zis ca era total ok sa se deplaseze cu mine chiar daca era cam dificil de urcat caruciorul in tramvai, dar pe trotuar era ok, plus lumea era politicoasa fata de alaiul de bodyguarzi care pazeau trasurica mea princiara, ba chiar imi faceau si cu mana si ma complimentau, asa ca si eu acuma ma simt vesel si ma comport politicos fata de alti aristocrati in trasurici care imi ies in cale, chiar si daca sunt de tip print sau printese straine…eu asa cred ca trebuie sa fie un oras, primitor pt orice potentat mai mic sau mai mare plus anturajul lor de servitori si angajati, chiar si sclavi, (desi sunt anti sclavagism din principiu, inca din sec 17, adica daca as fi trait atunci as fi votat anti sclavagism, dar nefiind cetatean al vreunui imperiu nu cred ca imi pot impune opinia politica retrospectiva bazata totusi pe o mentalitate contemporana asupra unor state suverane straine care poate inca utilizeaza sclavi atata vreme cat se comporta fata de ei cf drepturile omului…ma mai gandesc…nu stiu dacae etic din partea mea sa impun opiniile si preferintele politice ca si cum as fi o mare putere globala, chiar daca sunt bine intentionate in fond…)

  11. Mi-ai adus aminte de cantecul STRADA cu Ion Dichiseanu. Ce vremuri…..

  12. Dar nimic nu e mai trist decât o strada goala. Astea sunt la fel, peste tot.
    Daca n-ar fi strazi cu oameni si viata, n-ar mai fi orase…

    • Eu ma gândeam ca nu există om să nu treacă prin stradă. Mergând la serviciu, spre casă ori spre destinații de ei știute, oamenii trec prin stradă inevitabil iar timul acela, petrecut in contact cu ceilalți, e interesant. Acolo se întâmplă ceva ciudat.

  1. Pingback: În căutare de parohie de Damian Stănoiu - 2 - Povestiri de lecturi școlare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: