H.-R. Patapievici la o întâlnire cu studenții clujeni de la Jurnalism


Bucurie și tristețe, două emoții pe care le-am trăit simultan, sâmbătă, la o întâlnire, unde a fost invitat cunoscutul scriitor român, Horia- Roman Patapievici. Facultatea de Științe Politice din Cluj, din cadrul Universității Babeș-Balyai a sărbătorit recent douăzeci de ani, de la înființarea primei secții de jurnalism. În acest context aniversar, prima dată după șaisprezece ani, H.-R. Patapievici este invitat, să transmită jurnaliștilor ”Câteva reflecții în experiența mea cu presa”. Introducerea a făcut-o decanul Facultății de Știinte politice și Comunicare, porf. univ. dr. Florin Hințea care i-a predat apoi rolul de prezentator al invitatului, profesorului Ilie Rad. Poate că sunt eu cam exigentă ori am niste false noțiuni, despre politețe dar distinsul profesor Rad a citit, de pe o foaie ce fusese împăturită în prealabil, postfața volumului de eseuri, Cerul văzut prin lentilă, postfață scrisă de Dan C. Mihăilescu. O fi obișnuit în spațiul academic? Un profesor al unei facultăți de jurnalism nu poate avea o opinie proprie și să scrie zece rânduri? Spune asta ceva despre superficialitatea meseriei de jurnalist? E adevărat că presa e arta superficialității dar nu poți face o scuza permanentă din asta. Și încă un fapt care m-a frapat pe mine, fost jurnalist. Absolut nici un student-jurnalist din sală nu lua notițe. Am văzut vreo trei persoane care au facut fotografii si două dintre ele mi s-a părut a nu mai fi studenți, de multă vreme. E adevărat că întâlnirea a fost filmată, pentru arhiva facultății. Evenimentul, în sine, a fost unul public. Presa locală a amintit de el, în fugă pentru că în oraș, se tăia o panglică și avea loc un spectacol aerian. Ba mai soseau niște politicieni de la București și se întrevedeau niște scandaluri. La fel de suprinsă am fost când, după prezentarea captivantă făcută de scriitor, nici un jurnalist din sală nu s-a anunțat să pună întrebări. Nu erau curioși, cred. Cele trei întrebări din public au fost puse de o profesoară de la Facultatea de Drept, un artist plastic, și o jurnalistă romancă de la Paris, prezentă la eveniment. De ce am fost tristă? Pentru superficialitatea cu care a fost tratat momentul. De ce m-am bucurat? Pentru că am avut ocazia extraordinară, de a cunoaște un om deosebit al timpului meu, un adevărat om de cultură, un om care, în ciuda bunei noastre practici de a terfeli pe oricine vrea să se afirme și să facă mai mult pentru românii săi, este supus unei campanii mediatice defăimătoare și cu toate acestea și-a păstrat demnitatea și nu a ales să emigreze. Pentru ocazia aceasta am trecut vederea scăpările organizatorice ale gazdelor. Finalul întâlnirii a fost marcat de prezentarea a două dintre volumele sale, Omul recent și Cerul văzut prin lentilă. Despre prezentarea pe care a făcut-o H. R. Patapievici am să vă povestesc, într-o postare următoare.

Posted on 27 Octombrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 24 comentarii.

  1. Ce preocupari au viitorii jurnalisti?

  2. Zau, acum ca mi-a mai trecut supararea pe incompetenta de director al ICR a dlui Patapievici pe bani bugetari, ba chiar am inceput sa intuiesc si cat de real monumental dificil trebuie sa fi fost pt dansul sa lucreze cat de cat eficient intr-o institutie probabil cu o atmosfera total disfunctionala, la care probabil participau si ego-urile recunoscut grandomane si de victima perpetua a unui narcisism hipersensibil intotdeauna usor de ranit al unor angajati de tip intelectual artist…zau, mi-a mai trecut si abia astept sa vad ce are de zis dansul despre jurnalism, desi nu stiu daca va zice doar o critica naturala despre jurnalismul oficial de lb romana care pare subcalitativ suboptim functional si competent…ca aici sunt de acord cu dansul…dar desigur jurnalismul e si de consum..si eu pur si simplu nu consum decat ce-mi place, desigur din ce am de ales…la vremea Rsr de ex, copil fiind eu preferam (din cadrul presei scrise in lb romana), Scanteia fata de Romania Libera si eram chiar super entuziasmat de Lumea si o scurta perioada am citit cu interes si cateva reviste de critica literara, de ex Romania Literara si mai erau vreo 2 din provincie…dar zau de revistele literare m-am lasat total in 1993 cand mi-am dat seama ca nu se indrepta pe firul director pe care il asteptam eu de la ele plus desigur fiind adolescent incepusem sa fiu interesat si de alt fel de reviste culturale decat alea de critica literara…dar mai dau click asa ocazional si vad ca jurnalismul e la fel de suboptim si acum ca si acum 20 de ani, desi ese vad totusi semne de progres real, adica nu e dezastru total, dar e subcalitativ in sensul ca efectiv nu exista asa 1-2 ziare totusi mai complexe mai misto in lb romana…insa zau nu e numai din cauza jurnalistilor, e si ca in global a fost o mare scimbare in ultimii 20 de ani, cu ff multe publicatii chiar recunoscut inalt calitative asa de minim 100 de ani trecand prin perioade ff dificile si unele chiar disparand in forma cunoscuta dinainte si reaparand intr-o forma mai putin calitativa…deci ar fi fost de-a dreptul practic aproape supraomenesc de imposibil pt orice om de presa super bine intentionat de lb romana sa contribuie asa cat de cat eficient la imbunatatirea calitatii jurnalismului de lb romana…zau, eu chiar imi dau seama ce ingrozitor de dificil ar fi chiar si pt cei mai super talentati si experimentati jurnalisti de azi de lb nu numai romana, dar si de alte limbi, da, chiar si engleza, efectiv sa fie in stare sa isi ggaseasca un job daca nu ar avea unul din cauza vreunei reorganizari si daca ar avea nevoie de un venit asa de tip salarial cu beneficii, daramite sa mai participe si asa in mod stabil si sustinut la o imbunatatire calitativa reala a presei unde lucreaza…

    • Rudolph, revin mai tarziu puțin cu rapsunsul pentru comentariul tau.

    • Rudolph, pe ce se bazează afirmația că, nu a cheltuit eficient fondurile Insitutului Cultural Roman? Pe ce scrie la ziar? O asemenea afirmație trebuie dovedită de instituțiile competente și daca e reală, se termină cu proces, ori n-a fost așa. Ce înseamnă să irosești bani, pe evenimente culturale? Niște cifre? Cine a făcut evaluări despre ceea ce înseamnă costurile reale, ale acestor manifestări. Dar, ca să fie lumea liniștită, anul acesta am avut exact ce ne trebuia. Bani economisiți cum trebuie. Am văzut la Târgul de Carte, de la Frankfurt. Ne-am facut de râs în lume. Despre ce vorbim noi? Daniel poate să ne dea cel mai bun exemplu, pentru că știe, despre cum s-a organizat anul acesta, Salonul de Carte din Suedia.
      În România te lupți cu un sistem. Dacă lucrezi cu bani publici și ai nevoie de finanțare, faci un proiect și ceri bani de la stat, vei primi mereu mai puțin decât ai nevoie. Niciodată nu vei primi suficienți. În schimb, în tot acest timp, sume uriașe de bani publici se pierd în hățișurile corupției clientelei politice.
      Că politicienii sunt corupți, nu mai e o noutate. Ce consider eu deosebit de grav este transformarea în rău a presei, a majorității ei. Jurnalistul nu mai e cel care aduce informații, cat mai reale și corecte, pentru a creea acea opinie publica informată. El se transformă în instigator. Nu știu dacă tu urmărești presa din România. Dacă da, poți face ușor o comparație.
      Cel mai viu, grotesc și violent exemplu de acest gen, la care presa a fost părtașă, a fost cel legat de câinii maidanezi. Absolut nimeni din presa nu s-a întrebat de unde au știut la fix, în momentul critic, cei din Primăria Capitalei, că în București sunt peste 60.000 de câini? Asta a fost ca și povestea cu genocidul Revoluției. Revăd aceleași scenarii. Pentru hrana și întreținerea cainilor maidanezi se cheltuie, cică, vreo 300.000 de euro anual. Muuuuuult! Câte miliarde de euro dispar, în buzunarele corupților nu contează. Și la toate acestea presa e părtașă, prin neprofesionalism, lipsa de deontologie, manipulare și alte rele. Există o parte a presei care vrea să fie corectă. Se luptă însă, cu morile de vânt pentru că e vorba de finanțare.Banii vin de la oamenii de afaceri, care au în spate politicul. Totul se învârte într-un cerc vicios.

      • Ce am zis mai sus este bazat pe observatii de-ale mele personale directe din teren, desigur superficiale plus informate la nivel total amator, plus sporadice si neorganizate, si din surfing aiurea-n tramvai dupa toane personale pe Internet si lecturi ocazionale ale publicatiilor culturale ale corporatiei Conde Nast. Doresc sa relevez totusi ca ff recent am avut ocazia de a-mi revizui parerea anterioara ca numai filiala din Brazilia a ICR a dat dovada de harnicie cat de cat competenta sub conducerea dlui Patapievici, dar au existat si cateva initiative ok si pe filiala Stockholm, numai ca nu am fost eu la curent ! Am mai scris un pic si de unde pana unde am fost eu cam suparat pe dl Patapievici si pe blogul lui Decenu sub articolul cu Respiratia…zau, stiu ca exagerez uneori, dar sunt si eu om si ma doare sufletul uneori, (desi desigur in mare parte e si pt ca sunt eu neatent si superficial, nu e numai din vina altora..dar sa stii ca acolo pe blogul lui Decenu am cam infierat si eu presa de lb romana care efectiv ori nu stie ori nu e prea motivata sa educe publicul mai larg in mod mai adecvat re promo cultura calitativa romana, atat publicul intern din Romania cat si publicul extern global, dar desigur ca nu pot pretinde mare lucru in mod realist, chiar daca sunt pretentios din fire, dupa cum ziceam si mai sus, ca nici sa vrea si uneori nu se poate, plus desigur ca nu e un monolit dirijabil de mine ca dictator sa ii dau eu indicatii ! Dar tot ce pot sa zic e ca totusi se vede progres plus faptul ca presa oficiala de lb romana e cam usor manipulabila politic nu e neaparat rau, poate fi si bine, adica poate fi folosita si in scop educativ favorabil uneori, desi desigur preferabil si de Min Culturii, nu numai de alte ministere !)

    • Scuze ca intervin, dar nu ma pot abtine la o asa enormitate:
      „la vremea Rsr de ex, copil fiind eu preferam (din cadrul presei scrise in lb romana), Scanteia fata de Romania Libera” Chiar asa?!!
      As fi crezut ca preferati Cutezatorii, nu se poate ca Scanteia sa fi avut ceva interesant pentru un copil. Eu eram deja adult pe atunci si tot nu mi se parea nimic „preferabil” in paginile Scanteii (si imi aduc tare bine aminte).

      • Bine venită observația! Eu credeam că Rudolph voise să fie ironic.

      • Imi pare rau, dar eu personal am invatat sa CITESC impreuna cu tata dupa ziarul Scanteia. Desigur ca dupa ce am invatat sa citesc, am citit si alte carti, tin si acum minte prima carte pe care am citit-o eu in gand de unul singur. Insa eu am invatat sa citesc inainte sa merg la scoala, pt ca il baraiam pe tata la cap sa se joace cu mine atunci cand abia isi tragea si el sufletul venit de la serviciu, si se aseza in fotoliu, si lua asa un ziar in mana, si eu il tot sicanam, si el atunci a vrut asa sa imi zica ceva de gen cum ca „uite eu acum sunt ff ocupat cu un lucru deosebit de dificil, acela de a citi acest ziar, si acest lucru ma oboseste enorm pt ca este un lucru ff dificil, uite ce dificil este, semnul asta este A si asta este T, si acum trebuie sa ma mai chinui sa vad ce inseamna oare aceste semne puse unul langa altul, si UITE cate cuvinte sunt aicea, si zau daca inteleg ceva !” Zau, tata cred ca vorbea chiar sincer, adica nu a facut asa cumva expres, se vaita si el de unul singur probabil, insa eu atunci m-am ambitionat sa ii arata lui tata ca eu pot sa ma pricep plus sa-l ajut sa termine de citit mai repede ca sa se joace cu mine, si uite asa am invatat eu sa citesc, cu Scanteia si pe genunchii lui tata. ZAU, CUM sa nu prefer ziarul Scanteia ?! Putin mi-a pasat mie de Cutezatorii, eu am avut alte reviste preferate in copilarie. Nu tin absolut de loc minte ca as fi tinut eu personal in mana vreun numar din revista Cutezatorii, insa tin minte revista Lumea din care citeam eu, desi era mai dificil, insa gaseam si niste chestii mai usoare, si mai ales graficele ma fascinau, plus tin minte ziarul Informatia Bucurestiului, ca pe asta il citea bunicul, si desigur ca eram interesat sa stiu ce citeste bunicul, ca doar eu trebuia sa stiu tot ce citeste fiecare in familia mea, catrebuie sa fie, si eu eram functionarul principal cu documentele, si doar tata ce mai apuca sa se ascunda de mine si sa citeasca niste documente secrete in dormitor, ca invata pt cursuri postuniversitare si avea asa foi si foi intregi de notite si de cursuri, plus carti groase de tot, dar pe alea eu nu aveam voie sa pun mana, ca desigur ca ii era teama ca le-as fi facut varza, dar si acum tin minte ce de lucruri complicate citea tata, dar eu nu am apucat sa studiez la acel nivel ca el, dar INTELEG si APRECIEZ ce dificil trebuie sa fie, pt ca pt mine personal acel nivel de citit a ramas secret pt intotdeauna, si la nivelul ala nu m-am ambitionat pt ca am invatat mai devreme ca nu trebuie sa-mi depasesc limitatiile personale, (cu ocazia altor patanii legate de activitatea mea de culegere de informatii din cadrul familiei mele), si mai tin minte ca Romania Libera nu-mi placea asa de mult, dar nu mai stiu de ce.

  3. brindusa.frunza

    Gabi draga, astept raspunsul tau! Am minima inteligenta sa inteleg ca te vei documenta, asa cum sta bine si deontolologic unui fost jurnalist! Cu drag !
    o brindusa

    • Brindușa dragă, asta am să fac însă documentarea mea nu se va baza pe ce scrie în presă. Sunt atât de dezamagită de ce se întâmplă în presa românească și din punctul meu de vedere, nu este credibilă. Legitimitatea, autoritatea unui jurnalist veritabil este asigurată de claritatea și acuratețea informației ori, din ceea ce am constatat eu, jurnaliștii și-au făcut un mod de lucru, din a denatura ori deturna realitatea, dupa bunul lor plac, interesele instituției în care sunt angajați ori după lipsa lor de profesionalism.

      • brindusa frunza

        Hello! Nu intamplator l-am pomenit ( ii citisem deja prezentarea referitoare la conferinta HRP, ulterior fiind preluat si pe Hot News si Ziar.com )! E un jurnalist excelent si scrie extrem de elegant!🙂
        Astept si impresiile tale!

    • brindusa.frunza

      Dar nu am facut o secunda referire la a te documenta de ce „scrie” in presa! Uite, personal il admir pe un fost jurnalist:- Mihnea Maruta si e si clujean de-al tau!🙂

      • Și eu îl admir pe Mihnea Măruță. A fost și el prezent, sâmbătă, la întâlnirea cu H.-R. Patapievici și a postat pe site-ul său, integral, discuția care s-a purtat acolo. Nu am spus ca toați jurnaliștii sunt de slabă factură, manipulați ori neprofesioniși. Dar cea mai mare parte dintre ei, așa sunt, ceea ce face ca exemplele pozitive să devină o excepție.

  4. Sunt… contrariat (ca să nu spun siderat) de felul în care a fost prezentat și întâmpinat domnul HR Patapievici. Și asta tocmai la Cluj! Chiar dacă el însuși a surprins coordonatele unui astfel de comportament în paginile volumului său, ”Omul recent”, mie totuși mi se pare straniu. Și trist! Pe de altă parte – ca un răspuns indirect lui Rudolph –, sunt fericit să constat că multe din revistele literare românești nu duc lipsă de critici și cronicari care știu să aprecieze valoarea așa cum se cuvine. Întâmplător, chiar săptămâna asta am ”frunzărit” online ultimul număr al publicației ”Vatra veche” de la Tg Mureș, care mi-a confirmat viziunea mea optimistă. Ard de curiozitate să aflu și câte ceva din spusele invitatului din seara-eveniment la care ai fost prezentă.

    • Daniel, dupa ce o să epuizez materialul legat de Horia-Roman Patapievici și media, o sa scriu câteva concluzii, despre ce se întâmplă, în acest moment, în societatea românească. Deprimant. E singurul cuvant pe care îl pot spune acum. În ultima perioadă, am participat la tot felul de evenimente, în care au fost invitați oameni cu studii profunde, în anumite domenii și să asist la discuții, făcute pe marginea unor cercetări. Trebuie să spun că acești profesori, au fost cât se poate de diplomați în a nu șoca prin rezultatul studiilor lor.

  5. Dar totusi, acum ca amcitit acest articol, la ce campanie defaimatoare a fost supus dl Patapievici…ca sper ca faptul ca am zis eu pe cateva bloguri de vreo 2 ori in ultimii 2 ani ca nu imi place cum functioneaza ICR sub conducerea dansului, nu face parte din defaimare, ca eu habar nu aveam cine ra dl Patapievici decat am auzit ca a scris niste eseuri, si credeam ca e si el un om de cultura asa ca toata lumea aia de intelectuali eseisti, Paler, etc, cee ace desigur nu avea cum sa-l califice ca director al ICR, dar ma rog, oricum habar nu aveam ca dansul avusese functie manageriala si inainte, abia mai recent de cand am fost uimit sa vad ca si lui i-a fost retras Doctoratul…zau, o adevarata epidemie de doctorate aiurea…abia recent am citit ca dansul de fapt a fost inginer, insa cu o cultura larga deosebit de vasta plus chiar interesat asa de Dialog Social, si cunoscator de lb germana…zau, dupa cum spunea dl istoric Boia, nu multi romani stiau lb germana si cei care stiau lb germana mereu au fost considerati asa mai pretiosi si buni de avansat in functie, si acum 100 de ani si acuma, poate de aia a fost dl Patapievici chiar avansat asa in niste functii deosebit de inalte dupa revolutie, in pozitii chiar real cheie si vitale national, nu numai ICR…pai de ce sa plece din Romania, cand poate contribui atat de bine, si zau, eu habar nu am ce scrie, dar sunt sigur ca scrie bine de vreme ce insusi decanul fac de Jurnalistica plus prof Rad, care dansul chiar a scris carti ff interesante, amii il ajuta pe dl Patapievici sa isi vanda cartea in conferinta de mai sus, chiar si in ciuda asa zisei campanii defaimatoare…care e defaimatoare, ca i s-a retras si lui doctoratul…mare branza, ca dansul oricum nu avea de gand sa functioneze academic universitar real,adica la ce i-ar folosi un doctorat ? Daca dlui prof Rad i.ar fi retras doctoratul, asta ar fi MULT mai grav de vreme ce dansul chiar ESTE sef de comisie de doctorat PLUS a scris chiar o carte de non-fictiune de tip manual-indrumar, probabil chiar de capatai pt istoria educatiei superioare si a cercetarii din Romania, pe subiectul „cum se scrie o lucrare de doctorat serioasa pe domeniul stiintelor umaniste”….zau, habar nu aveam desprre aceste detalii, insa articolul tau chiar m-a pus sa dau click si sa studiez asa ce a scris fiecare. Zau, sper ca aceasta mica controversa sa nu fie tot una de mici ambitii academice, ca NU cred ca e cazul. Dl Patapievici NU este calificat pt a ocupa o pozitie reala academica dincolo poate de preparator, in vreo Universitate de stat de materii umaniste de gen Istoria Culturii sau Istorie sau Jurnalism sau Politologie din Romania, ci doar pe domeniul dansului de baza, in care a fost deja asistent universitar, (fizica laserelor), insa ESTE insa desigur superior calificat de a scrie carti si articole, de a ocupa functii de consultanta culturala si politica, de a ocupa functii in diverse boarduri de conducere, adica zau, nu vad de ce ar emigra, pt ca in strainatate nici nu ar avea ce pozitie sa ocupe in mod real, la ce ar emigra ? Ma rog, asa ca sa iasa la pensie poate, si doar sa scrie carti, da, desigur, ca poate sa se retraga in orice tara doreste…dar cred ca dansul chiar doreste sincer sa munceasca si sa activeze in continuare in Romania, de aia s-a si dus la Cluj, ca si prezenta dansului face parte din indatoririle dansului de a-si vinde cartea, adica orice autor de carti face circuite universitare de genul asta, si desigur ca maj audientei mai active nu sunt studentii, ci mai mult absolventi mai de demult, sau oameni locali interesati de cultura academica locala…zau, mie personal nu mi s-a parut de loc anormal ca studentii de la jurnalism din sala sa nu ia notite, pt ca era o simpla prezentare de carte, nu era un curs universitar, si nici nu era vreo stire asa neobisnuita, era doar un event cultural oarecare, cum sunt 999999999999 pe zi peste tot in UE pe unde e vreo universitate. Iar faptul ca dl prof Rad nu a spus o opinie proprie despre cartea d-lui Patapievici, zau, dl prof Rad nu este in prezent critic literar, si nu vorbea ca un critic literar, ci vorbea ca un profesor de jurnalism oarecare, ca absolut orice academic obisnuit, ca doar nu o sa stea sa citeasca Rad acuma toate cartile tuturor eseistilor dn Romania de parca ar fi toti dlMontaigne, plus specialitatea d-lui Rad e pe istoria jurnalismului, nu istoria eseisticii in Romania, (ca astea 2 cred sincer ca sunt 2 lucruri diferite, totusi, desi poate lucrul asta nu a apucat sa se clarifice ff bine la vremea jurnalismului timpuriu al sec 19 in Romania, pe urma dupa Revolutie s-a crezut ca se poate renunta la jurnalismul de stil asa mai sec plus propagandistic RSR, dar s-a uitat totusi ca intre timp jurnalismul evoluase de la faimosul JAccuse si de la foiletoanele romantice ale dlui Alexandre Dumas in presa, si asa s-au pierdut o gramada de ani, dupa 1989, timp in care dl Rad isi vedea de studiile lui ca sa afle ce e aia jurnalismul si sa devin aprofesor de jurnalism, iar dl Patapievici traia istoria pe viu, ca orice erou, desigur…exista desigur si unii jurnalisti eroi, dar aia sunt exceptii si sunt putini, majoritatea restului sunt ORI jurnalisti, ori eroi, nu e comun sa fii ambele, si sincer cred ca NICI dl prof Rad, NICI dl Patapievici sunt de genul lui Christiane Amanpour sau Andersoon Cooper…ma rog (acestia sunt fosti juranlisti-semi eroi, ca totusi au supravietuit si acum stau in birousri, aia care sunt si juranlisti si eroi de obicei nu supravietuiesc, desi fffffffffff rar se poate intampla asa ceva gen Watergate, si cu jurnalisti si eroi care mai si supravietuiesc si e si cu Happy Ending, etc, si desigur ca orice student la jurnalistica viseaza poate macar sa il intalneasca pe Deep Throat, daca nu sa devina dl Woodward, interpretat de dl Robert Redford mai ales, numai ca ZAU, TOTUSI, sa respectam proportiile, plus epoca istorica a jurnalismului.)

    • Rudolph, scuza-ma dar nu am sa raspund ultimului tau comenatariu. Ma asteptam la o abordare serioasa a problemei.

      • Pai aceasta abordare este maniera mea personala pt ca desigur ca om individual din societatea civila am si eu dreptul sa zic cum abordez eu presa plus habar nu am despre eventurile culturale si publicistice academice pt ca in mod real nu ma invart in cercuri academic universitare nici de publicistica nici de jurnalism propriu zis, cat despre modul in care abordez eu diferite texte asta depinde de daca
        1. Sunt pe lista de lecturi obligatorii
        2. Sunt pe lista mea de interese si motivatii (de obicei efemere, desi si cateva constante) personale (de serviciu si timp liber)
        Totodata, desi sunt superficial si ignorant re cultura generala plus nu numai ca nu am doctorat dar nici macar masterat, abordez si eu presa oficiala si neoficiala asa ca om mediu din societatea civila oarecare, plus habar nu am si de cele mai multe ori nici nu ma intereseaza cine scrie articolele sau cine critica articolele si lace nivel…in acest caz am fost tentat sa citesc cv urile celor 2 protagonisti de mai sus mai mult pt ca s- a facut referinta la o eticheta comportamentala si eu sunt uneori intrigat de articole legate de coduri de eticheta pt ca ma intereseaza asa tinuta personala si profesionala a diferitelor profesii de-a lungul timpului (probabil ca fetish personal pt diverse mode si costumatii plus ca azi e Halloween !)…dar altfel ce sa ma intereseze la un event cultural oarecare de lansare de carte, ca din astea sunt sute de mii peste tot in fiecare zi, desi e total ok ca se implica si Univ Cluj pe bani bugetari pt a sustine lansari de carte si nu e doar un event particular, adica asta arata o disponibilitate buna a conlucrarii min Culturii sii min Invatamantului din Ro si e ceva f bun, nu vad de ce as fi ingrijorat astfel incat sa acord o atentie mai mare decat media la diverse detalii..zau, in general pe mine, fiind om, anxietatea ma mobilizeaza sa fiu mai atent la detalii, cred ca e un fen biologic recunoscut (de fapt nu numai la oameni, am vazut in Jurassic Park ca si la dinozauri )
        Eu sunt insa ff candid serios chiar daca ma exprim intr-un fel care unora li se pare uneori ironic…dar asta e pt ca nu stiu sa ma exprim in scris in cuvinte in mod adecvat..zau eu chiar pt blogul meu nu am intentii mai mari decat sa fie unul de infotainment pe teme culturale de interes pt mine …asta ar mai lipsi sa ma erijez eu in cine stie ce expert…insa incerc sa fiu constient ca ma exprim in public si incerc sa nu fac greseli prea jignitoare pt lb romana pe care eu o respect ff mult pt ca e lb mea materna. Sunt cat se poate de serios chiar si daca tonul pare lejer pt ca totodata il admir pe dl Marivaux maiult decat pe dl Goldoni, insa astea sunt afinitati super personale ale mele.
        Si stiu ca tu incerci poate sa adresezi importanta jurnalismului matur inclusiv al discursului academic jurnalistic matur de a fi competent si pe domeniul autocriticii…insa dupa parerea mea sincera, dl Rad este o idee mai competent decat dl Patapievici la acest lucru, desi desigur nici unul nici altul nu sunt experti optimi la asta, plus
        totodata sincer cred ca ambii iubesc si respecta lb romana si asta e punctul comun dintre mine, tine, si ambii ei, si de aia ne si permitem sa pierdem timp aicea, desi fiecare desigur cu oile lui.

  6. Gabriela,
    îmi permiteţi să preiau acest post şi pe blogul meu?
    Mulţumiri necondiţionate!

  1. Pingback: “Umbra” lui Horia-Roman Patapievici la Cluj. O relatare onestă | Gogea's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: