Mata Hari sau intrigi jurnalistice (3)


Ramona se integrase repede în redacție. Se vedea că și-a dat silința și a fost convingătoare. Scria mult și era pasionată de scris așa cum spusese. Venea zilnic cu câteva pagini iar felul în care obținea informațiile erau uneori la limită. Stilul agesiv, al scrisului se vedea clar însă era pe loc temperat de intervenția Danei, pe text. Dealtfel, jurnaliștii se formează după ziarele în care lucrează și de multe ori, nu sunt angajați în unele redacții, cei care provin de la publicații ”de scandal”. Tânăra jurnalistă avea o lejeritate a scrisului înnăscută. Nu avea nevoie de multe repere, își găsea singură subiectele și uneori chiar provoca mici diversiuni, ca să aibă ce scrie. ”E ca o armă albă, tăioasă, în care nu poți avea încredere iar scrisul ei e uimitor, pentru cineva care nu are o cultură formată. Cum poți să scrii bine și că nu fii interesat de literatură? O fi și acesta un secret jurnalistic. ”, gândi Dana.
De o vreme, Ramona începu să vină în redacție când toți erau plecați, motivând că doar atunci are ea timp. Dana bănui ceva suspect. Pe desfășurătorul faxului descoperi niște numere de telefon către care ea trimisese materiale, când redacția era pustie. Îi displăcu total și se gândea cum să dovedească acum, că Ramona joacă pe mai multe fronturi. Directorul se opri în aceeași zi la redacție, pentru o discuție cu Dana, când redactorii erau plecați pe teren.
– Ce părere aveți despre Ramona?
– Nu am încredere în ea. Ascunde ceva. Dealtfel, presupusa ei cearta cu colegii a fost doar o născocire. Merge adeseori acolo. Ciudat pentru cineva care pretinde că a plecat din cauza neânțelegerilor.
– Dumneavoastră sunteți mereu suspicioasă. Nu îi puteți interzice să meargă la foștii ei colegi.
– Posibil. Sunt pentru că am motive. Cum explicați asta?
Îi intinse desfășuratorul transmisiilor de fax cu numerele încercuite.
– Și ce demonstrează asta?
Dana sună la unul dintre numerele încercuite și aștepta să îi raspundă la celălalt capăt al firului.
– Transilvania Sport, bună ziua! Sunt Adelina. Cu ce vă pot fi de folos?
– Ah, mă scuzați. Am format un număr greșit, spuse Dana. La revedere!
– Ce părere aveți acum?
– Da. Dar ea nu scrie pe sport.
– Nu. Dar preia din calculator materialele noastre, ori informația, pe care o prelucrează și apoi le-o trimite. Poate publica sub altă semnătură și probabil că e plătită pentru asta.
Directorul căzu pe gânduri. E foarte posibil să fie și așa. Era curios cum va proceda Dana, pentru că redacția e direct în subordinea ei.
– Ce aveți de gând în privința aceasta?
– O să mă gândesc. Lucrurile sunt mai grave decât credeam. Suspectam că ”vinde” materialele și informațiile foștilor colegi dar lucrează pe mai multe fronturi. Mi s-a părut ciudat când am văzut în Gazeta locală tratate subiecte pe care le aveam noi în agenda de lucru. O să-i pregătesc în curând o supriză.
– Nu ma îndoiesc. Vă las să vă descurcați. Sunt curios cum o să rezolvați asta.
În dimineața următoare, profitând de lipsa Ramonei, Dana îi puse îi avetiză pe redactori.
– Vreau să discutăm puțin despre o problemă serioasă. E vorba de Ramona. Am senzația că vinde informații despre materialele noastre așa că vă rog să vă reviziuți agendele. Treceți printre subiectele la care lucrați, subiecte despre care ați scris deja. Iar dacă vă întreabă, ”întâmplător” la ce lucrați, oferiți-i din cele vechi. Vreau să verific și să am o confirmare a acestui lucru. În rest purtați-vă ca și până acum. Probabil că e doar o presupunere dar vreau să fiu liniștită. Și de acum, nu mai are voie să rămână singură în redacție. Care pleacă ultimul mă anunță și trimit pe cineva. Asta a fost o paranteză. Haide să vedem ce facem azi. Oana, azi avem o situație specială. Un deținut de cetațenie engleză a murit în detenție. Acum se află la spitalul municipal. Nu știm alte date. Putem face un material?
– Dar eu am altceva de făcut.
– Cred. Însă subiectul acesta e viu, de actualitate. Poate te duci până acolo. Știu că sunt prezenți cei de la Medicina Legală. Trimitem un material pentru colegii din Cluj.
Oana e însă supărată că își strica aranjamentele. Se codea să preia materialul. Dana își luă agenda și pixul.
– Dacă ești ocupată, îmi fac timp și plec eu.
Ieși pe ușă. Realizând situația Oana se repede și ea.
– Stai că mă duc eu. Întoarce-te!
– Acum nu mă întorc. Mergem împreună, dacă vrei.
Spitalul e aproape de sediul redacției. Ajunseră în câteva minute și scurtară drumul intrând prin Policlinica a cărei ieșire de serviciu dădea în curte spitalului. În fața intrării de la morgă, șoferul de la IML stătea rezemat de automobil, fumând o țigară. Nu știa prea multe amănunte ori nu voia să le ofere celor două tinere așa că intrară în subsolul clădirii, unde era morga.
– Rămâi aici să vorbești cu medicul ori cu cineva care îți poate da relații.
Eu mă duc sus, să vorbesc cu directorul. Ne vedem la primul etaj.
Dana urcă scările după ce străbătu coridoarele din subteranul clădirii. Directorul nu era la birou și așteptă să apară. După zece minute apăru Oana. Dana îi zări obrazul galben, o culoare nefirească și întelese ce se întâmplase, într-o fracțiune de secundă.
– Hai și stai jos. Vrei un pahar cu apa?
Oana se așeză scuturând din cap. Dana lua totuși puțină apa de la automat și îi dădu să bea. Zâmbi.
– Hai la redactie!

Posted on 5 Octombrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 11 comentarii.

  1. …sunt prinsă până peste cap de povestea asta. Ai un dar remarcabil…de scriitoare autentică. Multumesc.

  2. romanianstampnews

    Îmi aduce aminte de tinereţe. Zvârcoleala din redacţie, chiar şi materialele vândute altora…. 😀 😀

  3. Începe să se contureze ca intrigă. Era un cunoscut cel de la morgă? Nu, nu-mi spune…am răbdare.

  4. Alma, cel de la morga nu era cunoscut.🙂 Ea se ingalbenise din alte motive.

  5. O lume dură, de multe ori fără scrupule! Am o fostă ziaristă în familie şi am mai auzit câte ceva în timp!

    • E foarte adevarat. E o lume dura si e greu de rezistat in meseria aceasta. Cand lucrezi cu informatii poti manipula si esti manipulat pentru ca nimeni nu e interesat sa scoata la iveala doar adevarul ci fiecare vrea adevarul sau.

  6. Zinaida Strinu

    Mare vulpe și Dana asta, îmi place stilul ei !😀

  7. 🙂 ma bucur. Cred ca si colegilor ei le-a placut stilul. Ca dovada ca nu au uitat-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: